3,411 matches
-
apasă greu sufletul. Am impresia că o mocirlă vâscoasă și urâtă era gata să-mi înghită atunci încălțămintea la fiecare pas pe care-l făceam. Înaintam, epuizat, prin mocirlă, iar în fața și în spatele meu nu se vedea decât o nesfârșită mlaștină întunecată. Timpul se scurgea și el în ritmul pașilor mei șovăitori. Cei din jurul meu o luaseră cu mult înainte, dar eu băteam pasul pe loc, târându-mă prin mlaștină. Lumea se schimba radical. Moartea-l luase cu ea pe John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
iar în fața și în spatele meu nu se vedea decât o nesfârșită mlaștină întunecată. Timpul se scurgea și el în ritmul pașilor mei șovăitori. Cei din jurul meu o luaseră cu mult înainte, dar eu băteam pasul pe loc, târându-mă prin mlaștină. Lumea se schimba radical. Moartea-l luase cu ea pe John Coltrane, care a fost urmat apoi de alții. Se anunțau schimbări revoluționare - de parcă ne aștepta la fiecare colț de stradă câte una - dar nu s-a întâmplat mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
câte una - dar nu s-a întâmplat mare lucru, deoarece schimbările nu au fost de fond, ci doar de formă. Zilele erau toate la fel pentru mine. Nu îndrăzneam nici măcar să ridic privirile, pentru că trebuia să le țin ațintite pe mlaștina nesfârșită din fața ochilor mei. Puneam jos piciorul drept și îl ridicam pe stângul, îl puneam jos pe stângul și-l ridicam pe dreptul, fără să știu unde mă aflu, fără să știu măcar dacă merg în direcția cea bună. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în martie. Am mai strâns-o o dată în brațe, așa îmbrăcat, și am sărutat-o pe buze. — La revedere! zise Naoko. * 1970 - un an ce punea capăt adolescenței mele, un an ce avea să-mi poarte pașii spre o nouă mlaștină. Am dat examenele de sfârșit de an și le-am trecut destul de bine. Dacă n-ai ce face și te duci tot timpul la cursuri, n-ai cum să nu iei examenele, chiar dacă nu mai înveți în preajma lor. La cămin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Te superi dacă-ți dau un sfat? — Nu, normal. — Nu te mai autocompătimi, zise el. Numai cretinii fac așa ceva. — Bine, o să am grijă! Am dat mâna și ne-am despărțit, el pornind spre lumea lui nouă, eu întorcându-mă la mlaștina mea. La trei zile după ce m-am mutat, i-am scris lui Naoko. I-am descris casa și i-am mărturisit că mă simt excepțional departe de toți idioții aceia din cămin. Începeam o viață nouă într-o stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
drumului plin de pietricele dintre orașul Hortons Bay și lac era un izvor. Apa trecea printr-o conductă Îngropată, apoi se scurgea prin gura crăpată a țevii, trecea printr-un cîmp cu mentă de la marginea drumului și se vărsa-n mlaștină. Stînd În Întuneric, Nick Își băgĂ mîna-n apa izvorului, dar nu putu s-o țină acolo, pentru că era prea rece. Simți pe degete trîmbele de nisip Înălțate de pe fundul izvorului. „Aș vrea să pot intra cu totul În apă. Precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Împădurit care traversa golful În spatele căruia se deschidea lacul, pe apele căruia se puteau vedea șepcile albe ale celor care navigau. Stătea sprijinit de un cedru mare și-n spatele său se Întindea un crîng des de cedri crescuți din mlaștină. Soră-sa stătea lîngă el pe niște mușchi și-și pusese brațul pe după umărul lui. — Te așteaptă să vii la masă. SÎnt doi. Au venit cu o birjă și au Întrebat unde ești. — Le-a zis careva? — PĂi În afară de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sudoarea cailor. Transpiră și el din plin, pînĂ ce trecură urmîndu-și drumul spre doc - se temea să nu se oprească la izvor ca să bea apă. — Ei erau, Piticot? — Da. — Trage-te mai În spate. Se tîrÎ și el mai spre mlaștină, trăgÎnd plasa cu păstrăvi. Mlaștina era plină de mușchi În partea aia și nu era foarte nămoloasă. La un moment dat, Nick se ridică-n picioare, ascunse sacul În spatele unui cedru mare și-i făcu semn soră-si să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din plin, pînĂ ce trecură urmîndu-și drumul spre doc - se temea să nu se oprească la izvor ca să bea apă. — Ei erau, Piticot? — Da. — Trage-te mai În spate. Se tîrÎ și el mai spre mlaștină, trăgÎnd plasa cu păstrăvi. Mlaștina era plină de mușchi În partea aia și nu era foarte nămoloasă. La un moment dat, Nick se ridică-n picioare, ascunse sacul În spatele unui cedru mare și-i făcu semn soră-si să se tragă și mai În spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de mușchi În partea aia și nu era foarte nămoloasă. La un moment dat, Nick se ridică-n picioare, ascunse sacul În spatele unui cedru mare și-i făcu semn soră-si să se tragă și mai În spate. Intrară În mlaștina cu cedrii, mișcîndu-se la fel de tăcuți ca niște căprioare. Îl știu pe tip. E un nenorocit. — Zicea că de patru ani te urmărește. — Știu. — Celălalt, Ăla În costum albastru și cu fața de zici că-i scuipat cu tutun, e trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Știu. Și mie. Da’ n-o să ne-apucăm să omorîm oameni, Nickie. Îmi promiți? Nu. Acum nu mai știu nici dacă e sigur să-i duc păstrăvii. Îi duc eu. Nu. SÎnt prea grei. Îi duc eu, o iau prin mlaștină și pe urmă prin pădure pînĂ-n spatele hotelului. Tu du-te direct la hotel și vezi dacă-i acolo și dacă-i totul În regulă. Și dacă e, mă găsești acolo, lîngă teiul Ăla mare. — E drum lung pînĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pînĂ-n spatele hotelului. Tu du-te direct la hotel și vezi dacă-i acolo și dacă-i totul În regulă. Și dacă e, mă găsești acolo, lîngă teiul Ăla mare. — E drum lung pînĂ acolo dacă o iei prin mlaștină. — Și să te Întorci de la școala de corecție e ditamai drumu’. Nu pot s-o iau prin mlaștină cu tine? Și după aia mă duc să văd cum e - tu m-aștepți și apoi ne Întoarcem amîndoi și-i ducem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
totul În regulă. Și dacă e, mă găsești acolo, lîngă teiul Ăla mare. — E drum lung pînĂ acolo dacă o iei prin mlaștină. — Și să te Întorci de la școala de corecție e ditamai drumu’. Nu pot s-o iau prin mlaștină cu tine? Și după aia mă duc să văd cum e - tu m-aștepți și apoi ne Întoarcem amîndoi și-i ducem. — Bine, spuse Nick. Da’ mi-ar plăcea să faci cum am zis. — De ce, Nickie? Pentru că așa poate-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
departe pe intruși. E cel mai al dracu’ taur pe care l-am văzut, stă mereu acolo, furios ca naiba, și Îi pîndește pe oameni. Și după porțiunea aia-n care stă taurul se termină pămÎntul fermierului și Începe o mlaștină cu cedri - acolo-s ochiuri În care te poți Îneca dacă nu știi bine pe unde s-o iei. Și chiar dacă știi, tot e urît. Mai jos de mlaștina aia e locul secret. Și-acum să mergem - trebuie să trecem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-n care stă taurul se termină pămÎntul fermierului și Începe o mlaștină cu cedri - acolo-s ochiuri În care te poți Îneca dacă nu știi bine pe unde s-o iei. Și chiar dacă știi, tot e urît. Mai jos de mlaștina aia e locul secret. Și-acum să mergem - trebuie să trecem de partea grea. Acum trecuseră de porțiunea grea și de cea foarte grea. Nick se cățĂrase pe o grămadă de bușteni care Îl depășeau În Înățime și pe alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pădurii, Începuseră s-apară perișorii și gladiolele, și pămÎntul era acoperit cu tot felul de plante. Printre trunchiurile copacilor Începea să se vadă o pajiște pe care creșteau mesteceni albi de-a lungul unui rîu. Dincolo de pajiște se vedea o mlaștină verde cu cedri și, mult În spatele mlaștinii, se Înălțau dealurile de un albastru Închis. Un braț al lacului se-ntindea Între mlaștină și dealuri. Numai că de unde stăteau acum nu-l puteau vedea. Simțeau doar de la distanță că e acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și pămÎntul era acoperit cu tot felul de plante. Printre trunchiurile copacilor Începea să se vadă o pajiște pe care creșteau mesteceni albi de-a lungul unui rîu. Dincolo de pajiște se vedea o mlaștină verde cu cedri și, mult În spatele mlaștinii, se Înălțau dealurile de un albastru Închis. Un braț al lacului se-ntindea Între mlaștină și dealuri. Numai că de unde stăteau acum nu-l puteau vedea. Simțeau doar de la distanță că e acolo. — Uite izvorul, Îi spuse Nick soră-sii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vadă o pajiște pe care creșteau mesteceni albi de-a lungul unui rîu. Dincolo de pajiște se vedea o mlaștină verde cu cedri și, mult În spatele mlaștinii, se Înălțau dealurile de un albastru Închis. Un braț al lacului se-ntindea Între mlaștină și dealuri. Numai că de unde stăteau acum nu-l puteau vedea. Simțeau doar de la distanță că e acolo. — Uite izvorul, Îi spuse Nick soră-sii. Și unde vezi bolovanii Ăia, acolo mi-am pus cortul ultima oară. — E foarte, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de altă părere. — Știu, spuse Suzy. Așa se-ntîmplă mereu. Nick se-ntinse cu soră-sa pe un pat din mlădițe, sub un adăpost pe care-l construiseră Împreună la marginea pădurii; cum stăteau acolo, puteau să vadă panta din față, mlaștina cu cedri și dealurile albastre din zare. — Piticot, dacă nu-i destul de comod putem să mai punem niște rășină de pe copacu’ Ăla. În seara asta ne mulțumim cu ce avem, o să fim prea obosiți. Da’ mîine putem să-l facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Își tăie o creangă de salcie de vreun metru și o aranjă din cuțit fărĂ s-o decojească. Vedea În depărtare apa curată și repede a pîrÎului. PÎrîul era Îngust și adînc, iar pe maluri creșteau mușchi pînĂ În buza mlaștinii. Apa limpede și Închisă la culoare curgea repede, făcÎnd bulboane la suprafață. Nick nu se apropie prea tare, pentru că știa că malul se Întinde deasupra apei și nu voia să sperie vreun pește. „Tre’ să fie ceva păstrăvi pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la loc. Era al treilea an În care găsea momeală În același loc și avea mereu grijă să Împingă bușteanul Înapoi, exact așa cum Îl găsise. „Nimeni nu știe cît de mare-i pîrÎu’ Ăsta“, se gîndi. „Ia multă apă din mlaștina aia.“ Se uită-n susul și-n josul rîului și apoi pe deal, unde-și făcuseră tabăra. Apoi se-ntoarse la undiță, prinse momeala și scuipă pe ea ca să-i poarte noroc. Ținînd undița În mîna dreaptă, se apropie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-i arunci În aer. Ciudat pîrÎu. E ceva caraghios să fii nevoit să cauți pești mai mici.“ Își găsi undița unde-o lăsase. Îndreptă cîrligul, care se-ndoise. Apoi luă peștele greu și se duse mai sus. „Cum iese din mlaștină, e acolo o parte mai puțin adîncă și cu pitericele pe fund“, se gîndi. „Acolo sigur prind vreo doi mai mici. Lui Piticot s-ar putea să nu-i placă Ăsta mare. Dacă o apucă dorul de casă o să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
avea În buzunar. „Bine că fetii Îi place peștele“, se gîndi. „PĂcat că n-am cules niște zmeură. Da’ știu unde găsesc.“ Începu să urce dealul, Îndreptîndu-se spre tabărĂ. Soarele se ascunsese În spatele dealului și vremea era bună. Privi pe deasupra mlaștinii și sus, pe cer, dincolo de unde-ar fi trebuit să fie un braț al lacului, văzu un șoim. Se apropie foarte Încet de adăpost și soră-sa nu-l auzi. Stătea Întinsă pe-o parte și citea. CÎnd văzu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mare grijă de ea și să o distrez și s-o aduc Înapoi În siguranță“. Un timp ascultă respirația fetei și liniștea nopții, și apoi adormi la loc. CÎnd se trezi, era destulă lumină ca să poată vedea dealurile Îndepărtate din spatele mlaștinii. Mai rămase un timp culcat, În tăcere, și-și Întinse tot trupul. Apoi se ridică și-și trase pantalonii kaki și mocasinii. O privi un timp pe soră-sa, cum dormea - Își strînsese sub bărbie gulerul hainei pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care i se agățase-n buzunar și care-l mai Înțepa din cînd În cînd În timp ce mergea. LĂsară rucsacul În adăpost. Nu prea erau șanse să dea vreun urs peste el, pentru că orice urs ar trebui să fie pe lîngă mlaștină, căutînd zmeură. Dar sticla de whisky o Îngropă. Piticot nu se Întorsese Încă, iar Nick stătea pe bușteanul prăbușit din care tăiau lemne pentru foc și-și mai verifica pușca. Mergeau la vînat prepelițe, așa că desfăcu magazia puștii, scoase cartușele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]