15,766 matches
-
grăbită, spre casă. Ici- colo, în fața vreunui magazin mai cochet, doamne aranjate, însoțite de domni pe măsură, așază cu grijă, în mașinile trase la scară, cutii mari de cadouri. Silviu îi privește lung și își continuă drumul. Nu crede în Moș Crăciun. Pe la el n-a trecut niciodată și chiar a fost cuminte, nu i-a supărat pe ai lui, iar la școală a fost mereu printre primii. De fapt, crede că acest personaj nici nu există. De unde până unde atâta
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de nea. Trage fotoliul vechi lângă fereastră și se cuibărește sub pătura albastră și moale. Somnul îi dă târcoale, din ce în ce mai insistent. N-ar vrea să adoarmă, e încă devreme. Dar nici nu așteaptă pe nimeni, pentru că nu, nu crede în Moș Crăciun. N-o să piardă nimic, nu vine nimeni, n-o să piardă nimic, n-o să... Poc! Ce-a fost asta? Un zgomot scurt, plin, l-a smuls din visare. Când s-a făcut dimineață? Pătura a alunecat pe podea. Se apleacă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
-i fie ...fiică. - Vă plac gutuile? Am două și sunt proaspete. Ce-ar fi să luați una? Dacă n-o mâncați, ar putea să vă folosească drept model, într-una din picturile dvs. Îmi amintesc că odată, la un Crăciun, Moșul mi-a adus, printre altele, și o gutuie. N-am fost prea încântată, pe moment. Până la urmă, am așezat-o la fereastră, rugându-mă să ajungă, printr-o minune, în casa unui copil pe care, dintr-o ciudată întâmplare, Moșul
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Moșul mi-a adus, printre altele, și o gutuie. N-am fost prea încântată, pe moment. Până la urmă, am așezat-o la fereastră, rugându-mă să ajungă, printr-o minune, în casa unui copil pe care, dintr-o ciudată întâmplare, Moșul l-ar fi uitat. Să nu râdeți, pe atunci credeam în tot felul de minuni. De ce avea sentimentul că o cunoștea pe această femeie? De unde oare? I se părea imposibil să fi uitat, în condițiile în care memoria lui funcționa
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Nu găsea un răspuns care să-l dumirească. Și totuși ea era acolo, în lumina de miere a acelei zile de toamnă. Ea și El. Și două gutui galbene, venite de undeva, din iernile când, copil fiind, nu credea în Moș Crăciun... FLASH 20 (Galbenă gutuie, dulce...) - III - De ce ai vrea tu să fii cu mine? Ești tânără, frumoasă, ai viața în față. - Pentru că vreau. Unele lucruri nu pot fi disecate, explicate, trebuie luate așa cum sunt. Pur și simplu. Nu era
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
lui au fost olari și de acolo i se trage numele de Olaru: Bă, tu ești nepotul lui Petrache B....ă? Apoi să știi că eu am nouăzeci de ani și am făcut război, că eram de-o seamă cu moș’tu Petrache. Da’ eu în război am trăit bine, că Petrache a fost ordonanță la general la Paris și se știa că-s dintr-un sat cu el, că eram prieteni. Nici la mama nu am dus-o așa de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Spania sau la turci să facă gologani. Vasile a hotărât să meargă cu pețitul la fata cea frumoasă, tocmai la Tungujei, sat așezat pe o buză de deal, în bătaia vânturilor. Printre cei care au fost staroste, a fost și moșul lui, Dumitru B....ă, fratele lui Sava. Vasile al lui Sava peste timp Dumitru era cu Agripina lui tânără și frumoasă, dar îmbrăcați ca vai de lume. Agripina avea un surtuc bărbătesc, iar pe dedesubt niște flanele rupte și vechi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
casele noastre și să aibă grijă de noi. Zis și făcut, s-a băut rachiul ... cu alte cuvinte a avut loc logodna. S-a fixat și nunta. La nuntă, mireasa îl întrebă pe Vasile: Da′ de ce nu a venit și moșul acela necăjit? Care moș? Ăla sărac, cu hainele rupte, care vorbea rar și cu judecată, acela cu căciula ruptă! A, da nu-l vezi? Nu, nu-l văd. Uite, e bărbatul cel înalt cu părul blond și lung de i
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
aibă grijă de noi. Zis și făcut, s-a băut rachiul ... cu alte cuvinte a avut loc logodna. S-a fixat și nunta. La nuntă, mireasa îl întrebă pe Vasile: Da′ de ce nu a venit și moșul acela necăjit? Care moș? Ăla sărac, cu hainele rupte, care vorbea rar și cu judecată, acela cu căciula ruptă! A, da nu-l vezi? Nu, nu-l văd. Uite, e bărbatul cel înalt cu părul blond și lung de i atinge umerii, cu cămașa
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ce costume naționale au amândoi, că nu mai are nimeni ca ei. Și ce pereche potrivită. Da′ la logodnă de ce au venit așa îmbrăcați? Au venit să vadă dacă vă interesează averea, adică starea materială sau omul. Măi, că șugubăț moș mai ai și isteț nevoie mare, ia te uită cum mai învârte hora și cum se mai uită lumea la el. Nunta a ținut trei zile și trei nopți, că așa țineau nunțile în acele vremuri, nu ca acum, trei
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
la gura sobei și începea să depene la povești, încât copiii stăteau cu urechile ciulite și ascultau poveștile lui Aron până se făcea miezul nopții, când el încheia povestea așa: Am încălecat pe-o șa și am spus povestea așa. Moș, să mai vii și mâine ... Când se dădea vreun câine la Gheorghe a Dăniloaie începea să spună: Arone, Arone, mâncați-aș coada, negrule, că m-ai calicit pe o vară. De aici și porecla de Aron. Sora lui Aron, Catinca
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
care-l mănâncă viermii de viu și nu au doctorii ce să-i facă s-a răspândit ca fulgerul și au început să meargă oamenii să-l vadă. Așa a ajuns și verișorul meu Petruț, strănepot al lui Ciolac și moșul meu Arghir, nepot de la fratele lui Ciolac, să-l vadă pe Dumitru Cristescu în beciul de la Schineteia cum îl foiau viermii și cum se văita, iar mâna dreaptă era alături desprinsă de la cot, că-i mâncaseră viermii toate cartilagiile și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
multe zone din România. Lucrările lui în acuarela aveau o cromatică gravă. Îmi amintesc că își petrecea foarte mult timp în atelier. Am fost bună prietenă cu Grigore Popovici, era profesor de desen. Lucra în special flori. Noi îi spuneam Moș Guta, deseori ne adunăm la el în atelier, la un pahar de vin roșu. Pe artistul Boușcă l-am cunoscut foarte bine. A fost profesor la Academia de Arte din Iași, cunoștea mai multe limbi străine. Soțul meu lucra la
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
multe zone din România. Lucrările lui în acuarela aveau o cromatică gravă. Îmi amintesc că își petrecea foarte mult timp în atelier. Am fost bună prietenă cu Grigore Popovici, era profesor de desen. Lucra în special flori. Noi îi spuneam Moș Guta, deseori ne adunăm la el în atelier, la un pahar de vin roșu. Pe artistul Boușcă l-am cunoscut foarte bine. A fost profesor la Academia de Arte din Iași, cunoștea mai multe limbi străine. Soțul meu lucra la
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
nu o aducea numai prezența președintelui. Atunci și acolo, în Piața Unirii din Iași, erau adunate toate spiritele înalte ale țării: domnitori, oameni de cultură, filozofi, muzicieni, literați, ostași, oameni de rând. Era și Ștefan al Moldovei dar era și Moș Ion Roată, era și Vlad Țepeș dar era și Gheorghe Doja, erau domnii Unirii dar erau și Horia, Cloșca și Crișan, într un cuvânt erau toți ai noștri. Era o vibrație luminoasă și puternică în tot orașul, dar în Piața
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
în fiecare an, brăduțul era mai frumos și mai frumos. Anul Nou era unul ca-n poveste pentru noi, doi copii. Atunci, era prezentă magia sărbătorilor. Era o atmosferă plăcută, o masă de sărbătoare și cadouri în acea noapte, când Moș Crăciun punea cadouri sub brăduț. A venit și la noi noaptea. Brăduțul era în camera noastră. Și se auzea gălăgie și, atunci, am auzit că cineva face ceva. Când am deschis ochii, am văzut doi Moși Căciuni în loc de unul, pe
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
în acea noapte, când Moș Crăciun punea cadouri sub brăduț. A venit și la noi noaptea. Brăduțul era în camera noastră. Și se auzea gălăgie și, atunci, am auzit că cineva face ceva. Când am deschis ochii, am văzut doi Moși Căciuni în loc de unul, pe mama și pe bunica. De aceea, îmi doresc să se întoarcă acea atmosferă. Sărbătorile de iarnă ale copilăriei mele sunt de neuitat. Au fost atâtea amintiri plăcute... Îmi amintesc săniuța mică pe care o aveam, în
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Breaza de Sus (în mijlocul unui pâlc de stejari seculari), iar cel de-al doilea în Breaya de Jos (cartierul Podu Vadului). În anul 1711, când problema orientală se reactualiza prin războiul ruso-turc, Toma și Gheorghe Cantacuzino au fost deposedați de moșii pe motiv că în timpul conflictului cei doi au trădat interesele țării. Pe la 1717, noul domn al Țării Românești, Nicolae Mavrocordat a dăruit moșia Breaza (fosta proprietate a lui Toma și Gheorghe Cantacuzino) lui Iordache Crețulescu, vel logofăt. La jumătatea secolului
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
în versuri. O trimisese prietenului său, Livius Frangolea, fost avocat, fost politician, fost pușcăriaș (14 ani recluziune, pe lângă trei în care a stat ascuns într-un sat din Bărăgan, după ce poliția politică a stalinistului Gheorghiu-Dej „a băgat spaima-n burgheji”). „Moș Frangolea” (cum îi spuneam noi), avea acum aproape 80 de ani. Povestea cu inteligență și umor fapte și evenimente dintr-o Românie veche, în care trăise generația lui și a lui P.H. Lippa. În lumea aceea, din care oaspetele nostru
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ce-i aceea și unde se află? Păi... ce să fie? Dacă-i zice gropniță... e un fel de groapă nesfîrșită, săpată-n piatra muntelui și poți vîrî în ea șapte sate. Dar nimeni nu știe precis unde se află. Moș Vasile Iracle mi-a spus c-a fost o dată în ea, dar că nu s-ar mai duce a doua oară nici dacă-l tai. De ce? N-a vrut să-mi spună. Poate că... cine știe?... Tu nu știi cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pomeni nimeni, dar amîndoi aveau convingerea că o asemenea expediție nu se va face, în nici un caz, fără ea. Și mai trebuia pus la punct, neapărat, un lucru deosebit de important: să discute Virgil, în modul cel mai serios posibil, cu moș Vasile Iracle, pentru a primi indicațiile necesare privind traseul pînă la peșteră. La drum! Ș i iată că, după tainice și îndelungi pregătiri, întregul grup se întruni, vineri dimineața, la ora 8 fix, lîngă cantonul părăsit de la marginea satului. Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o rîpă. Prima întrebare mai la obiect, care a stîrnit o discuție destul de aprinsă, a fost pusă de Nuțu: Și e d-departe pîn' la peș-peș-peștera aia? Toți întoarseră capul spre Virgil, pentru că el fusese însărcinat să ia legătura cu moș Vasile Iracle, ca să se documenteze exact. Răspunsul său însă nu prea mulțumi pe nimeni: Nici moș Vasile nu știe precis cîți kilometri sînt pînă acolo, dar zicea că trebuie mers cam două ceasuri și ceva. Bine, bine, interveni Vlad, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pusă de Nuțu: Și e d-departe pîn' la peș-peș-peștera aia? Toți întoarseră capul spre Virgil, pentru că el fusese însărcinat să ia legătura cu moș Vasile Iracle, ca să se documenteze exact. Răspunsul său însă nu prea mulțumi pe nimeni: Nici moș Vasile nu știe precis cîți kilometri sînt pînă acolo, dar zicea că trebuie mers cam două ceasuri și ceva. Bine, bine, interveni Vlad, asta contează mai puțin. Spune mai întîi pe unde trebuie să mergem. Pe la mlaștină, tot înainte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și eu, așa... Cum nimic? se amestecă și Vlad în vorbă. Zi ce ai de zis, că doar nu sîntem copii! E ceva de speriat? Ei, de speriat, răspunse calm Virgil. Nu-i nimic de speriat. Numai că, așa zicea moș Vasile, în peșteră nu prea vrea să intre nimeni. De ce? De ce? întrebară toți deodată, făcînd ochii mari. Uite-așa. Cum așa? Spune odată, nu te tot feri! Păi... zicea că acolo-i tare întuneric... Nu-i nimic. Avem lanterne, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
petrecut lucrurile cu noua echipă pornită spre peșteră. Plecarea s-a făcut fără nici o vîlvă, pentru a nu stîrni și alți curioși din sat. În apropierea cantonului părăsit, deci înainte de-a ajunge la marginea satului, unde-și are casa moș Lazăr Brusture, echipa s-a întîlnit cu Matei, fratele Bărzăunului, student la Naturale. Nu zice nimeni că cei din echipă l-ar fi refuzat pe Matei să participe la expediție și în alte condiții, mai ales că era atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]