11,461 matches
-
Hașigheanu, în casa lui Costică Gurău, alții au arendat cârciuma boierească a Virginiei Lambrino, ca Miron Boca, Toader Buleu (Vasilaș), Cristea Grigorovici, Vasile Mârza și Donic. De asemenea, Elena Bucșa a ținut în arendă cârciuma luată de la Ciulei, administrator al moșiei Virginiei Lambrino, care se afla lângă Vasile Pușcuță (picherul!), peste drum de Mircea Ignătescu. Arenda a trecut apoi la Elena Pintilescu și în continuare la Mitriță Sârghie Borcea. Mulți dintre cei care s-au aventurat la câștig din crâșme, dughene
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Toader Perju din Fruntești, care, la 1845, cumpără de la Rosetti dreptul de a desface băuturi, dar afacerea nu merge, iese în lipsă cu 500 lei (sumă foarte mare atunci), se împrumută de la boierul Grigore Rosetti, dar pune zălog venitul propriei moșii (stânjenii), livada, casa, acareturile și tot ce ține de casă pe 2 ani. Casa răzeșului a fost folosită de boier, așa cum a fost înțelegerea, pentru crâșmă, vindea acolo vin omul boierului. în comuna Filipeni, ca peste tot în România, au
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
după documente, cel mai vechi sat ar fi al lui Filipaș Dunavăț - adică Filipeni -, nu avem date despre biserica din acest sat, decât târziu, în secolul al XVIII-lea, după ce satul Filipeni ca sat răzășescă nu mai exista, satul și moșia trecând pe seama familiei boierești Rosetti. În schimb, satul Fruntești, despre care nu avem un act clar de întemeiere, adică, după cum spune un document de hotarnică, nu se cunoaște „talpa Frunteștilor”, deși știm că la vărsarea Dunaviciorului (Pârâul Roșu) în Dunavăț
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
existat un sat, Siliștea lui Dobromir, este mai bine cunoscut după preoții care au slujit la biserica din sat. Putem presupune că cele două sate apropiate, Filipeni și Fruntești, au folosit aceeași biserică, din moment ce pe locuitori îi găsim stăpânăind aceeași moșie, fostă a lui Mihail Oțel și trecută urmașilor. Nu știm unde a fost prima biserică în Fruntești și nici pe următoarele, pentru că trebuie să admitem că între o primă biserică de la începutul secolului al XVI-lea și cea existentă astăzi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
veche de la biserica din Fruntești stă scris: „Gavril Filipaș și cu Grigore Dunavăț au făcut prima biserică în satul Fruntești.” Dacă a existat o asemenea inscripție, poate arăta că cei doi urmași ai lui Mihail Oțel erau stăpânăi și pe moșia satului Fruntești. Numai în această calitate de proprietari puteau fi ctitorii bisericii, așa cum s-a întâmplat și mai târziu, când boierul locului avea datoria de a fi ctitorul și patronul bisericii din satul stăpânăit. Pe de altă parte, potrivit unei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
biserică proprie, adică atunci când s-a realizat unitatea spirituală a comunității întregi, când toată suflarea ascult cântările dumnezeiești; își botează, căsătorescă copiii în biserică și în cimitirul bisericii își îngroapă morții. Nu avem nicio dovadă că acești doi proprietari ai moșiei Filipeni ar fi făcut mai întâi biserică în Fruntești, este o presupunere, dar dacă avem în vedere că satul de răzeși Filipeni s-a spart, s-a risipit, prin vânzarea părților din moșia indiviză, către persoane interesate - logofătul Pătrașcu, Anghelușa
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nicio dovadă că acești doi proprietari ai moșiei Filipeni ar fi făcut mai întâi biserică în Fruntești, este o presupunere, dar dacă avem în vedere că satul de răzeși Filipeni s-a spart, s-a risipit, prin vânzarea părților din moșia indiviză, către persoane interesate - logofătul Pătrașcu, Anghelușa, soția negustorului Simion, fiica vameșului Dumitru, Manolache Ruset - este că între locuitori nu se realizează o unitate spirituală, nici de sânge, nici de credință, în jurul unei biserici. O altă „dovadă” că în satul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Jora, ceea ce demonstrează că parohia avea cel puțin 300 de credincioși, socotindu-se câte 150 credincioși la un preot. în alte două documente, din 5 iulie 1689 și din 15 august 1696 întâlnim pe popa Simion, în legătură cu vânzarea părților de moșie din Bucovina Runcului și a moșiei Sălașele dintre Fruntești și Filipeni. Timp de un secol și jumătate nu mai 228 apar în documentele de epocă alți slujitori ai bisericii din Fruntești. Abia în 1845 un Ianacache, fiul diaconului Toma, vinde
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cel puțin 300 de credincioși, socotindu-se câte 150 credincioși la un preot. în alte două documente, din 5 iulie 1689 și din 15 august 1696 întâlnim pe popa Simion, în legătură cu vânzarea părților de moșie din Bucovina Runcului și a moșiei Sălașele dintre Fruntești și Filipeni. Timp de un secol și jumătate nu mai 228 apar în documentele de epocă alți slujitori ai bisericii din Fruntești. Abia în 1845 un Ianacache, fiul diaconului Toma, vinde lui Grigore Rosetti 3 stânjeni din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Sălașele dintre Fruntești și Filipeni. Timp de un secol și jumătate nu mai 228 apar în documentele de epocă alți slujitori ai bisericii din Fruntești. Abia în 1845 un Ianacache, fiul diaconului Toma, vinde lui Grigore Rosetti 3 stânjeni din moșia Fruntești cu 2 galbeni stânjenul. în pridvorul bisericii vechi din Fruntești se află o pisanie în care sunt preluate de la bisericile și mai vechi, dar și din tradiție (așa s-a apucat din bătrâni!) unele date și afirmații despre cele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în care sunt înregistrate actele doveditoare, se referă și la documentul din 5 iulie 7256 (1748) în care este amintit „feciorul popii lui Andrei din Filipeni.” Cum poate fi interpretată apariția târzie în documente a unui popă din Filipeni? Când moșia Filipeni a intrat, prin donație sau în alt mod, în proprietatea lui Iordache Roset și a urmașilor acestora, s-a simțit nevoia existenței unei biserici cu preoți și diaconi care să deservească curtea boierească și satul Filipeni, transformat în sat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
exista, dacă nu o biserică, măcar o capelă, un paraclis, pentru nevoile spirituale ale proprietarilor, care erau datori - o datorie morală - să facă biserică și pentru sat, deși avem destule cazuri în care satul i-a făcut sigur biserică. Când moșia Filipeni a rămasă Mariei Dumitrăschioaie (Rosetti) a avut loc și recensământul zisă rusescă din 1772-1773 și 1774. La pagina 211 din volumul VII al recensământului rusescă se spune clar despre satul Slobozia - Filipeni a Mariei Rosetti care avea între scutelnici
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe Lupu diacon, dar și pe Catrina Diaconiță (văduvă după un diacon). Este de la sine înțelesă că 12 duhovnici de la curtea Mariei Rosetti îndeplineau toate slujbele la curte și la biserica din sat, dând asistență religioasă și altor locuitori de pe moșia Filipeni, bejenarilor bucovineni, dar și robilor țigani. în ce privește mutarea bisericii din Filipeni la Lunca în anul 1840, nu avem mărturii scrise, nu cunoaștem din relatări contemporane cum s-a ajunsă la acest aranjament. Putem bănui că satul Lunca concentrase majoritatea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și robilor țigani. în ce privește mutarea bisericii din Filipeni la Lunca în anul 1840, nu avem mărturii scrise, nu cunoaștem din relatări contemporane cum s-a ajunsă la acest aranjament. Putem bănui că satul Lunca concentrase majoritatea forței de muncă de pe moșia Filipeni a boierului Grigore Rosetti și se impunea să aibă biserică proprie. 1.1 Biserica din Lunca și slujitorii ei Despre prima biserică din satul Lunca au fost înregistrate două păreri: prima se referă la faptul că în 1840 biserica
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
biserica și cimitirul folosite de luncași între anul venirii - 1784 - primilor bejenari și anul construirii bisericii din Lunca. După cum s-a susținut, bejenarii nu s-au concentrat de la început toți în lunca Dunavățului, au fost împărțiți pe la diferitele trupuri de moșie, ca să fie aproape de pământul muncit de ei: în Slobozia, Știubiana, în lunca Dunavățului, dar nu și în Fruntești. Dacă despre folosirea bisericii ne duce gândul la cea din Filipeni, pentru cimitir situația este mai complicată, deoarece, așa cum am arătat [vezi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de așteptat, biserica mutată de la Filipeni la Lunca a suferit mai multe stricăciuni, în principal la acoperiș, dar au avut de suferit zugrăveala, icoanele pictate, obiectele de cult. Bisericii și s-a pusă un acoperiș nou, făcut prin contribuția proprietarilor moșiei și a cetățenilor luncași. Toți cei care au contribuit cu cât a putut fiecare au fost trecuți pe un tabel - pomelnică care se păstrează în arhiva bisericii. Pentru a se putea face o comparație între familiile care alcătuiau atunci satul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
101,20 lei, este o sumă mare pentru niște locuitori cu venituri modeste. Biserica s-a înzestrat cu sfeșnice, icoane, prapuri, ștergare, vase, prin donații de la locuitorii cu dare de mână, de la meșterii satului care lucrau în lemn, de la proprietarii moșiei. O perioadă îndelungată din istoria noastră, biserica a dusă lipsă 235 de cărți - manuscrise și tipărituri. Cărțile erau rare, scumpe și, din această cauză, erau păstrate cu evlavie. Cu siguranță, că atunci când a fost mutată biserica de la Filipeni, au fost
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în actele de vânzare-cumpărare. Preoții, ca și biserica, erau întreținuți de sat, dar nu știm cu precizie ce datora satul unui popă de la anul 1600, de exemplu. Preoții din Fruntești erau oamenii locului, răzeși, aveau proprietăți, vindeau, cumpărau părți din moșie, mergeau să țină slujba, după cum mergeau la prășit, secerat sau coasă. Datoriile comunităților de credincioși către preotul locului, sunt mai bine cunoscute pentru a doua jumătate a secolului al XVIII-lea: plata pentru serviciile religioase, calculată pe an și plătită
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Ierusalim din țara Sfântă, fiind administrate de călugări greci care nu aveau nici un interesă pentru școala și spitalele românești. Departe de preocupările culturale, mănăstirile, prin stareți și călugări, se ocupau de treburi lumești: strângeau dările de la țăranii care stăteau pe moșiile mănăstirești, de la preoții de sat, se judecau cu boierii, răzeșii și cu alte mănăstiri pentru moșii și hotare. Vom exemplifica cu mănăstirea Răchitoasa, care era aproape de satele comunei Filipeni, în procese nesfârșite cu răzeșii din Oțelești pentru hotare și încălcări
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și spitalele românești. Departe de preocupările culturale, mănăstirile, prin stareți și călugări, se ocupau de treburi lumești: strângeau dările de la țăranii care stăteau pe moșiile mănăstirești, de la preoții de sat, se judecau cu boierii, răzeșii și cu alte mănăstiri pentru moșii și hotare. Vom exemplifica cu mănăstirea Răchitoasa, care era aproape de satele comunei Filipeni, în procese nesfârșite cu răzeșii din Oțelești pentru hotare și încălcări de proprietate, dar nicăieri nu se spune că ar fi întemeiat sau întreținut vreo școală. De
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
iunie 1665 pe Vârlan din Filipeni care zice că „am scrisă și am iscălit să se știe”, apoi, un document fără dată este scrisă de Ștefan din Mărăști și la 1696, un Machidon Gherghi, căpitan, scrie zapisul de vânzare a moșiei Sălașele, pe care-l iscălește și pune și pecetea. Cum se învața carte prin secolele al XVII-lea și al XVIII-lea prin satele răzeșilor din Moldova? Instrucția se făcea pe lângă o mănăstire , cel mai probabil la Răchitoasa din același
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de trecut: lipsa școlilor și a învățătorilor, dezinteresul organelor locale care trebuiau să asigure spațiul, încălzirea, curățenia și salariul învățătorului. Asemenea obstacole a întâmpinat și școala și învățământul din satele comunei Filipeni, depășite numai prin interesul și abnegația învățătorilor. Proprietarii moșiei Filipeni - boierii din familia Rosetti - nu s-au gândit la copiii clăcașilor, să le facă coală, să arunce o lumină într-un hău de întuneric. Maria Dumistrăchioaia (Rosetti), după cum se arată în recensământul din 1774, avea ca scutiți de dări
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pusă să-i învețe buchiile pe copiii țăranilor. Postelnicul Grigore Rosetti, care a trăit până în 1859, a avut pentru copiii săi, ca dascăl, pe tatăl marelui istorică A. D. Xenopol, dar nu s-a gândit și la cei care munceau pe moșia lui. în opoziție cu boierii din familia Rosetti sunt proprietarii moșiei Dobreana, frații Sterian, de numele cărora se leagă primul local de școal din satul Lunca, localul Primăriei și aducerea telefonului în Lunca. în orașul și județul Bacău (i se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care a trăit până în 1859, a avut pentru copiii săi, ca dascăl, pe tatăl marelui istorică A. D. Xenopol, dar nu s-a gândit și la cei care munceau pe moșia lui. în opoziție cu boierii din familia Rosetti sunt proprietarii moșiei Dobreana, frații Sterian, de numele cărora se leagă primul local de școal din satul Lunca, localul Primăriei și aducerea telefonului în Lunca. în orașul și județul Bacău (i se spunea Orașa!), în prima jumătate a secolului al XIXlea, s-a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
interesul unor părinți și sprijinul material al unor proprietari, cum au fost frații Sterian, școala s-a transformat într-o instituție fundamentală pentru ridicarea morală și culturală a satului. coala din Lunca - Filipeni a beneficiat de sprijinul și îndrumarea proprietarului moșiei Dobreana, Gh. Sterian și, prin el, a beneficiat de cunoștințele, experiența și cultura lui Daniel Justet, fost perceptor a lui Jorj Sterian și rămasă bătrân, la 90 de ani, să moară în satul Lunca, de la care a avut ce învăța
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]