1,470 matches
-
cm lungime. Ingrid a fost botezata la 17 aprilie 2004. Episcopul Gunnar Stålsett a oficiat slujba în capelă Palatului Regal din Oslo. Printre nașii prințesei se numără: regele Harald al V-lea al Norvegiei, Prințul Moștenitor Frederik al Danemarcei, Prințesa Moștenitoare Victoria a Suediei, Prințul Moștenitor Felipe al Spaniei, Prințesa Märtha Louise a Norvegiei și bunica maternă, Mărit Tjessem. Prințesa Ingrid Alexandra a început școală la 20 august 2010, o școală locală de stat, situată în același cartier că și școala
Prințesa Ingrid Alexandra a Norvegiei () [Corola-website/Science/319027_a_320356]
-
prioritate în fața surorii sale mai mari, Prințesa Märtha Louise. Se așteaptă ca Ingrid Alexandra să fie a doua regina a Norvegiei, după Margareta. La 19 iunie 2010, Prințesa Ingrid Alexandra a fost domnișoara de onoare la nunta nașei ei, Prințesa Moștenitoare Victoria a Suediei.
Prințesa Ingrid Alexandra a Norvegiei () [Corola-website/Science/319027_a_320356]
-
Louis, Wilhelm, duce de Urach, un nobil german care era fiul mătușii Prințului Albert, Printesa Florestine de Monaco. Pentru a împiedica acest lucru, în 1911 s-a adoptat o lege prin care era recunoscută fiica nelegitimă a lui Louis drept moștenitoare a acestuia și ca făcând parte din familia regală. Mai târziu această lege a fost invalidă conform statutului din 1882. Astfel, o altă lege a fost adoptată în 1918 prin care s-a modificat statutul pentru a permite adoptarea unui
Louis al II-lea, Prinț de Monaco () [Corola-website/Science/319064_a_320393]
-
actuala regina, Margareta a II-a. Danemarca nu avea o tradiție în a permite femeilor să domnească așă că, atunci când fiul ei a murit, ea a fost numită "Margareta, fiică a regelui Valdemar al Danemarcei, prin grația lui Dumnezeu și moștenitoare de drept a Danemarcei". A deținut titlul de regină a Danemarcei numai o scurtă perioadă în 1375. În Norvegia era cunoscută drept regină (regină consort, apoi regina-mamă) și regentă. În Suedia era regina-mamă și domnitor plenipotențiar. Când s-a căsătorit
Margareta I a Danemarcei () [Corola-website/Science/319114_a_320443]
-
întoarse și servi chiar cu vitejie în asediul orașului Zeugmin. Dar la el supunerea nu era niciodată de lungă durată; avea în sufletul lui aprig o pornire neînvinsă spre opoziție. Când Manuel, neavând nici un fiu, se hotărî să recunoască drept moștenitoare a tronului pe fiica sa Maria și pe viitorul soț al acestei prințese, Andronic refuză net de a depune jurământul de credință pe care împăratul îl cerea nobililor, față de noii prinți. El obiectă mai întâi că era un jurământ inutil
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
Victoria, Prințesa Moștenitoare a Suediei, Ducesa de Västergötland (, Victoria Ingrid Alice Désirée; n. 14 iulie 1977) este moștenitoarea tronului Suediei. Dacă va deveni regina, așa cum e de așteptat, va fi a patra regina a Suediei, după regina Margaret, regina Christina și regina Ulrika
Victoria, prințesă a Suediei () [Corola-website/Science/315632_a_316961]
-
Victoria, Prințesa Moștenitoare a Suediei, Ducesa de Västergötland (, Victoria Ingrid Alice Désirée; n. 14 iulie 1977) este moștenitoarea tronului Suediei. Dacă va deveni regina, așa cum e de așteptat, va fi a patra regina a Suediei, după regina Margaret, regina Christina și regina Ulrika Eleonora. Victoria este primul copil al regelui Carl XVI Gustaf al Suediei și al reginei
Victoria, prințesă a Suediei () [Corola-website/Science/315632_a_316961]
-
patra regina a Suediei, după regina Margaret, regina Christina și regina Ulrika Eleonora. Victoria este primul copil al regelui Carl XVI Gustaf al Suediei și al reginei Silvia și aparține casei regale de Bernadotte. Născută Prințesa a Suediei, a fost moștenitoare prezumtiva a tronului până la 13 mai 1979, când s-a nascut fratele ei mai mic, prințul Carl Philip, care a devenit atunci prinț moștenitor. La 1 ianuarie 1980 a intrat însă în vigoare o modificare a Legii Succesiunii la tronul
Victoria, prințesă a Suediei () [Corola-website/Science/315632_a_316961]
-
Silfverschiöld. Victoria a urmat școala elementară de stat și liceul Enskilda din Stockholm, pe care l-a absolvit în 1996. A studiat timp de un an (1996/97) la Universitatea Catolică de Vest din Angers, Franța. Între anii 1998-2000 Prințesa Moștenitoare a locuit în SUA unde a studiat la Universitatea Yale din Connecticut și a făcut un stagiu de practică la Ambasada Suediei de la Washington. În 2003 a făcut armata la Centrul Internațional al Forțelor Armate Suedeze. În 2006-2007 a urmat
Victoria, prințesă a Suediei () [Corola-website/Science/315632_a_316961]
-
Västergötland, a fost numit cavaler al Ordinului lui Serafim de către regele Carl XVI Gustaf al Suediei. După nuntă, Ducesa și Ducele de Västergötland s-au mutat la Palatul Haga. La 17 august 2011, casa regală suedeză a anunțat că Prințesa Moștenitoare este însărcinată și că așteaptă primul său copil în martie 2012. La 23 februarie 2012 Victoria a născut o fetiță, prințesa Estelle Silvia Ewa Mary, Ducesa de Östergötland. Nouă născută este a doua în ordinea succesiunii la tronul Suediei. La
Victoria, prințesă a Suediei () [Corola-website/Science/315632_a_316961]
-
moștenitor și soția lui au preferat să locuiască la Palatul Paretz, situat în afara orașului Potsdam. Căsnicia a fost una fericită iar Luise era iubită de rege care o numea "prințesa prințeselor" și i-a dăruit un palat în Oranienburg. Prințesa Moștenitoare a văzut ca o datorie a ei să-și sprijine soțul în toate preocupările sale, iar cuplul s-a bucurat cântând împreună și citind din Shakespeare și Goethe. Curând Luise a rămas însărcinată însă a născut un copil care a
Louise de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/315648_a_316977]
-
înaintea Primului Război Mondial. Noua familie Iusupov a plecat în luna de miere în Europa și în Orientul Mijlociu când a început războiul. Au fost reținuți în Berlin pentru scurt timp după începerea ostilităților. Irina a rugat-o pe verișoara ei primară Prințesa Moștenitoare Cecilie a Prusiei să intervină pe lângă socrul ei, Kaiserul. Wilhelm al II-lea al Germaniei a refuzat să le permită să plece însă le-a oferit posibilitatea să aleagă una din trei țări pentru a trăi pe durata războiului. Tatăl
Prințesa Irina Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315654_a_316983]
-
("Leonor de Todos los Santos de Borbón Ortiz", n. 31 octombrie 2005) este primul copil al Regelui Felipe al VI-lea și al soției lui, Regina Letizia a Spaniei, și deci prima în ordinea succesiunii la tronul Spaniei. Ca moștenitoare a tronului, a primit titlul de Alteța Sa Regală, "Prințesă de Asturia". Are o soră mai mică, Infanta Sofía. Infanta Leonor s-a născut prin cezariană pe 31 octombrie 2005, la ora 01:46, la Clinica Internațională Ruber din Madrid . La
Leonor, Prințesă de Asturia () [Corola-website/Science/316527_a_317856]
-
Juan Carlos I al Spaniei a semnat actul de abdicare care a intrat în vigoare la 19 iunie 2014. Tatăl Infantei Leonor, Prințul Felipe de Asturia, a devenit astfel regele Felipe al VI-lea al Spaniei, iar Leonor a devenit moștenitoarea tronului și Prințesă de Asturia. La nașterea Infantei Leonor au existat discuții în Spania despre schimbarea prevederilor constituționale privind succesiunea la tron, pentru a se elimina sistemul primogeniturii cognatice cu preferință masculină (potrivit căruia bărbații au prioritate față de surorile lor
Leonor, Prințesă de Asturia () [Corola-website/Science/316527_a_317856]
-
cu Gunther, fratele lui Gutrune. În timpul luptei dintre cei doi, Siegfried reușește să ia inelul magic de pe mâna Brunhildei. Când aceasta îl acuză că a trădat-o, Siegfried nu își poate aminti nimic, așa că neagă totul. După căsătorie, fecioarele Rinului, moștenitoarele de drept ale inelului magic, îi cer lui Siegfried să-l returneze, dar acesta refuză, din cauza vrăjii. Dorindu-și inelul, Hagen îl înjunghie pe la spate pe Siegfried. Dar, când încearcă să ia inelul prețios de pe degetul cadavrului, mâna acestuia se
Inelul Nibelungilor () [Corola-website/Science/316678_a_318007]
-
Raoul, Hugues este atacat fracțiunea opusă acestuia, și pierde teritoriile ducatului de Burgundia. La moartea succesorului lui Hugues, Gilbert de Chalon, teritoriile sunt reunite prin căsătoria dintre Otton de Burgundia, fiul titularului titlului ducal și dintre fiica lui Gilbert, singura moștenitoare a acestuia. Otton moare prematur în 965, iar ducatul îi revine fratelui acestuia, Henric. La moartea acestuia fără moștenitori direcți în 1002, ducatul se află din nouîntr-o luptă pentru succesiune, Otte-Guillaume, Contele de Burgundia pierzând lupta în fața regelui Franței Robert
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
dezvoltă și devine un domeniu puternic, ceea ce face ca în perioada contelui Renaud III, în 1127, acesta să obțină statutul de comitat liber în urma unei victorii militare împotriva armatei imperiale. În 1156, prin căsătoria dintre Frederic Barbă-Roșie, Împăratul Roman, cu moștenitoarea comitatului Beatrice de Burgundia, acesta intră în posesia familiei imperiale germane dar în 1236 acesta intră în posesia ducilor de Burgundia și al casei regale franceze. Odată cu urcarea pe tronul ducal al lui Filip, ducatul și comitatul Burgundia se află
Comitatul Burgundia () [Corola-website/Science/315044_a_316373]
-
Blanche de Navara. Acesta conduce o expediție în Țara Sfântă, dar aceasta se termină fără urmări importante. La moartea lui Henric I în 1274, teritoriul este atacat de majoritatea vecinilor săi, regenta, Blanche de Artois, se refugiează în Franța împreună cu moștenitoarea tronului, Ioana I de Navara. Regele Franței, Filip al III-lea din Dinastia Capețienilor preia regența și în 1276 restabilește ordinea în regat. Ioana se căsătorește cu fiul și moștenitorul tronului Franței, Filip IV în 1285, unind astfel pentru prima
Regatul Navarrei () [Corola-website/Science/315108_a_316437]
-
-lea în timp ce coroana franceză îi revine lui Filip al VI-lea de Valois. Astfel Navara redevine independentă în posesia casei capețiene de Évreux. Între 1425 și 1479 regatul revine lui Ioan al II-lea de Aragon în urma căsătoriei sale cu moștenitoarea Navarei, Blanche I, dar la moartea acestuia regatul revine Contelui de Foix, Francisc Phébus care domnește ca și Francisc I. În toată această perioadă pretențiile regatului de Aragon asupra Navarei nu au încetat. La moartea lui Francisc I în 1483
Regatul Navarrei () [Corola-website/Science/315108_a_316437]
-
campaniile lui Francic împotriva lui Carol Quintul, moștenitorul lui Ferdinand de Aragon, distingându-se în luptă, dar nereușind să recucerească teritoriile de la sud de Pirinei. În 1527 se căsătorește cu sora lui Francisc I, Margareta de Angoulême, iar fiica și moștenitoarea lor, Ioana III se căsătorește în 1548 cu Antoine de Bourbon. În 1556, Ioana se convertește la Calvinism, iar fiul său, Henric al III-lea de Navara devine șeful fracțiunii hughenote din Războaiele Religiilor din Franța. În 1589 Henric devine
Regatul Navarrei () [Corola-website/Science/315108_a_316437]
-
regent pentru regele Ludovic al VII-lea al Franței cât timp a participat în cruciadă. Capețienii au încercat să-și extindă teritoriile pe care le dețineau prin căsătorii plănuite. În 1137, Ludovic VII s-a căsătorit cu Eleonora de Aquitania, moștenitoarea unor întinse moșii din sud-vestul Franței. Mariajul a eșuat și a fost anulat în 1152. Suger l-a consiliat pe rege în privința divorțului de Eleonora de Aquitania. Eleonora s-a recăsătorit cu Henric II Platagenet, conte de Anjou, duce de
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
blazonul familiei care înfățișa un delfin. Comitatul este cunoscut din ce în ce mai des ca „Dauphiné”, făcând astfel referire la titul contelui. Împăratul Frederic Barbarossa îi recunoaște posesiile teritoriale în 1155 în schimbul acceptării suveranității Imperiului. Fiica lui Guiges al V-lea, și unica moștenitoare, se mărită cu Hugo al III-lea Duce de Burgundia în 1183, marcând astfel începutul apropierii comitatului de Regatul Franței. În 1282 la moartea lui Ioan I, tronul îi revine sorei acestuia și soțului ei, Baronul de La Tour-du-Pin, Humbert I.
Dauphiné () [Corola-website/Science/315121_a_316450]
-
curând, dar pentru care doliul recent nu ar fi fost un impediment de a contracta o nouă căsătorie, mai ales dacă ea îi aducea și o coroană, iar Iolanda atât prin tată, cât și prin mama sa, Maria, era singura moștenitoare de drept a Ierusalimului. Așa gândea și papa Honorius al III-lea, el find cel mai în măsură să-l cunoască pe Frederic, al cărui preceptor și călăuză fusese în anii copilăriei, de aceea el a îmbrățișat proiectul cu entuziasm
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
ostilitățile, în timp ce în toate țările din Europa era anunțată căsătoria împăratului cu Iolanda, iar în imperiu era sărbătorită ca divinitus inspiratus. O flotă imperială, compusă din 14 vase, condusă de Enrico Pescatore, pornea în luna august 1225 să aducă pe moștenitoare Ierusalimului pentru a fi dăruită împăratului german. Căsătoria a fost oficiată la Acra de către episcopul Giacomo del Patti, după obiceiul timpului, prin procură. Mireasa, în etate de 14 ani, a înaintat spre altar cu pas nesigur, aproape strivită sub podoabele
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
amintite, în cartierele Galatasaray și Taksîm s-au concentrat magazinele de modă și de lux, dar și sediile consulatelor și a altor reprezentațe străine. Mai la nord, urbaniștii au trasat bulevarde late, construind blocuri pentru noi cartiere rezidențiale. Cartierele asiatice, moștenitoare ale anticului Chalcedon, s-au dezvoltat pe plan rezidențial. Cartiere populare foarte dens populate au succedat vechilor rezidențe de vară ale aristocrației otomane și vilelor marii burghezii, cele mai cunoscute și întinse fiind Üsküdar (vechiul Scutari) și Kadiköy. In ciuda
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]