2,071 matches
-
lui de crimă și amintindu-și titlurile din ziare exact în locul unde cazul Brenda Allen provocase cele mai mari dezastre. O caricatură fixată pe panoul cu anunțuri spunea totul: Mickey Cohen purtând cipilica de ovrei, cu semnul dolarului lipit pe moț, și mânuind cu niște sfori doi polițiști în uniforma de la LASD ca pe niște marionete. Un balon îi completa gândurile: Băi, ce le-am tras-o la LAPD! Bine că-i am pe polițiștii de la comitat să mă șteargă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sute de Apărători pe flancul stâng, atac la lance! Galop mare! Pietro dădu pinteni, fără nici o Întrebare. Știa că Oană simțise o mare primejdie abătându-se asupra voievodului. - Gâlcă! Lacrămă! Trei sute de oameni, apărare În triunghi cu arcași pe colțuri! Moț! Cincizeci de scuturi În jurul măriei sale! Și deodată totul deveni real. Toate temerile căpitanului Oană deveniră un coșmar care chiar avea loc. Valul Cuceritorilor intră prin spatele dispozitivului moldovean, răsturnă călăreții comisului Groza și trecu la Încercuirea voievodului. Prin perdelele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
margini, ceilalți Apărători priveau cu Încântare Încercările noului lor tovarăș de a scăpa dintr-o situație În care nu avea nici o șansă. - A doborât trei... murmură Vasile al lui Scatoalcă. Nu-i rău deloc, pentru un Începător. - Mda... șopti Ion Moț. Să vezi ce-o să pățească ăia trei cu căpitanul... Doi Apărători Îl ajunseseră pe Alexandru. Dar, de această dată, tânărul fu mult mai rapid decât până atunci. Scoase unul din buzdugane, se răsuci brusc și lovi pieptul acoperit cu platoșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a Înregistrat vreo mișcare de oști În ultimele zile! - Am Înțeles, măria ta! Toți cei trimiși În misiuni porniră În grabă. În curtea cetății, Apărătorii erau În șei, așteptând cu Îngrijorare sosirea lui Pietro. - Văzurăm săgeata roșie, căpitane... spuse Ion Moț. - Așa e, răspunse Pietro, sărind În șa. Din depărtare se auziră tropote grăbite, acoperite Încă de zăpada moale. Apărătorii ieșiră În fața cetății și văzură că un mic grup de călăreți În mantii albe purtând semnul scutului și săgeții se apropiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mie de războinici ai imperiului, strivi cai și călăreți, umplu de sânge Întreaga luncă a Dunării, apoi continuă năvala și se prăbuși asupra liniei de ieniceri care Încercau să blocheze accesul spre fluviu. - Fără prizonieri!! se auzi strigătul lui Ion Moț, care simțea că dincolo de moartea lui Oană și a lui Lacrămă nu mai poate fi decât o răzbunare fără sfârșit. Ucide! - Ucide! se auziră alte strigăte clocotind de mânie. Nu mai erau folosite arcurile, nu mai erau folosite lănciile, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Sala sfatului,văzu ceea ce nu văzuse când intrase În cetate. Apărătorii În curte, nerași, obosiți. Mantiile albe cu semnul scutului și spadei stropite de sânge. Caii, obosiți și ei, unii tremurând de nesomn și de frigul dimineții. Lângă fântână, Ion Moț, așezat pe o treaptă, cu capul În palme. Arcașul Simion, făcându-și de lucru la harnașamentul calului, cu ochii În lacrimi. Pietro neștiind dacă să urce spre sală sau nu. Așteptând poate ca măria sa să aibă o discuție lămuritoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
repezindu-se uneori cu violență asupra ferestrei mele și făcîndu-mă să mă trag înapoi înspaimîntat. La Turda ne-am dat jos și ne-am urcat într-un tren mic care oprea foarte des și mergea foarte încet. Era plin de moți, cu muierile și fetele lor, urcau și coborau neîncetat. Ai fi zis că e trenul lor, făcut de ei, anume așa de mic ca să urci și să te dai jos din el din mers, cum se și întîmpla. Seara, pe la
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
gaz era prea prostănac ca să poată minți. Cu mulții lui bani, Însă, Își cumpăra Întâmplări și lucruri care celorlalți le erau oprite. Acuma le arătă niște balonașe alburii, lunguiețe, cu pielița de cauciuc gingașă și moale, cu un soi de moț În vârf. Se dezbrăcă și le arătă cum se pune balonașul și-i lămuri la ce era bun. Băieților nu prea le venea să creadă, Însă faptul că știau bine că Odraslă nu putea minți Îi hotărî să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zări. Pentru strădania lor de interpreți căpătau de la ambele părți pe care le făceau să se Învoiască plată bună. Apoi se Învățaseră, după cât de avut se vădea negustorul, să ceară anumite tarife. Chiar și pentru ocuparea unui loc mai cu moț, În mijlocul târgului, percepeau doritorilor taxe. Cine-și dădea marfa pe mâna lor ca să fie potrivită și făcută cât mai ademenitoare pentru mușterii ieșea mai câștigat. Dacă aveau de vândut, să zicem, niște grâu alac (o prăpădenie de grâușor - mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scandaluri ori chiar bătăi -, auzise un soi de mormăituri și foșnete În pinul din fața Căminului. Aprinsese lanterna și, cu adâncă mirare, Îl recunoscuse pe profesorul și omul de cultură Marin Foiște beat, Încercând să taie cu o pânză de bomfaier moțul copacului. Până să apuce milițianul să-l convingă să coboare - era o mare enigmă cum de izbutise profesorul, mătăhălos și, pe deasupra, beat clampă, să se cațere atât de sus -, vârful pinului se prăbușise. Coborâse, cu greu, și omul de cultură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
destinul semnul Untul negru, untdelemnul. OLTENEASCĂ Sâmbătă, pe la Nagaica, Îți răsfață pruncul maica, Pe când pruncul suge țâță Lângă mâță. Oțul mamii, cel frumos, Te dași din copaie jos . Oț în sus și oț în jos, I‐ a ieșit în creștet moț. Oț voinic și iscusit Fără bâtă și cuțit. Foaie verde leuștean, M‐a făcut muica oltean. și, cobzare, spune drept, Muica m‐ a făcut deștept. * “ Joi ( 9mai n. n. ), la orele 2 după amiază, a încetat din viață în București gingașul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Sunt Ando Hikobei! Pregătește-te! — Numele meu e Uemura Denemon! — Eu sunt Hachiya Shichibei din clanul Tokugawa! Fiecare își anunța numele, în timp ce se întreceau să ia capul lui Shonyu. A cui sabie îl retezase? Mâinile lor însângerate îl înhățară de moț, legănându-l fedeleș. — Am luat capul lui Ikeda Shonyu! țipă Nagai Denpachiro. — Ba eu l-am luat! strigă Ando Hikobei. — Capul lui Shonyu e-al meu! răcni Uemura Denemon. O furtună de sânge, o vântoasă de glasuri violente, un uragan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cunoștința lumii din negura vremii și reînviată prin magia cuvântului scris și mai ales a dragostei de neam și țară. Am surprins pe parcurs pagini atât de frumos inserate, încât și venerabilul matale (moldovenism curat) naș de turtă la tăierea moțului, Mihail Sadoveanu, ar surâde mucalit-moldovenește. Nu întâmplător ai ales atunci acel stilou de aur - devenit istoric - prin semnarea de către Lucrețiu Pătrășcanu (unchiul matale) a Tratatului de pace de la Paris din 1947. Alegând atunci acel stilou de aur a fost și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
reprize de plâns, cu lacrimi până în barbă, pe umărul nedetașabil a lui Stolojan, este desemnat candidatul alianței la președinția României, fiind ales în această funcție în urma celui de-al doilea scrutin al alegerilor prezidențiale. Mult mai târziu, intervine tăierea de moț al președintelui, materializat prin ritualul tăierii șuviței. La 16 aprilie 2007, este suspendat de Parlament după cum spune el, din greșeală, după ce una dintre dactilografele senatului, proaspăt sedusă și abandonată, a scris “Traian Băsescu suspendat”, în loc de “Traian Băsescu a suspinat”, într-
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
persoană căreia chiar n‑ar trebui să i se spună asta. — Ș... știu, zic, cu glasul aproape șoptit. Dar ideea e că am depășit limita de creditare. Și am crezut doar că... Ați crezut că ce? Că sunteți mai cu moț? Că sunteți o excepție, pentru că apăreți la televizor? Că regulile normale nu se aplică în cazul dumneavoastră? Că banca vă datorează bani? Glasul lui îmi găurește creierii ca o bormașină și, brusc, nu mai rezist. — Nu! strig. Nu cred asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
într-un fel atât de caraghios, încât pe cei mai tineri îi pufni râsul. Stârnit și mai tare, Maltezul se apucă să sară de colo-colo și să se răsucească mereu numai pe patru labe deodată, ca o jucărie de bâlci. Moțul din creștet, legat cu o panglică vert d’eau, într-o potriveală absolut subtilă cu rochia stăpânei, sălta și el în același ritm. Din ce în ce mai înspăimântată și roșind violent pentru comportarea atât de nediplomatică, ba de-a dreptul agresivă a patrupedului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îmbrăcă hainele europene. Dar nu se mai strădui să se privească în oglindă. Era inutil. Se împlinise, crescuse chiar. Era dezastru! Hainele nu-l mai cuprindeau. Arătau și scurte, și strâmte, tocmai bune de dat la telal. ― Te-ai sculat, moțule? Iancu nu mai avea timp să se dezbrace, așa că se lipi repede de sobă, ca să-și acopere cumva pieptul și pântecul gol de privirile mamei. Clucereasa Elenca deschise ușa și dădu să intre cu tava în mână, căci era tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
hohote. Râdea cu poftă, așa cum nu i se mai întâmplase din copilărie, acompaniată de zgomotul vaselor care săltau înveselite și ele pe tavă. ― Maman, te implooor, nu râde! miorlăi Iancu, simțind cum îl frige soba. ― Dar ce ți-a venit, moțule, să-ți pui hainele alea pe tine? Arăți ca un brotac îm... îm... păiat. Și clucereasa izbucni iar în hohote. ― Nu râde, maman! Sunt disperat. Trebuie să merg degrabă la croitor. Am nevoie de haine. Și repede. Nu mai spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
deosebite. ― Ei, nu, maman! Nu înțelegi? Am nevoie de niște haine... niște haine irezistibile. Clucereasa așeză tava pe o măsuță, după care se așeză și ea pe un scaun, examinându-și feciorul. Arăta ca un bărbat în haine de copil. Moțul ei crescuse. Dar apăruseră și elemente noi. Recunoștea prea bine febrilitatea asta, dorința asta spontană de a fi remarcat și plăcut de la prima vedere. Mai văzuse asta la Alecu, fostul ei soț. În fiecare an, spre primăvară, alerga către o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
către o nouă iubire, cu nările fremătând, cu poalele anteriului în vânt, parfumat și dichisit... ca să se întoarcă, după o zi, o săptămână sau o lună, cu totul stors, șifonat și murdar, ca un cotoi de pripas. Se întreba dacă moțul ei iubit va călca pe urmele tatălui său. De asta se temea foarte tare, pentru că ar fi fost păcat să se risipească prospețimea lui sufletească, setea lui de cunoaștere, seriozitatea cu care privea și analiza lumea în care trăia. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de a ajunge la paravanul din colțul odăii, mergând tot cu spatele spre ea și săltându-și din mers pantalonii care-i alunecau mereu. Simți cum o inundă iar valul râsului, dar se stăpâni. ― Și... de când a apărut dorința asta, moțule? Hai, bagă-te în pat, mănâncă zakuska și să vorbim ce și cum. Înțeleg că ai o problemă extrem de serioasă. Întoarse capul, prefăcându-se că miroase ceva în jur. Mi se pare mie, moțule, sau se simte deja un parfum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Și... de când a apărut dorința asta, moțule? Hai, bagă-te în pat, mănâncă zakuska și să vorbim ce și cum. Înțeleg că ai o problemă extrem de serioasă. Întoarse capul, prefăcându-se că miroase ceva în jur. Mi se pare mie, moțule, sau se simte deja un parfum de femeie. Ia spune, pe cine vrei să dai gata? ― Maman, te rog, cheamă-l repede pe Vasile! Vreau să mă îmbrac și să ies. Dragă maman, dulce, mică și scumpă maman, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
față. Se schimbase însă cu mult mai mult pe dinăuntru. În ochii lui, pe lângă dragostea dintotdeauna, descoperise și altceva. Un soi de respect, o aură de demnitate bărbătească. Și asta o impresiona nu numai ca mamă, dar și ca femeie. Moțul ei se maturizase frumos. Devenise un bărbat adevărat. De fapt, așa arăta bărbatul la care visase, bărbatul pe care l-ar fi putut iubi fără rezerve, până la sfârșitul vieții, bărbatul care i-ar fi putut dărui fericirea. Și iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de azi... Tot așa se întâmplase să audă și de Mirela, și ea una printre altele și la fel cu celelalte, și ea friptă cine știe cum de un soț care a lăsat-o cu un copil, dar uite că mai cu moț, permițându-și luxul să se lase iarăși friptă, ca una de cinșpe ani, care ar face-o pentru prima dată-n viața ei. Făcuse al doilea copil, de data asta un copil din flori, și pe chestia asta se considerau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ce naiba! — Da, dar nu sunt în formă. — Dacă te ții numai de fete, spuse Naoko cu voce joasă. Am vrut să-i răspund, dar am renunțat, pentru că abia mai respiram. Când și când, zburau pe lângă noi niște păsărele roșii, cu moț caraghios. Siluetele lor se conturau minunat pe fundalul albastru al cerului. Câmpiile din jur erau pline de flori albe, albastre și galbene, iar albinele bâzâiau întruna. Înaintam, pas cu pas, dar nu mă puteam gândi la nimic din pricina peisajului încântător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]