115,804 matches
-
sufere de ceva anume. de ce a murit? un chist ovarian un cancer ceva a murit profesorul danciu profesorul danciu? a, cel care apărea la televizor care vorbea frumos despre orice da, el, a murit tot așa, privind la televizor o moarte fulgerătoare acum nici nu știi cum e mai bine să te chinui o vreme sau să mori așa ca și cum te-ai urca în avion și te tot duci a murit livița. da, profesoara de pian. ehei, e blestemul femeilor aici
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
îmi bat în calorifere, îi deranjez, nu le place liniștea mea. *** am scris cândva: „sunt tânăr, rup foile din calendar cu nerăbdare”. îi furam Morții bicicleta și pedalam îndrăcit până sărea lanțul. *** eram tineri și ne convenea să vorbim despre moarte. *** să desfaci o conservă de pește cu gândul la o posibilă declarație de dragoste. să cobori dintr-un autobuz în care, fără ca tu să pricepi, urcase și ea. să treci fluierând peste un câmp minat până la refuz, apoi să mori
Poeme noi by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/4633_a_5958]
-
toate, aerul din care-a respirat Dumnezeu și pe care heruvimi vulturești l-au tăiat cu aripile. 5. Ori drum îngust, ori eternă apă, tălpile mele plutesc la fel prin timp. Piatră sau cenușă, oricum ai fi, la fel vezi moartea. Rânjetul sau lacrima mea, peste toate, încearcă să scânteieze cuvinte, piatra și cenușa amarnic le-ndoaie, încearcă să scânteieze cuvinte. Eu stau la hotarele morții ca azi după ieri. De ieri nu pot vorbi decât bătrânii și piatra care i-
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
mele plutesc la fel prin timp. Piatră sau cenușă, oricum ai fi, la fel vezi moartea. Rânjetul sau lacrima mea, peste toate, încearcă să scânteieze cuvinte, piatra și cenușa amarnic le-ndoaie, încearcă să scânteieze cuvinte. Eu stau la hotarele morții ca azi după ieri. De ieri nu pot vorbi decât bătrânii și piatra care i-a văzut. 6. Speranța într-un trup și un suflet toate ale ei, speranța întrupată și însuflețită, să nu-mi cadă ca urâta ploaie resemnată
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
de lângă zero, dar nu-mi închipuiam că vor fi ultimele. Orice începe azi și se sfârșește ieri. 9. Ca o rufă murdară, lepădată-ntr-un loc părăsit. Va pleca singur, va cânta singur, și-și va afla singur fericirea și moartea. De ce îl dizolvă setea sării care dispare în apă și-i intră în sânge? De ce-l însetează transformările? Aceasta a fost strofa întâi... Și-acum strofa a doua (probabil)... Mai bine o frunză și o jumătate de vânt, jumătatea șovăielnică
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
pământ, stranie ancoră într-o lume rămasă străină, departe. Da. Trupul - abis în care alte dăți mă aruncam ca delfinii. Pe ordinea de zi aruncată pe foc: același trup - mai străin ca străinii. Am spus da suferinței. Și torturii și morții și subteranei și pierzaniei da am spus. Și-am luat-o la sănătoasa. Am spus da infernului, bolii, vacarmului ei desăvârșit. De secole mă prosternez în fața altarelor ei. Demult nu m-am născut din altceva. Da. Întunericul m-a învins
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
Cuprinși de toropeală, îngerii își trag sufletul pe ruguri. Zeii au ațipit. Gol. Cerul cât o silabă. Pustiu sau nici atât. Rar de tot: câte o pală de vânt trimisă de cineva, ca un suspin al nu se știe cui, de moarte încolțit. Totul se amestecă, se învolbură departe de bine, departe de rău. Aer irespirabil. Aici se trăiește ca și când se moare. Fugi. Ascunde-te. Lumea Ta, Doamne? O junglă care îți taie respirația. Sau nici atât. Joc divin Dreptatea s-a împărțit
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
așa cum iubești ghizii ei fără sens - îngân ca un cuc, azvârlit într-un cuib străin, așteptând. Ce-i de văzut în cuibul pierdut? Liniștea? Așteptarea, ca un șarpe unduit prin valul de sare? Ce vuiet, ce hohot, ce muget afund... Moartea e vie, e peste tot. În mijlocul vieții - aceeași suferință mare. . (Din volumul Orbita zeului, în lucru)
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
mele ruine? Oare sufletul lui E bufnița ce-mi cântă pe casă? Mă ascund uneori în statui, Sub pielea de marmură groasă, Dar și de acolo aud, Până-ntr-acolo mă arde Vuietul surd și absurd Ca o teamă de moarte: „Unde tot rătăcești, Om ori duh din povești?” Ah, cât de greu mă îndură Umbra aceasta încinsă-n armură! 1981 SCOICĂ Mă strigi... Te strig... Ce mai rămâne oare Din șoapta ca o spaimă de fecioare Chemate-n așternutul de
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
Ea zbiară ca o apucată. Ea nu pricepe nici când îi repeți de o mie de ori. Ea se așază în fața oglinzii și vrea să ne vadă mereu că facem dragoste. Are un retard emoțional, nu pricepe că e în moarte clinică, ea vrea să decoreze morga ca sufrageria noastră. Parte în parte. Totul se împarte. Totul începe de la tacâmuri. Ele intră și ies din noi, pe gură, ele își lasă urmele prin mâncare în organele noastre, în sânge. Pe masă
Poezii by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4729_a_6054]
-
colină un bărbat își trece orele decapitând maci o femeie trage cu arcul în soare azi-noapte mi-a explodat într-un ochi lumea De pe gura închisă a unui portret toată luna septembrie copiii din cartier au călcat numai pe rândunici moarte în timp ce se jucau cu o mască de aur prinzând în ea frigul abia coborât de pe culmi apoi îl lăsau liber și tăceau în schimbul unei frunze uscate ce cădea dintr-un frasin despre un câine care și-a început râsul în
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
așa! să lichidăm această capodoperă din simplul motiv că ea pur și simplu este imposibilă: Cunoaște-te pe tine însuți - continuu transport extatic de sensuri poate că fără sens... * * * fluturele se așează pe orizontala crucii acoperind o cifră din anul morții.
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
asta da metafizică Să șofez o pasăre Să fug unde văd cu ochii dar să ajung cu bine la Florența. Păcat De n-ar avea poemul o rană incontestabilă ca ordinul de vânătoare al Dianei în pădurile Traciei Splendoarea mea moartea mea te-aș părăsi în clipa asta de uimire Ce păcat ce păcat am iubit și n-am pierdut. Și deodată În vremuri de ciumă scotea cariul din lemnul bibliotecii și-l băga într-un măr verde Scotea viermele din
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
Poem Măriucăi Doamne, ocrotește această floare pe care ai sădit-o în mine. Căci fără odihnă greșesc și fără odihnă mă rog. Poem gnomic Mai degrabă comunismul din România se va spăla de lagărele și de pușcările politice decât de moartea poetului Nicolae Labiș. Poem Locuiesc în gândurile mele ca într-o suburbie; ca o sămânță într-un mac roșu. Scriu versuri pentru nemuritori..... Refuz Nebunia mea pendulează pe un vers, ca și cum aș fi într-un leagăn și poemele s-ar
Poeme noi by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/4634_a_5959]
-
greci. smulg fiecare în cârdășie până la sânge din zestrea călătoriei. mi-am tatuat o ancoră albastră pe umăr. a văzut-o. l-a umplut de dezgust. cum să stai dreaptă în loja imperială când marea îți murmură cu limbă de moarte în urechea ușor aplecată spre umărul stâng. cum să cobori în fugă treptele capucinilor „ca un înger negru care trebuie să-și apere paradisul” - zice christomanos - și să-ți lovești pieptul cu pumnii pentru că moartea a luat sânge din sângele
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
îți murmură cu limbă de moarte în urechea ușor aplecată spre umărul stâng. cum să cobori în fugă treptele capucinilor „ca un înger negru care trebuie să-și apere paradisul” - zice christomanos - și să-ți lovești pieptul cu pumnii pentru că moartea a luat sânge din sângele tău tocmai când aștepți să-ți îmbraci jerseul de marinar și să-ți speli mâinile în micul golf unde soarele roșu răsare chiar din palmele tale. piatră și chiparoși ca niște blănuri negre și ude
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
lui care atingea vag pietrele cubice ale pavajului ci la rîndurile lui virgil mazilescu despre copilăria lui franz kafka asemenea infirmitate pe care unii o numesc postmodernism este de neocolit nu poți scăpa de ea cum nu poți scăpa de moarte căprioare n-am vînat dar am mers cu tramvaiul și am intrat în frizerii și de fiecare dată cînd mă tund cristian popescu intră în frizerie odată cu mine și foarfeca din părul meu îi potrivește și lui mustața cele mai
Infirmitate by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/4778_a_6103]
-
mă despice. fără împrejurimi Înainte de masă e pregătirea mesei de azi de mâine și apoi Timp mult în trecere În iulie am înnebunit: am absolvit cursul întreg de poezie Azi am vorbit iarăși despre daruri Astă-seară am vorbit cu mama: moartea e un mic detaliu, trece Și acest Crăciun. Mai nimeni nu mă caută Pe mai nimeni nu caut Constat doar cum se strică în jur lucrurile la rece Întârzii cât pot în somn, sunt precaut Mă închipui numai în împrejurări
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
pe alocuri pete umede calendar, martie, 99 Joi până târziu brambura prin alcooluri Vineri după-amiază bezmetic prin alcooluri Sâmbătă ore multe histeric prin alcooluri Azi până-n prânz umflat de alcooluri Mâine și-n toate zilele nu voi ieși oare din moarte? și de-abia Tabla de materii e sătulă de scrisul încâlcit al practicilor letale Vistierul cu mari cearcăne cu auzul însângerat de socoteli eronate Și de-abia e șapte dimineața și de-abia luni de august Pe malul crișului mierle
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
de ducă Și tot ce n-a rămas. Omul din vis El era omul din visul meu Numai el exista aievea. Eu - dormeam. Mariaj de conveniență Bătrânețea O pură tâmpenie Ca și cum poți să te adaptezi Încetul cu încetul La ideea morții tale - cel atât de viu. Bătrânețea - acest mariaj de conveniență Fără divorț posibil Cu care trebuie să conviețuiești La bine și la rău Dar De ce tocmai tu? De ce tocmai tu Să ieși la plimbare cu bătrânețea, Consoartă fără sex appeal
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
de conveniență Fără divorț posibil Cu care trebuie să conviețuiești La bine și la rău Dar De ce tocmai tu? De ce tocmai tu Să ieși la plimbare cu bătrânețea, Consoartă fără sex appeal Dar cu certificate fumegând de nuntă catolică, Până la moarte când cineva O să fluiere a pagubă prin apropiere Ca și cum ești lichidat. Dar tocmai azi la ora opt și jumătate Lângă tine în pat A deschis Dimineața ochii, Ochi mari și însoriți, Ți-a descoperit prin plapuma ceții un picioruș plin
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
unei musafire neinvitate care - nonșalantă - ocupă locurile cele mai bune, din față, unde nu-ți mai este rău dacă ai rău de serpentine, unde nu mai plângi dacă ai probleme cu depresia, unde nici nu mai mori dacă te încearcă moartea.
Județul disperării by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/5052_a_6377]
-
Ion Cristofor Lui Aurel Pântea în sărăcie nici moartea nu prinde rădăcini ne-a spus bătrânul ce ne-a întâmpinat în prag surâzător ne-a întins o mană că o frunză uscată doar aurul focului lucea îngropat în sobă de țuci auzeam mierla și liniștea din livadă acum părăsita
Dascăli de țară by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4744_a_6069]
-
frunză uscată doar aurul focului lucea îngropat în sobă de țuci auzeam mierla și liniștea din livadă acum părăsita plânsul elementar al materiei copacii uzi adormiți și albul pereților de văr ca paloarea sfinților din icoane în sărăcia aurita nici moartea nu prinde rădăcini îl mai aud și acum pe bătrânul ce ne-a întâmpinat avea mâinile că o frunză uscată pe atunci visele noastre de tineri dascăli de țară erau mai adânci mai senzuale că întunericul nopții acum când viața
Dascăli de țară by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4744_a_6069]
-
Viorel Mureșan cineva a spus despre lucruri că au porniri și temeri și spaime trăsnetul când ar cădea pe locurile joase atunci poezia tremurând între oameni ar avea aromele morții astfel gândi în ziua aceea și-n zilele ce au urmat poetul care povestea tuturor că intrând el odată cu un sac gol aruncat peste umăr să adune pietrele din cimitir și să clădească din ele o casă pe nori cu
Spre faima poetului by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/5034_a_6359]