1,115 matches
-
pot calcula cu relația lui Robert Mayer: unde constanta caracteristică a gazului se găsește tot în tabele, sau se poate calcula cu relația: unde formula 21 este "constanta universală a gazelor", iar formula 22 este masa molară a gazului respectiv. La nivel molar, relațiile sunt: respectiv: Pentru gaze perfecte coeficientul de transformare adiabatică poate fi calculat din gradele de libertate ( formula 25 ) ale moleculei cu relația: Se observă că pentru un gaz monoatomic, care are trei grade de libertate: în timp ce pentru un gaz biatomic
Coeficient de transformare adiabatică () [Corola-website/Science/321857_a_323186]
-
Mărimile molare de exces sunt proprietăți ale amestecurilor de substanțe care caracterizează abaterea de la starea de amestec ideal. Cele mai frecvente sunt volumul, entalpia și potențialul chimic de exces. e mărimea extensiva exces e mărimea parțială exces Mărimile exces sunt legate de
Mărimi molare de exces () [Corola-website/Science/323206_a_324535]
-
variația de entalpie este egală cu diferența dintre suma entalpiilor produșilor de reacție și suma entalpiilor reactanților: ΔH = Σ H − Σ H. Variația de entalpie a reacției de sinteză a unui mol de substanță compusă din elementele componente reprezintă entalpia molară de formare a substanței respective (se exprimă în KJ/mol). Măsurată în condiții standard, entalpia molară de formare se numește entalpie molară de formare standard și se notează cu H sau ΔH. Cu cât ΔH a unei substanțe este mai
Termochimie () [Corola-website/Science/324093_a_325422]
-
reactanților: ΔH = Σ H − Σ H. Variația de entalpie a reacției de sinteză a unui mol de substanță compusă din elementele componente reprezintă entalpia molară de formare a substanței respective (se exprimă în KJ/mol). Măsurată în condiții standard, entalpia molară de formare se numește entalpie molară de formare standard și se notează cu H sau ΔH. Cu cât ΔH a unei substanțe este mai mică (negativă), cu atât substanța este mai stabilă.
Termochimie () [Corola-website/Science/324093_a_325422]
-
Variația de entalpie a reacției de sinteză a unui mol de substanță compusă din elementele componente reprezintă entalpia molară de formare a substanței respective (se exprimă în KJ/mol). Măsurată în condiții standard, entalpia molară de formare se numește entalpie molară de formare standard și se notează cu H sau ΔH. Cu cât ΔH a unei substanțe este mai mică (negativă), cu atât substanța este mai stabilă.
Termochimie () [Corola-website/Science/324093_a_325422]
-
a arterei linguale ("Arteria lingualis"). Pe fața internă a corpului mandibulei se află o creastă oblică - linia milohioidiană ("Linea mylohyoidea") - ce se extinde de la un punct aflat sub spinele mentoniere până la marginea anterioară a ramurii mandibulare posterior de ultimul dinte molar. Linia milohioidiană împarte fața internă a corpului mandibulei în două porțiuni: una deasupra acestei linii care corespunde cavității bucale, alta sub această linie care corespunde gâtului. Pe linia milohioidiană se inserează mușchiul milohioidian ("Musculus mylohyoideus"). Deasupra capătului posterior al liniei
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
ele prin niște pereți osoși numiți septuri interalveolare ("Septa interalveolaria mandibulae"). Alveolele dentare sunt fie uniloculare, fie multiloculare după numărul rădăcinilor dinților. Alveolele dentare ale dinților incisivi, canini, premolari sunt uniloculare - conțin o singură rădăcină dentară. Alveolele dentare ale dinților molari sunt multiloculare - conțin 2 sau 3 rădăcini dentare, care sunt separate între ele prin septuri interradiculare ("Septa interradicularia mandibulae"). Pe fața anterioară a porțiunii alveolare se află niște proeminențe verticale, numite eminențe alveolare ("Juga alveolaria mandibulae"), acestea corespund reliefului alveolelor
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
Pe fața anterioară a porțiunii alveolare se află niște proeminențe verticale, numite eminențe alveolare ("Juga alveolaria mandibulae"), acestea corespund reliefului alveolelor dinților frontali (incisivi și canini) care proemină în afară. Pe partea posterioară a porțiunii alveolare a mandibulei, sub dinții molari și pe creasta buccinatorului (ce se află posterior de ultimul molar pe porțiune inferioară a marginii anterioare a ramurii mandibulei) se inserează mușchiul buccinator ("Musculus buccinator"). Ramurile mandibulei ("Ramus mandibulae") sunt două lame de formă patrulateră, care se ridică oblic
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
este străbătută de canalul mandibulei ("Canalis mandibulae"), care începe de la gaura mandibulei ("Foramen mandibulae") aflată pe fața medială a ramurii mandibulei, coboară oblic în jos și înainte străbătând ramura mandibulei, apoi merge orizontal înainte în interiorul corpului mandibulei, sub rădăcinile dinților molari cu care comunică prin niște orificii mici, și se bifurcă la nivelul primului sau al doilea dinte premolar în două ramuri: laterală - canalul mental și medială - canalul incisiv. Canalul mental (mentonier) este scurt, se termină cu gaura mentonieră ("Foramen mentale
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
de microorganismele din colon. Astfel, eforturile în eliberarea controlată orală sunt îndreptate în următoarele direcții: Aceste sisteme sunt utilizate în primul rând pentru administrarea peptidelor, deoarce se evita barieră hepatică. Transportul PA administrat nazal se face în funcție de solubilitatea și masa molara. Proteinele cu masa molara ridicată nu pot trece prin mucoasa nazala. Proteinele cu masa mai mică cum ar fi oxitocină și somatostatina au o biodisponibilitate comparabilă cu cele administrate intravenos. PA pot fi administrate intranazal sub formă de aerosoli, pulberi
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
Astfel, eforturile în eliberarea controlată orală sunt îndreptate în următoarele direcții: Aceste sisteme sunt utilizate în primul rând pentru administrarea peptidelor, deoarce se evita barieră hepatică. Transportul PA administrat nazal se face în funcție de solubilitatea și masa molara. Proteinele cu masa molara ridicată nu pot trece prin mucoasa nazala. Proteinele cu masa mai mică cum ar fi oxitocină și somatostatina au o biodisponibilitate comparabilă cu cele administrate intravenos. PA pot fi administrate intranazal sub formă de aerosoli, pulberi sau particule mici. Sterilitatea
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
recunoscut importanța periodicității octeților. Dimitri Mendeleev, un chimist rus, a fost primul savant care a făcut un tabel periodic foarte asemănător cu cel actual. El a aranjat elementele într-un tabel ordonat de masa atomică, care este corespunzătoare cu masa molară știută în prezent. Pe 6 martie 1869, o prezentație formală a fost făcută de către Societatea de Chimie Rusă, intitulată " Dependența Dintre Proprietățile Maselor Atomice ale Elementelor". Tabelul lui Mendeleev a fost publicat într-o revistă rusă obscură, dar a fost
Istoria tabelului periodic () [Corola-website/Science/327335_a_328664]
-
la puterea minus unu. În sistemul cgs ea se măsoară în erg ori gram la puterea minus unu ori kelvin la puterea minus unu. Pornind de la ecuațiile de stare ale gazelor ideale: și de la definiția entalpiei: Notând prin formulă 65 căldură molara la volum constant (izocora) și formula 66 căldură molara la presiune constantă (izobara), între ele avem relația: unde formulă 68 reprezintă constantă universală a gazului ideal. Într-o aproximare foarte bună: unde numărul total al gradelor de libertate al unei molecule formulă 71
Capacitate termică masică () [Corola-website/Science/333269_a_334598]
-
se măsoară în erg ori gram la puterea minus unu ori kelvin la puterea minus unu. Pornind de la ecuațiile de stare ale gazelor ideale: și de la definiția entalpiei: Notând prin formulă 65 căldură molara la volum constant (izocora) și formula 66 căldură molara la presiune constantă (izobara), între ele avem relația: unde formulă 68 reprezintă constantă universală a gazului ideal. Într-o aproximare foarte bună: unde numărul total al gradelor de libertate al unei molecule formulă 71 Ramură experimentală a fiziii care studiază metodele de
Capacitate termică masică () [Corola-website/Science/333269_a_334598]
-
Seorsumuscardinus" sunt recunoscute după dinții izolați, care arată că erau hârciogi cu dinți lați. Dinții sunt toți caracterizați de lungi creste transversale cuplate cu altele mai scurte. Una dintre aceste creste, anterotropidă, distinge cele două specii, ea fiind prezentă în molarii inferiori ai "S. alpinus", dar nu în cei ai "S. bolligeri". O altă creastă, centrolopha, ajunge la marginea externă a primului molar superior la "S. bolligeri", dar nu și la "S. alpinus". "Seorsumuscardinus" poate fi asociat lui "Muscardinus", genul actualului
Seorsumuscardinus () [Corola-website/Science/337216_a_338545]