4,567 matches
-
în întregime. În cazul însă când cele două maluri ale apei aparțineau la doi proprietari diferiți, unul încasa taxa de la călătorii ce mergeau într-un sens, iar celălalt de la cei ce mergeau în sensul contrar. Ca proprietari ai malurilor, feudalii moldoveni construiau poduri, făceau iezături, instalau mori, asupra cărora ei aveau drept de monopol, îngreuind orice lucrări de navigabilizare. Ei aveau tot interesul, și acționau în consecință, pentru a împiedica știrbirea acestui privilegiu. O altă piedică în calea navigabilizării râurilor noastre
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
crescut în măsura în care, printre altele, a sporit și interesul față de construcția mijloacelor de transport pe apă. În raportul din 30 ianuarie 1830, al Divanului Moldovei către Kiselev, se arăta că se vor lua măsuri în vederea creării de înlesniri negustorilor și ,,lăcuitorilor” moldoveni „de a face caice sau corăbii care să poată fi încăpătoare de savune, și unele și mai mari într-acest chip făcute ca să înoate și pe mare, pentru ca să-și poată pământeanul încărca și productele sale, să le ducă în toate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a transportului pe apele interioare cu mijloace de comunicație corespunzătoare. Rămâne de văzut în ce măsură erau sau puteau fi făcute navigabile râurile noastre în epoca regulamentară. Cercetări neizbutite au fost întreprinse în toamna anului 1832, de către administrația rusă, fiind reluate de către moldoveni trei ani mai târziu. Din răspunsurile isprăvniciilor la chestionarul Sfatului ocârmuitor din noiembrie 1835 reiese că, pe râurile de pe teritoriul ținutului Bacău, caicele nu puteau pluti. Pe teritoriul ținutului Tecuci, aceste ambarcațiuni puteau circula pe Siret, de la vărsare până la Călieni
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acela al Țării Românești au fost propuse, în decembrie 1854, două variante: una din ele aparținea muntenilor, care, doreau ca cele două rețele telegrafice să fie unite în două puncte diferite, prin Vădeni, între Brăila și Galați, și prin Focșani. Moldovenii preferau un singur punct de contact, prin Focșani. La 15 februarie 1855, s-a adoptat proiectul muntean. Prin instalarea liniilor telegrafice între Tecuci-Galați și Tecuci-Focșani, s-a realizat astfel o rețea unică a celor două Principate, încă neunite. Odată sfârșită
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în sensul celei pe care o propunea Divanul Obștesc domnitorului, cu privire la art. 10 din regulamentul Uniunii, în felul următor: „și anume unde să zice la giudecătorie, să să zică la o otoritate locală”. Aceasta era singura modificare, adusă regulamentului de către moldoveni. Buna funcționare a acestei instituții cerea însă măsuri grabnice. Pe de o parte, existau mari deficiențe, ca, spre exemplu, în domeniul financiar, pe care guvernul moldovenesc nu le putea înlătura cu de la sine putere. Ele erau create de către austrieci, care
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
situația în care se afla țara noastră - rolul determinant l-au avut interesele de ordin comercial ale păturilor sociale interesate activ în schimbul de mărfuri. Contribuția lor bănească la efectuarea lucrărilor a fost hotărâtoare. Activitatea practică, precum și finanțarea lucrărilor au aparținut moldovenilor. Sarcina cea mai grea a revenit însă clăcașilor, care au depus o muncă uriașă, neplătită. SCSI, Iași, VIII, nr. 2/1957, pp. 279-305. I.5. INDUSTRIA ÎN MOLDOVA ÎNTRE ANII 1848 ȘI 1864 De dezvoltarea industriei depindea, în mare măsură
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Se impune deci revizuirea acestei aserțiuni, în sensul că în târguri și orașe meșteșugarii moldoveni alcătuiau mai bine de jumătate din numărul total al meșteșugarilor (fără să mai vorbim de meșteșugarii din mediul sătesc, care, în marea lor majoritate, erau moldoveni), dar că totuși rolul pe care l-au jucat străinii în meșteșugul orășenesc a fost foarte important. În Moldova, în perioada de care ne ocupăm, coexistau toate formele de muncă meșteșugărească (meșteșugul casnic, la comandă, mica producție de mărfuri) predominând
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pentru piață. O formă superioară de producție era atelierul stabil, cu câțiva lucrători, care se încadrează în cooperația capitalistă simplă. În 1850, exista pe moșia Saucenița (Dorohoi) o „fabrică de briște”, la care erau angajați „doi jidovi lucrători împreună cu alți moldoveni”. La Filipăuți (Herța) se afla în 1849 un atelier de confecționare a panerelor. În sfârșit, în regiunea de munte a Moldovei, de-a lungul apelor curgătoare, funcționau foarte numeroase ferăstraie. Cu aceste instalații meșteșugărești-mecanice, construite din mult lemn și puțin
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cârciumă „i alte de ale mâncării” și o cărămidărie cu două cuptoare, încălcând în felul acesta drepturile posesorului moșiei Țiglina, proprietate a Mitropoliei Moldovei, pe care era instalată fabrica. Întreprinderea lui Goldner sau mașina de „carne murată”, cum o numeau moldovenii, era acționată prin forța aburului, iar drept combustibil era folosit cărbunele, adus din Turcia și din alte părți. În 1853, clădirile fabricii erau de lemn. În același an, lucrau acolo și 20 măcelari englezi, „restul” lucrătorilor fiind localnici. În 1860-1862
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
privilegiu. În felul acesta, moșierii moldoveni încercau să-și asigure vânzarea vitelor la un preț ridicat, excluzând concurența vecinilor ruși și munteni. În august 1850, adică aproape după un an de zile de la primul import de vite din Țara Românească, moldovenii continuau să refuze aprobarea pentru trecerea vitelor în Moldova, invocând clauza mai susmenționată din privilegiul concedat (Goldner nu dovedise „cu o vie dovadă” că în Moldova nu se aflau vitele de care avea nevoie) și epizootia ce bântuia în Țara
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
interesul și, fără îndoială, și posibilitatea să declare un număr mai mic decât cel real de vite tăiate, iar organele de stat, dimpotrivă, urmăreau să reducă pe cât mai mult posibilitățile de evaziune fiscală. Este semnificativă în această privință declarația unui moldovean către Vistierie, care confirma în 1850 încercările izbutite ale lui Goldner de frustare a Vistieriei. El arăta că numărul real al vitelor tăiate în fabrica de conserve numai Goldner îl poate ști. Acesta din urmă a vrut să-l angajeze
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lăsată pe mâna unor lucrători calificați străini - 9 „fabricanți” din Würtemberg, la care s-au adăugat și lucrători localnici recrutați din orașe și din satele vecine, care au fost scutiți de bir. Deasemenea, întâlnim printre muncitori și 22 calfe „tineri moldoveni”. Numărul lucrătorilor a mers descrescând în raport direct proporțional cu decăderea întreprinderii. În 1859, numărul lor era de 18, în 1861, de 20, iar în 1862, de 14, din care patru femei. În procesul de producție au fost folosiți copii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mai mare suplețe a membrelor. Primul cuvânt al folosirii capitaliste a mașinilor a fost deci munca femeilor și a copiilor!”. După cum vom vedea în cele ce urmează, utilizarea în industrie a femeilor și a copiilor creează beneficii sporite patronilor. Industriașii moldoveni n-au făcut excepție de la această regulă. Elocvent este raportul între numărul lucrătorilor bărbați și cel al femeilor folosit în fabrica de stearină a lui Foulcquier. În 1860-62, în acea fabrică lucrau 102 lucrători, din care 42 erau femei. În
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
carte „este prefața încercării de eliberare a țării întreprinsă de D. Cantemir”, că germenii ideii conducătoare în Descrierea Moldovei, adică domnia autoritară și vechimea independenței Moldovei, se află în tratatul de la Luțk și în proclamația din 1711 a domnitorului către moldoveni. „Cauza - spunea și A. D. Xenopol - care l-a îndepărtat pe Cantemir de turci [...] era convingerea adînc înrădăcinată în el despre starea de decădere în care se aflau turcii, izvorîtă din serioasa și îndelungata lui îndeletnicire cu istoria otomanilor”. Dimitrie Cantemir
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
foarte important, numai că, în acele împrejurări istorice, ele exprimau și o voință generală, cum au afirmat-o contemporanii avizați și, de atunci încoace, numeroși istorici. Axinte Uricariul nota că, aflând de hainia lui Dimitrie Cantemir, vizirul s-a adresat moldovenilor cu un firman, cerându-le să rămână supuși Porții, dar fără rezultate, deoarece „erau înfiați mai toți pământenii cu nădejdile cele deșerte”. Neculce, după cum am văzut, este de aceeași opinie, exprimată în alte cuvinte. Un raport din Moscova, din 23
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
el se gândea nu numai să facă din cele două principate un stat puternic, ci să dispute la pace și Transilvania și chiar întregul regat maghiar. Un raport rusesc din primele zile ale trecerii Nistrului de unitățile țarului spune că „moldovenii vin la noi fără încetare, cu mare dorință de a ne ajuta, și cei din urmă țărani (mujici) vor să intre în slujba militară”. În compunerea acelor unități se aflau și patru detașamente formate din emigrați români și comandate de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
împotriva părerii obștești”. Această părere obștească nu putea să încline decât spre viitorul pe care-l promitea Petru I (pe atunci nu existau motive care să pună sub semnul întrebării sinceritatea promisiunii), biruitorul de la Poltava, țarul pravoslavnic, în proclamația adresată moldovenilor: „luptați pentru patrie, pentru cinste și recăpătarea vechilor libertăți și eliberarea voastră și a urmașilor voștri de sub jugul păgînesc”. Condițiile și termenii în care românii aveau să se angajeze în luptă urmau să fie negociați de domnitorii lor. Altfel spus
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
delimitate, dar aflat numai sub protecția țarului. Într-adevăr, în preambulul diplomei se spune foarte clar că domnitorul „ne-a declarat în scris și înclinația sa, dorind așadar să fie sub protecția Măriei Noastre țariene împreună cu toata țara și neamul moldovenilor”, și că „îl primim cu îndurare pe acest principe sub ocrotirea noastră”. Diploma, de la un capăt la altul, vădește un remarcabil efort al domnitorului pentru salvgardarea individualității țării, pentru evitarea impreciziilor, învederează nevoia Moldovei „de a-și asigura starea sa
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de la Obreskov, trimisul țarinei la Constantinopol, încât avertismentele ce trebuiau să-i parvină lui Repnin întârziau (datorită ocolului impus) prin Viena. În sfârșit, să mai reținem două alte incidente, ce figurează printre cele trecute la ceea ce s-a numit „seducția moldovenilor”. În cursul anului 1767, Poarta a incriminat intrigile a șase călugări ruși, zeloși în a ademeni de partea Rusiei pe moldoveni, la care Obreskov a răspuns că va referi Curții sale; ceea ce a iritat pe otomani - observa Hammer, a fost
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
În sfârșit, să mai reținem două alte incidente, ce figurează printre cele trecute la ceea ce s-a numit „seducția moldovenilor”. În cursul anului 1767, Poarta a incriminat intrigile a șase călugări ruși, zeloși în a ademeni de partea Rusiei pe moldoveni, la care Obreskov a răspuns că va referi Curții sale; ceea ce a iritat pe otomani - observa Hammer, a fost replica Petersburgului precum că fugarii moldoveni ar putea foarte bine să se numere printre acei care, nu numai în Moldova, dar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
vechii romani”. Cantacuzinii (Pârvu, Mihai și Răducanu) s-au arătat către ruși „cu mare credință și ajutor”; au dat grâul de pe moșiile lor, cară de oaste cu vite, au format detașamente de voluntari și un regiment național de husari. Numai moldovenii au atins numărul de 12.000 de voluntari trimiși în armata rusă. Se cunoaște rolul pe care l-au jucat detașamentele de voluntari în cucerirea Bucureștilor, rolul lor și al regimentului de „husari valahi” în război. Dorința de înlăturare a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
au cerut Rusiei, spune primul, să intre sub stăpânirea sa, iar cel de al doilea sub protecție. Istoricii n-au ajuns nici ei la o concluzie comună concludentă. A. D. Xenopol susținea că cererile erau de inspirație rusească și că, în timp ce moldovenii ținteau la menținerea autonomiei, muntenii înclinau către o încorporare totală la imperiu. N. Iorga afirma că acele cereri prevedeau detașarea completă de Poartă, protecția sau dominația Rusiei și că supunerea și jurămintele de credință față de țarină nu aveau un caracter
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
abolirea totală a suzeranității otomane. Au folosit cuvintele de supușenie, supunere, credință către țarină, jurământ, care nu contravin însă formulelor uzitate între vasal și suzeran și, deci, nu li se poate atașa semnificația supușeniei (cetățeniei) de stat în sens modern. Moldovenii au invocat „acoperămîntul vostru [al țarinei - n.n.L.B.] cel puternic, adică protecția. În Muntenia exista însă o grupă de mari boieri, care înclina formal și inconsecvent spre un statut în care legile Rusiei să fie una și aceleași și în Principat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Moldovei la Rusia nu era socotită utilă, iar distanța mare care separa Moldova de granița rusă ar fi împovărat însăși apărarea rusă; pe de altă parte, cedarea Moldovei către Polonia ar fi întărit influența țarinei asupra acesteia din urmă, de vreme ce moldovenii erau ortodocși, boierimea lor avea un statut cu totul deosebit de al șleahtei poloneze și ar fi fost nevoită să apeleze la protecția Rusiei; apoi, la Petersburg se aprecia ca profitabil actul, avându-se în vedere că noua confederație a șleahticilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Parisul era prost informat. Nerealizată a fost și cererea lui Saint-Priest adresată Porții la 17 august 1770, de a întruni confederații de la Bar în Muntenia, lor urmând să li se alăture un corp militar format din unguri, transilvăneni, munteni și moldoveni; s-ar fi organizat astfel o armată care, pusă sub comanda francezului Valcroissant, trebuia trimisă în luptă contra rușilor. În mai 1771, Saint Priest se arăta îngrijorat de clauzele privitoare la independența Principatelor și a tătarilor, pentru ca o lună și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]