278,086 matches
-
unor tensiuni care tind să se anuleze: mai întîi, el percepe totul cu o inocență de-a dreptul dezarmantă, cu puritatea retiniană a unui copil sau a unui sălbatic aflat într-o permanentă stare de uimire, pentru ca, insidios, într-un moment secund, să dejoace totul și să supună unui greu examen toate ipostazele propriei lui percepții. într-o singură lucrare, iar pentru exemplificare ar putea fi invocată una dintre Veneții, el își consumă o enormă resursă de ingenuitate, bucurîndu-se îndelung de
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
puterea de a lupta cu dihăniile nevăzute ale vidului. Cu pustiul pînzei sau al suprafeței albe, în general, în față, cu amenințarea permanentă a neantului la fiecare pas, el începe, el transformă actul creației artistice în ritual fecundator și în moment germinativ. Semnul plastic, acel amestec elementar de grafie și ton, maculează fertil puritatea golului, aproximează tresee, își imprimă o anumită dinamică și devine, prin chiar aceste secvențe, un agent al întemeierii, al Creației celei dintîi. Punctul dinamic devine linie, linia
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
face sau cum pretinde că face adevărul istoriei, ci le reinventează după un proiect original. Întrebarea este cum ajungem la ele, dacă ne pricepem să le discutăm ca funcție a formei. O altă prejudecată, legată de prima, este că, din momentul în care adevărul lor a putut fi rostit cu voce tare, cărțile rezistenței și-au pierdut interesul. Aceeași hibă de concepție. Poate cineva să strige adevărul lui Hamlet, ignorând piesa care i-a dat ființă? E aberant să vedem literatura
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
dacă se reduc la "decriptări" de tipul "cine e Ursul, cine e Vulpea?", "printre-rândurile" compromit iremediabil finalitatea estetică și nu pot fi luate în serios nici ca început de structurare a conștiinței politice. Cel mult, puteau provoca niște defulări de moment, la fel de sărace în conținut ca și folclorul de bancuri (ne amintim ce înfloritor, în anii de comunism), care, pentru putere, rămâneau de fapt inofensive, nu aveau cum să zguduie sistemul din temelii. Dar nu toată lumea citește la fel. Problema subversivității
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
s-au oprit" (unhcr.md/article); Această declarație a făcut-o ministrul interimar al economiei Elena Gorelova (...). Conform dumneaei, în cadrul casei de comerț vor fi deschise reprezentanțe ale Agenției naționale de turism" (Timpul, 27.03.2002); "ceilalți doi colaboratori (...) la momentul perfectării actului de control nu mai activau în cadrul Comisiei Naționale (dumnealor au fost concediați la 18.09.2000)" (Hotărîre a Curții de conturi, în Monitorul oficial al R. Moldova, 155-157/67, 2001). Foarte puternic se manifestă, în textele din româna
"Dumnealui" și "domnia sa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15158_a_16483]
-
și scria. Se izolase de lume pentru a-și urmări liniștit gândurile. Se înregistra singur pe bandă de magnetofon pentru a se verifica. Nu de puține ori, nemulțumit, ștergea banda și relua totul de la început. Alături de biografia eminesciană care, în momentul apariției, în 1932, marca un strălucit debut al autorului ei în istoria literară, această ultimă contribuție a lui G. Călinescu la descifrarea operei și vieții lui Mihai Eminescu este o dată memorabilă pentru cultura noastră, ca magistrală ilustrare a universalității poetului
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
La țigănci". Deși ingenioase și pline de interes științific, aceste texte vin într-un puternic contrast cu restul volumului. Cu greu ne putem întoarce din lumea fascinantă dar și paranoidă a bănuielii, a investigării. Cartea lui Matei Călinescu vine la momentul potrivit pentru a da o lecție de moderație și de rațiune în toată dezbaterea declanșată de cartea Alexandrei Laignel-Lavastine (toată lumea vorbește, dar cîți or fi citit-o pînă acum? Matei Călinescu, Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade. Amintiri, lecturi
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
ați vorbit au apărut fără nici o problemă În Israel. Aproape toate recenziile au fost lungi și pozitive. Nu este o campanie Împotriva lui Eliade. El a Început și a rămas un scriitor și un cercetător de origine română până În ultimul moment, deși a devenit omul cel mai important În secolul XX care a scris despre religii [...]”. „E simplist să găsim la Eliade o legătură Între ideologie și cercetări” (sunt două dintre cele trei motto-uri ale cărții În discuție, așezate de
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
muncitorului român ajuns pensionar pe cale de a fi scos din propria casă de către fiul adoptiv. Unii dintre cei chestionați sînt de-a dreptul remarcabili - prin legăturile lor de familie (Maria Mandrea e nepoata lui Bălcescu - are 100 de ani la momentul întîlnirii cu Zoltán Rostás, Elisabeta Goga e nepoata lui Odobescu și cumnata lui Octavian Goga, Margarita Ioana Vulcănescu e văduva lui Mircea), prin fascinantele lor povești (cum e cea a armeanului Cividian sau a Annei Fohreiter), prin personalitatea lor cuceritoare
Fețele nevăzute ale Capitalei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15167_a_16492]
-
istoriei literaturii să-mi rotunjesc monografia, și cu sprijinul acesteia din urmă să adîncesc pe cea dintîi." Un amănunt poate scăpa ochiului încă nedeprins cu scrisul lui G. Călinescu. Etalîndu-și atît de atent modul de lucru, el afirmă, la un moment dat, în 1947: "Nimic nu mă împiedică pe mine însumi să scriu un eseu critic cu totul nou." Fără să fi bănuit, el prevestește în 1947, eseul pe care avea să-l scrie în 1964, despre valoarea universală și caracterul
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
occidentali să ridice a mirare sprâncenele. Joaca absurdă propusă de unii politicieni români - posesorii invidiabilului talent de-a juca rolul virginelor într-un bordel -, care se prefac a nu înțelege pretențiile occidentalilor, nu poate dura la nesfârșit. Se apropie un moment al plății, și tare mi-e teamă că de plătit vom plăti noi, nu ei. Am scris eu însumi în mai multe rânduri despre categoria inșilor-petardă, care explodează tocmai când părem a ne fi așezat pe drumul cel bun. Exemplul
Inșii-petardă stau la umbra palmierilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15165_a_16490]
-
de activiști "Ștefan Gheorghiu", căruia i s-a interzis în 1989 intrarea în Statele Unite? Și nu numai el, ci și toți cei care au o muscă adormită pe căciulă". Dacă tot a învățat să prezinte scuze, poate c-a sosit momentul ca dl. Pașcu să lămurească o dată pentru totdeauna ce s-a întâmplat atât de grav, în 1989, încât Statele Unite ale Americii să-i refuze viza de intrare pe teritoriul său. N-aveam, în epocă, nici un fel de experiență în domeniu
Inșii-petardă stau la umbra palmierilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15165_a_16490]
-
care doresc democrație și cei care visează la reîntronarea sălbăticiei prefeudale. Culmea e că în România, ca și în Rusia, securiștii nu vor, nici ei, să mai audă de comunism. Singura chestiune e una de timing: n-a sosit încă momentul, încă n-au pus mâna pe tot ce poate fi "prevalat" din muribundul trup al economiei socialiste. Când se vor fi înstăpânit peste tot ce e viabil în țară (hoteluri, ateliere de croitorie - ați observat ce succes avem la exportul
Inșii-petardă stau la umbra palmierilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15165_a_16490]
-
Să facem însă abstracție de ea, deocamdată. Ce ți se impune, mai întâi, este confortul cinismului. Rezumând: bunăstarea materială și intelectuală ce deschide vieții un orizont larg, liber, contrar oricăror conveniențe stânjenitoare, un orizont putem să-i spunem estetic. Este momentul existențial notat de Niccolo Machiavelli, moment pătruns în mod evident de stilul scriitorului, al autorului Mătrăgunii, mascat de mantia somptuoasă a omului politic, a consilierului principilor de tot felul. Prozatorul Machiavelli anticipează pe la 1500 viziunea stendhaliană asupra scrisului, părăsind misticismul
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
deocamdată. Ce ți se impune, mai întâi, este confortul cinismului. Rezumând: bunăstarea materială și intelectuală ce deschide vieții un orizont larg, liber, contrar oricăror conveniențe stânjenitoare, un orizont putem să-i spunem estetic. Este momentul existențial notat de Niccolo Machiavelli, moment pătruns în mod evident de stilul scriitorului, al autorului Mătrăgunii, mascat de mantia somptuoasă a omului politic, a consilierului principilor de tot felul. Prozatorul Machiavelli anticipează pe la 1500 viziunea stendhaliană asupra scrisului, părăsind misticismul dantesc sau imagismul medieval, sărind peste
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
aleși" și cei "mulți" sunt specii diferite - dar se cunosc pe sine și evoluează către finalul implacabil de tragedie grecească. Cheia forței lui Fowles stă în mânuirea inteligentă a arhetipurilor dar și, cum spuneam, în perfecțiunea limbii literare. La un moment dat, Miranda îi spune lui Clegg: "Știi ce faci tu? Știi cum ploaia estompează culorile și face ca totul să pară cenușiu? La fel faci tu cu limba engleză. De câte ori deschizi gura o transformi în ceva tern și fără culoare
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
ca parte a regatului României și participarea la al doilea război mondial, toate aceste capitole tulburătoare din destinul unui popor sunt analizate cu acribie și obiectivitate. Deportarea în Uniunea Sovietică, exproprierile ulterioare și toate suferințele îndurate de etnicii germani sunt momente încă insuficient cunoscute celor care au trăit în comunism: "Mulți țărani sași au trebuit să-și cedeze gospodăriile unor venetici și să se mute, unii dintre ei, în colibele țiganilor. Alții au fost foarte bucuroși să poată păstra o singură
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
în timpul regimului Constantinescu s-a putut întîmpla și invers. Un ministru - Traian Băsescu - l-a dat jos pe premierul Ciorbea după ce și-a bătut joc de el cum a avut chef. În aceeași veselă perioadă România a avut la un moment dat doi miniștri la Apărare, de nu mai știa Armata cui să zică "Să trăiți!". În prezent, cum nu mai apar complicații provocate de algoritm, premierul Năstase îi poate face să viseze urît pe acei membri ai Cabinetului care au
Răspunderea miniștrilor români by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15183_a_16508]
-
Năstase i-a luat în colimator, succesiv sau simultan, pe miniștrii care s-au trezit spunînd că nu le ajung fondurile la rectificarea bugetară. S-au bucurat de ironiile sale doamnele Bartoș de la Sănătate și Andronescu de la Educație. La un moment dat, premierul trimitea aproape săptămînal săgeți împotriva ministrului de Interne, Ioan Rus și se plîngea de activitatea ministrului Mediului. Cînd însă cursa către admiterea în NATO s-a apropiat de ultima turnantă, cuvîntul de ordine a devenit stabilitatea. Deraiază la
Răspunderea miniștrilor români by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15183_a_16508]
-
pipote și pateu la cutii aștepta în cuptor. Fluturînd o sacoșă goală, refuzam să mă supun reflexului bine programat: nu voiam să sporesc numărul persoanelor de la coada servil-bucuroasă formată brusc în fața vreunei Alimentare unde se adusese cine știe ce, deși, în asemenea momente, nu e deloc ușor să te sustragi voioșiei publice, mîndriei biruitoare. Singura cumpărătură făcută atunci a fost România liberă, pe care vînzătorul de gazete mi-a dat-o aproape pe sub mînă, ca pe o favoare, în spiritul dominant al zilei
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
nu stăpînește vocabularul necesar dialogului. Evocările doamnei Logadi nu aveau nimic elegiac sau solemn; cu o mare naturalețe imaginativă știa să reconstituie concretețea unui gest sau farmecul unui tic verbal, care doar ei îi mai suna în auz. La un moment dat, vorbindu-mi despre Matei Caragiale mi-a spus: "rîdea ca tata". Cum rîdea Caragiale? "Închis, gutural. Așa... din gît". A încercat să-l imite și apoi, amuzată pe semne de situație, izbucnise într-un hohot de rîs limpede, tînăr
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
ce-o sfătuiau să renunțe la gest. O poveste din epocă, spunea că și ea fusese chemată într-o zi la interogatoriu în legătură cu "activitatea dușmănoasă" a bărbatului său. Îndoctrinat de atmosfera centenarului din 1952, ofițerul anchetator o întrebase la un moment dat cum de a putut ea, fiica lui Caragiale, marele clasic "care biciuise în opera sa burghezia și exploatatorii", să se mărite cu un "asemenea element". În primăvara anului 1986, totul se încheia, cu bunele și relele timpurilor pe care
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
apoi, că era totuși unul, care orbea din cînd în cînd asistența cu lumina intensă a blițului: Iosif Constantin Drăgan. El venise să petreacă pesemne Paștele pe plaiurile strămoșești și aducea acum un pios omagiu ultimei reprezentante a ilustrului neam. Momentul căpătase o perfecțiune indicibilă, greu de uitat.
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
uneori sufocîndu-l. Recitirea Căutării timpului pierdut îi prilejuiește, așadar, eseistului confruntarea cu propriile amintiri, cu propriile fantasme, incursiunea în spațiul nespațial, misterios și imperativ al ficțiunii lui Marcel Proust echivalează cu regăsirea, modificată, a istoriei reale, a propriei biografii, a momentului (spectralizat), cînd s-a produs întîia dată întîlnirea cu cartea de care a rămas, cumva, îndrăgostit: " Ca și zăpada de pe o carte a lui Bergotte pe care micul Marcel a citit-o într-o zi de iarnă, cu durerea în
În paradisul cuvintelor by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15168_a_16493]
-
pe "deconstrirea " unei sintagme- catacreză) sau bizara proză Testul, kafkiană și grotescă, relatată cu un ton egal, rece, de "grad zero". E vorba de examenul ginecologic al unui hermafrodit, despre care aflăm abia în final că e astfel, și în momentul în care cititorul află acest lucru, Igor devine femeie, printr-o metamorfoză în chiar momentul cunoașterii. Este și o schimbare unică, la a doua lectură poanta nu mai are efect. Aici apare și interesanta temporalitate a prozelor lui Radu Preda
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]