KorAP: Find »[drukola/base=mongol & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...55 >

1,372 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

Dunăre e deschis. Vom trece pe la Mohacs, vom ajunge la Buda și vom traversa Pesta ungară până la granița cu Ardealul. Vă pot duce până În munții Carpați. De acolo vă va prelua un corp de vânători domnești ai lui Ștefan. - Și mongolii? - Mongolii sunt liberi să vă Însoțească până unde vor dori. Am recunoscut chipul lui Amir Baian, iar iscoadele mele au văzut, de pe creastă, lupta dintre el și Ogodai. Îi cinstesc curajul și mă bucur să-l Întâlnesc. Cât despre cruzime

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Însoțească rănitul mai departe, prin câmpia ungară și prin ținuturile transilvane, până la trecătorile munților Carpați. Iar de acolo, Apărătorii lui Ștefan aveau să-și preia comandantul, pentru a-l duce la Cetatea Sucevei. - Mesager al Cuceritorilor! se auzi vocea unui mongol din ariergarda lui Amir. Alexandru Întoarse privirile și desluși, În albul strălucitor al zăpezii, silueta Îndepărtată a unui călăreț care Își biciuia calul Într-un galop sălbatic. În aceeași clipă, de pe malul ungar al Dunării se auzi un sunet scurt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Într-un galop sălbatic. În aceeași clipă, de pe malul ungar al Dunării se auzi un sunet scurt de corn. Sosise un mesaj urgent prin rețeaua de informații a Apărătorilor. Alexandru privi spre Amir și văzu cuta de neliniște de pe fruntea mongolului. Călărețul se apropia cu repeziciune. Peste Dunăre, un mesager al Apărătorilor traversa Dunărea Înapoi. Solul Cuceritorilor ajunse primul, sări din șa și Îngenunche În fața lui Amir. - Am vești, stăpâne! - Spune! zise, scurt, Amir. Te-a trimis Marele Maestru? - Nu, stăpâne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ultimul mesaj pe calea săgeții. Mesagerul l-a văzut pe fratele tău ieșind din palat și Înconjurat de peste cinci sute de Cuceritori Înarmați până În dinți. Fratele tău era neînarmat. - Amir... spuse Alexandru, alb la față. - Trebuie să plec, Alexandru, spuse mongolul. Ai grijă de tatăl tău. - Ai grijă de fratele meu. - Ne vom revedea. Până atunci, mesagerii noștri vor ține legătura. Mă bucur că te-am cunoscut. Ești așa cum spunea Anda. Un om deosebit, sincer și puțin cam visator. Pe curând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Amir se Încolonează‚ trec la trap pentru Încălzirea cailor, iar apoi trec la galop, reluându-și ritmul rapid de Înaintare În care sosiseră. Trase frâul calului și intră pe gheața care acoperea fluviul. Se Întoarse Încă o dată, ca să vadă grupul mongolilor, dar aceștia dispăruseră deja, Înghițiți de albul nesfârșit al depărtărilor. De la mijlocul Dunării zări, pe malul ungar, căruța În care se afla tatăl său, Înconjurată de Apărătorii moldoveni conduși de Gabriel. Și Își dădu seama că avusese nevoie de ultimele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
duce la țărm și, cu simțurile dezvoltate În tabăra Ninja de pe muntele Iga, auzi vâjâitul unei săgeți care pornea spre cartierul grecesc. Iscoadele Apărătorilor transmiteau deja mesajul rebeliunii Cuceritorilor. Știa că, cu cinci zile Înainte, Midhat trimisese un mesager spre mongolii lui Amir Baian. Dar acestea erau doar informații periferice. În secundele În care pășea liniștit spre interiorul cercului războinicilor, tânărul Începuse deja lupta. El aplica tehnicile Yomi, arta citirii gândurilor, care Îi dezvălui, Într-o străfulgerare, care erau adevărații dușmani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
acestei enigme. Și ne Întoarcem la informațiile reale. Mesajul măriei tale i-a fost Înmânat celui care și-a luat numele de Ștefan Oană. Iscoadele noastre spun că, imediat după citirea lui, a fost chemat sfetnicul său de nădejde, conducătorul mongol Amir Baian. Apoi, pergamentul a fost ars, așa cum a cerut măria ta. Cei doi au discutat mai bine de trei ore. Apoi, Amir Baian ieșit din camerele Marelui Maestru și a convocat pentru a doua zi călăreții tribului său. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
drumul spre nord-est. Înaintarea lui a fost deja semnalată marelui han al Hoardei de Aur, Seyyd Ahmed. Un detașament de elită al tătarilor de la Răsărit se Îndreaptă spre călăreții Bordjighin. - Să ne ajute Dumnezeul nostru și Eternul Cer Albastru al mongolilor ca marele han să aibă răbdare să-l asculte pe Amir Baian, iar acest Amir Baian să fie trimisul lui Ștefan Oană, iar Ștefan Oană să fie fiul cel mic al căpitanului Cosmin Oană, cel răpit cu optsprezece ani În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
s-ar putea ca avangarda salvatorilor voștri să fi trecut deja vadul Nistrului, gonind spre Prut. Avangarda e cu mult Înaintea grosului hoardei și avansează cu o repeziciune la care nimeni nu se aștepta. Ea este condusă de faimosul luptător mongol Amir Baian și mătură totul În cale. Iar pe Amir Îl cunoști. Mai trebuie să-ți spun un singur lucru. Hoarda de Aur va distruge armata Crimeii, dar nu va intra În conflict cu sultanul Mahomed. Iar invazia Moldovei continuă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
și Înțelese că nu era nici umil și nici zdrențuit, ci doar trebuia să pară astfel, ca să poată trece prin infernul Țării de Jos fără a trezi bănuieli. Mesagerul Îi părea cunoscut. Avea trăsături mongole, era scund, nu avea vârstă (mongolii arătau la fel Între douăzeci și șaizeci de ani, Își spusese căpitanul), dar privirile lui trădau inteligența și deținerea de secrete. Un om care deține informații secrete are cu totul altă privire decât un om care Își duce viața liniștit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pe aripa dreaptă.” - Te ascult, mesagerule, spuse Oană. Ai făcut drum lung. De la Istanbul până dincolo de Volga și de acolo până la poalele munților Caucaz și de acolo până la vadul Nistrului. Și de la vadul Nistrului până aici. Ce vești Îmi aduci? Mongolul clipi din ochi, bucuros că cineva Înțelesese greutatea și importanța misiunii lui. Era, Într-un fel, ușurat. - Stăpânul meu Îți dorește vindecarea brațului drept, revenirea vederii și liniștea sufletului. Era un mesaj În mesaj. Nimeni nu putea ști exact ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Nu e nimeni... Dacă Amir Baian ar fi aici, ar formula altfel mesajul. Este Nimeni... Voievodul deschise al doilea mesaj, pe care i-l dădu tânărului pictor, fără să spună un cuvânt. Alexandru citi cu voce tare: Cinci sute de mongoli În goană nebună spre codrii Ilișeștilor. Au eliminat cinci patrule de spahii până aici. Posibil să fie conduși de Amir Baian. - Oare toate astea se Întâmplă cu adevărat?... , murmură Alexandru. * Cei doi călăreți urcau panta abruptă care ducea spre unicul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-l apere pe Alexandru, care tocmai se ridicase. Deodată, o săgeată aprinsă se ridică deasupra pădurii, străbătând cerul spre miazănoapte. Voievodul Îi privi Întrebător pe Pietro. - Nu-mi vine să cred... spuse acesta, privind pe culmea Șuriei. În limbajul războiului, mongolii cer retragerea. - Retragerea cui? Alte două săgeți aprinse porniră de pe culme trecând pe deasupra capului lui Alexandru. Era limpede. Mongolii aveau să Încerce acoperirea cu săgeți a retragerii vânătorilor domnești. Dar nici unul dintre cei Încleștați În luptă nu observă semnalul. * - Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ei s-a desprins de grup. Calul lui e foarte rapid. Parcă mănâncă pământul. E prea departe. Nu văd decât un călăreț pe un cal foarte iute. - Mai iute decât caii tăi? - Da. - Mai scund? - Nu știu... cred că da. - Mongol. Cai mici, de stepă, antrenați să alerge pe distanțe mari. Alexandru? - Presiunea crește În jurul lui. Dacă nu se Întâmplă o minune... - Ștefan? - Achingii sunt la cinci sute de pași de el. Dar din pădure iese o coloană de călăreți. Călăreții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
A descălecat, stă În picioare și ochește. O săgeată... A doua... Achingiii sunt loviți din două părți. - Ritmul? - Amir galopează și trage ridicat În scări. Spahii au Înțeles. Câteva sulițe zboară spre el. Un roi de săgeți Îl caută. - Ceilalți mongoli? - Între ei și Amir se află deja un grup de spahii. Mongolii Își fac drum cu iataganele. Dar Întârzie. Amir se apropie de Alexandru. Continuă să tragă. Se lasă pe o parte a șeii. Trage de jos. Se ridică. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Nu... Nu se poate... Din spate, un spahiu Îl taie cu iataganul... e tot numai sânge... cade... Alexandru se apleacă spre el. * - Nu!!! strigă Alexandru, smulgându-se din mâinile celor doi akingii care Îl prin seseră și aruncându-se lângă mongol. Amir!! Amir, nu muri acum!!! Mongolul gemu ușor și deschise ochii. Sub el, balta de sânge se lățea. Achingiii Îl smulseră pe Alexandru. - Stați! se auzi o poruncă În limba turcă. Îl cunosc pe acest războinic! E Amir Baian! Achingiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
un spahiu Îl taie cu iataganul... e tot numai sânge... cade... Alexandru se apleacă spre el. * - Nu!!! strigă Alexandru, smulgându-se din mâinile celor doi akingii care Îl prin seseră și aruncându-se lângă mongol. Amir!! Amir, nu muri acum!!! Mongolul gemu ușor și deschise ochii. Sub el, balta de sânge se lățea. Achingiii Îl smulseră pe Alexandru. - Stați! se auzi o poruncă În limba turcă. Îl cunosc pe acest războinic! E Amir Baian! Achingiul care vorbise se apropie de muribund

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Amir Baian! Achingiul care vorbise se apropie de muribund. - Da... spuse, parcă cu regret. E el. Nu Înțeleg ce se Întâmplă aici... Lăsați prizonierul lângă rănit. Sunt ultimele clipe de viață. Achingii Îl lăsară pe Alexandru să revină lângă trupul mongolului. Învățaseră, de-a lungul unei vieți de războaie și jafuri, să respecte un singur lucru: moartea. - Amir... șopti Alexandru la urechea luptătorului. Fratele meu... nu muri... nu muri pentru mine... Rănitul Încercă să spună ceva. Pe gură Îi ieși doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
abia șoptit. Tengri mă așteaptă... te-ai grăbit... vântul acela... abia acum Începe... când va veni... Andà... spune-i... că... Ultima picătură de viață se scurse din trupul lui Amir Baian, strănepotul lui Gingis han, cel mai mare luptător al mongolilor În ultimele două veacuri. Ochii lui rămaseră larg deschiși, privind cu o liniște supremă infinitul cerului senin. Plecase. * - Amir pare mort, spuse Erina. Alexandru prizonier. Sus, călăreții moldoveni au respins atacul Împotriva voievodului. O sută de Apărători conduși de Pietro

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
stânga, unde e dus Alexandru... ezită... pornește spre Alexandru... calul e extraordinar... aleargă ca o săgeată... celălalt cal lângă el... - Îți știu pasiunea pentru cai. Spune-mi despre oameni. - Ridică brațul. Indică direcția spre dreapta. Nu știu de ce. - Privește spre mongoli. - Ai dreptate. Mongolii sunt În urma lui. Ciudat. Credeam că nimeni nu mai stă În picioare pe furtuna asta. Galopează spre Amir. Spahii Încearcă să se ridice. Mongolii Îi seceră cu iataganele. Aud urlete de durere. - Le aud și eu. Spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
iataganele. Aud urlete de durere. - Le aud și eu. Spune-mi ce vezi. - Nu mai știu unde să mă uit. Totul se Întâmplă În același timp. Sus, Apărătorii lovesc corpul de achingii care l-a Încercuit pe Alexandru. Mai jos, mongolii ajung la trupul lui Amir. Descalecă. Și mai jos, În dreapta mea... Mulți spahii Încearcă să se ridice, să blocheze galopul călărețului... sunt uciși cu o armă pe care n-o cunosc... un fel de seceră, cu un lanț... O rotește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Apoi se aflase că acel războinic are un frate de sânge, care era chiar Marele Maestru. Mulți dintre spahii făcuseră parte din Ordinul Șarpelui și Săgeții și urmăriseră cu inima strânsă șarja nebună a lui Amir, desprinderea lui de grupul mongolilor și moartea lui În Încercarea de a-l salva pe fiul căpitanului Oană. Sperau, totuși, că fusese doar rănit. Sau că războinicii Bordjighin aveau să ajungă la timp. Dar nu era așa. Semnalul mongolilor spunea totul. Amir Baian căzuse Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lui Amir, desprinderea lui de grupul mongolilor și moartea lui În Încercarea de a-l salva pe fiul căpitanului Oană. Sperau, totuși, că fusese doar rănit. Sau că războinicii Bordjighin aveau să ajungă la timp. Dar nu era așa. Semnalul mongolilor spunea totul. Amir Baian căzuse Într-o luptă care nu trebuia să fie a lui. - Acum e momentul! spuse Mahomed. Acum Ștefan va fi Îngenuncheat. Amir n-a putut salva pe nimeni. A fost un gest disperat. Vreau un regiment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Într-o luptă care nu trebuia să fie a lui. - Acum e momentul! spuse Mahomed. Acum Ștefan va fi Îngenuncheat. Amir n-a putut salva pe nimeni. A fost un gest disperat. Vreau un regiment de spahii În șarjă asupra mongolilor. Nici unul să nu rămână În viață. Alte două regimente să atace centrul cavaleriei lui Ștefan. Fără cavalerie e mort. A sosit artileria de la Suceava? - Nu mai avem artilerie la Suceava, luminăția ta... șopti, aproape speriat de propriile cuvinte, generalul Ali

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
au fost tăiați de sabie... mulți au murit Înăbușiți de ceață... ceața era ucigașă... Mahomed rămase tăcut. Înăuntrul lui, era zuguduit de prevestirea Marelui Maestru. Era oare cu putință să piardă Moldova după ce o avea la picioare? - Ordon atacul asupra mongolilor... Foștii Cuceritori, spahiii lui Midhat, ei știu cel mai bine cum să-i Învingă pe oamenii lui Amir... să atace imediat! Ali Mihaloglu transmise ordinul. Dar nimic nu se Întâmplă. Oamenii lui Midhat nu se mișcau. - Midhat să vină imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]