1,474 matches
-
și de tip urban, nu se întâmplă mare lucru, mai ales sub raport cultural- artistic, social, științific, sportiv. Locul unde nu se întâmplă nimic. Alții spun altceva: că mai ales în asemenea localități, în lipsa al- tor modalități de ieșire din monotonie, oameni inimoși organizează felurite activități colective. În Brive la Gaillarde, multe asemenea manifestări au căpătat caracter permanent. Au devenit tra-diționale. Altele au ritm sporadic sau chiar sunt unicate. Cert este, însă, că în acest oraș lumea nu se plictisește. Excepție
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
vorbească în cuvinte care spuneau totul atât de meșteșugit, dar fără să spună și vorba iubire și tocmai asta îi plăcea ei cel mai mult. Cum la poveștile de după-amiază cu cafea îi spunea întotdeauna că trebuie spartă înainte de orice monotonia din care pe neștiute se ivesc toate relele, că poți să fii chiar și singur, dar că monotonia nu e decât pentru vremea somnului, ba chiar a somnului celui din urmă și, cu cât te lași prins de ea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
asta îi plăcea ei cel mai mult. Cum la poveștile de după-amiază cu cafea îi spunea întotdeauna că trebuie spartă înainte de orice monotonia din care pe neștiute se ivesc toate relele, că poți să fii chiar și singur, dar că monotonia nu e decât pentru vremea somnului, ba chiar a somnului celui din urmă și, cu cât te lași prins de ea, cu atât apropii somnul ăsta, iar eu să-i spun: vreau asta sau nu vreau?; și, cuprinzându-mă teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu trebuie s-o invidieze și nimeni nu trebuie să invidieze pe nimeni, n-ai de unde ști cum ar reacționa altul în condițiile astea, nașul meu stins pe când eram elev era mult prea energic și n-ar fi suportat superba monotonie de aici - și bătrâna doamnă: pentru că nimic nu poate fi mai înfiorător decât durerile acelea despre care nu înțelege de unde vin, dar o răscolesc cu totul, încât ar fi cea mai mare stupiditate să creadă în ce spun prietenele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
deschide înaintea mea și că am de făcut atât de multe lucruri, încât mă înfioram numai la gândul lor. Cred că a fost singura perioadă din viața mea în care am fost cu adevărat fericită. Mă exaspera și nu înțelegeam monotonia existenței adulților și de ce se plâng tot timpul și se complac în același timp și nu încearcă să schimbe lucrurile. Avusesem o educație strictă, fără prieteni, în rest avusesem tot ce voiam. Profesorii îmi aduseseră laude și mă simțeam mândră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ÎN 1748...“ bla, bla, bla. Logan nu-și dădu osteneala să citească mai departe. Pereții liliachii din zona recepției erau goi. Doar o placă din lemn sculptată, care comemora angajații ziarului pieriți În cel de-al Doilea Război Mondial, spărgea monotonia. Logan se aștepta la ceva mai jurnalistic: pagini principale de ziar Înrămate, premii, fotografii cu ziariștii. În loc de asta, arăta ca și cum ziarul tocmai se mutase În noul sediu și nu avusese timp să Îl decoreze. Ghivece cu plante năpădite de buruieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mă tem să nu-mi scape o „scumpa mea“ În fața părinților tăi, În iunie), neapărat să vii la absolvire și pe urmă vin eu la tine acasă pentru o zi și totul va fi perfect... Și tot așa, Într-o monotonie eternă, care le părea amândurora infinit de Încântătoare, infinit de nouă. A sosit luna iunie și zilele au devenit atât de caniculare și toropitoare, Încât nu-și puteau face griji din pricina examenelor, ci petreceau seri visătoare În curtea de la Cottage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vor face, tot așa, un idol din von Hindenburg? — Ce dă naștere acestei situații? — Timpul, naiba s-o ia! Și istoricul. Ce bine-ar fi dac-am putea Învăța să considerăm răul drept rău, indiferent dacă e Înveșmântat În murdărie, monotonie sau măreție. — Doamne! Nu perpelim de patru ani universul la foc mic? Apoi a sosit și seara care avea să fie ultima. Tom și Amory, care dimineața se Îndreptaseră spre terenuri de instrucție diferite, pășeau ca de obicei pe potecile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
5 EGOISTUL DEVINE PERSONAJ „Zac, cufundat adânc În greaua adormire, Cu vechi dorințe, până astăzi reprimate, De-a-ntâmpina viața cu grăbire Când bezna dispare de pe ușile mate; Astfel, căutând credințe de Împărtășit, Chem iar la mine ziua afirmării... Dar vechea monotonie n-a pierit: Bulevarde de ploaie până la marginea zării... O, de m-aș putea Înălța din nou! De-aș putea S-arunc din mine toropeala vechiului vin, O nouă dimineață de-aș vedea Îngrămădind turnuri de basm pe cerul preaplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din nou! De-aș putea S-arunc din mine toropeala vechiului vin, O nouă dimineață de-aș vedea Îngrămădind turnuri de basm pe cerul preaplin; Să văd că mirajele din văzduhul nesfârșit Sunt simboluri, nu fantasme ale visării... Dar vechea monotonie n-a pierit: Bulevarde de ploaie până la marginea zării...“ Amory stătea sub porticul de sticlă al cinematografului, privind cum primii stropi mari de ploaie cad și se lățesc, formând pete mari pe trotuar. Aerul luase culoarea gri-opalin; o lumină solitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și-a Îndreptat privirea pe furiș spre trecut, la cursul vieții sale, la toate strălucirile și ochiurile de apă murdară ale acesteia. În primul rând, continua să se teamă - nu teamă fizică de data asta - de oameni, prejudecăți, nefericire și monotonie. Dar În adâncul inimii sale pline de amărăciune se Întreba dacă de fapt era mai rău decât omul acela sau decât celălalt. Știa că, În ultimă instanță, putea să ajungă la constatarea sofisticată că propria-i slăbiciune nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
șir de dificultăți insurmontabile ca și victimele „devorate” de Labirintul din Cnossos : același deplin întuneric, aceeași spaimă a drumurilor necunoscute, aceeași dezorientare provocată de lipsa totală de repere, aceleași irezolvabile dileme în fața nenumăratelor răspântii, aceeași extenuantă rătăcire, același sentiment al monotoniei datorat recluziunii prelungite, aceleași accese inhibante de claustrofobie, aceeași paralizantă spaimă de singurătate și, în final, aceeași pierdere a speranței și aceeași resemnare cu ideea imposibilității de a mai ieși la lumină. Dar spre deosebire de Labirintul arhitectonic, ghemul este un „labirint
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în plus că a fost un criteriu eficient, un criteriu operațional. Principiul "generaționist" e, firește, unul de consolare, bun când nu există altul mai abilitat, mai potrivit pentru descrierea fenomenului și pentru ordonarea lui. Și nu cred că exista. Din cauza monotoniei, uniformității ideologiei literare, în postbelic nu mai există, de fapt, școli și orientări literare. Singura posibilitate de a ordona epoca a rămas criteriul valurilor. Generațiile erau apoi destul de solidare și nu prea se practica difracția intrageneraționistă, tensiunea programatică din interiorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și mărunte. Mă tem ca de o trufie să încerc așa ceva. Răbdarea este grea. Noi suntem mereu grăbiți, agitați, în fugă, superficiali, la suprafață și, în mod paradoxal, această acumulare continuă de mișcări și energii fără durată are drept rezultat monotonia, plictisul, inerția, orbirea și ne-simțirea în relația cu propria noastră viață și cu viața unanimă. Răbdarea ar fi o soluție de împotrivire la această aneantizare, o educare întru aprofundarea de sine, un mod de a fi mai rodnic întru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
atât firul se făcea mai creț, se încovriga de nu mai știa bietul cum s-o dreagă. Normal că Sarsailă a lăsat baltă respectivul suflet de femeie care, de atunci, vizitează Iadul doar când are chef de vreo diversitate în monotonia vieții din preajma Raiului unde și-a stabilit rezidența. Cam asta face Luca Pițu cu firul limbii române, de o samă de ani, tot vrea să o facă dreaptă în spirit și o face tot mai ondulată în formă. Habar n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se întinde dincolo de apele perfide, despre care cei vechi vorbesc ca de ceva tabu? Pasărea, de aceea, era de neajuns. Era «Dislocatul». Când am încercat să mă apropii de ea, a zburat în altă parte. Cu bătaia aripilor a rupt monotonia albului de la orizont și a fugit spre scânteierea unei lumini în depărtare. Pasărea aceea sunt eu... A zburat spre lumina puternică a răsăritului, neștiind ce o așteaptă. Sunt la fel ca ea... Nu aștept milă de la alții, numai de la mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Vraciu (min. 6), aceștia s-au gândit să organizeze un festival al ratărilor. Și le-a reușit, izbutind să nu marcheze din mai toate pozițile, cea preferată fiind aceea de singur cu portarul. În repriza secundă lucrurile s-au liniștit, monotonia fiind spartă doar de introducerea inspirată a lui Luncanu, în minutul 63, acesta înscriind cu un vole frumos la prima atingere de balon. Victorie clară, așa cum era de anticipat, iar FCM se pregătește de o deplasare mai complicată, la Suceava
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
cer respectate cu maximă onestitate. Înșelarea celui lângă care trăiești devine o formă consimțită de sinceritate și divertisment. O dupățamiază pe săptămână este dedicată unui posibil cunoscut cu care soțul și soția aleg să se distreze, ca o diversiune în monotonia casnică. Numai că soțul se duce mereu la film și înșală așteptările soției care credea că el chiar e cu altcineva. Mărturisirea „vinei“ e luată de soție drept o slăbiciune impardonabilă. Verbul „a înșela“ cu multiplele lui relații lexicale este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
era singură cu Marcian. De atunci, înapoia storurilor dese și ușilor ermetice, în umbra îndoliată care făcea apartamentul mai tainic, se auzeau sunete de orgă sau plângeri de arcuș discrete, reculese. Acele ecouri surprinsese plăcut pe Drăgănescu, care nu vroia monotonie și mâhnire în jurul Elenei și ar fi dorit bucuros ca și negrul mat al hainelor ei să fie suprimat, dacă eticheta ar fi îngăduit-o. Marcian era mereu preocupat de sonoritățile auzite la Prundeni. Făcea Elenei lungi dizertări asupra misterelor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
îl întâmpina, pe un ton jovial: - Ei, cărei femei lipsite de apărare o să-i facem azi de petrecanie? Grosvenor râse, deși știa prea bine ca tânărul vorbise numai pe jumătate în glumă. Conversația acestor tineri savanți suferea de o anume monotonie, învârtindu-se mereu în jurul femeilor și al problemei sexuale. În această expediție masculină, problema sexuală fusese soluționată chimic prin introducerea anumitor medicamente în alimentație. Nevoia fizică era eliminată, dar soluția rămânea nesatisfăcătoare pe plan emoțional. Nimeni nu răspunse la întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
amestecate, cu soliști instrumentiști de la fluier la orgă electronică, unii veritabili virtuozi. Recitările Însă Îmi displă cuseră, mă iritase chiar rîntașul gros turnat În versuri, unele zise „patriotice“. Declamatoarea unui poem de război mă indignase mai mult ca alții, cu monotonia ei urlată vers cu vers: „S-au tot dus la Oarba-n jos“, gîjÎia dînsa transsexual, ca dintr-un gîtlej de tulnic ars de băutură. Tocmai evocarea, În acest registru, a nenorocirii de pe Mureș din septembrie ’44 mi s-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
important să fii recomandat. Jean Mattern mi-a ales, la fel, Drumul egal al fiecărei zile, după două prezentări și un capitol tradus. I-am propus să schimbăm titlul, dar încă nu l-am găsit. În 1975, să vorbești despre monotonia existenței era o provocare, acum cred că induce doar sentimentul plictiselii. Titlul contează în șansele unei cărți.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
că am știut vreodată să vorbesc despre mine așa cum o pot face alții. Nu că ar fi puțin de spus, însă de fiecare dată mi-ar veni să spun altceva. Am preocupări fixe (fixiste uneori), chiar dacă asta ar putea însemna monotonie pentru un altul. Manifest anumite tendințe de mizantropie, deși, în același timp, sunt gata oricând să îmi împart timpul cu persoanele dragi. Iubesc sunetul analog al muzicii, de aceea colecționez viniluri de mult timp. Sunt exigent când vine vorba de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
cu borduri mari, Lenora, în fotografie, părea o moșiereasă la oraș, și toată frumusețea ei era denaturată. Așadar, Lenora, când venea la București, găzduia la ei? Da! Lina n-ar fi admis altfel și lui Rim îi făcea plăcere, schimba monotonia cotidiană. Rim dormea atunci în birou, Lina în sufragerie și camera lor aparținea frumoasei Lenora. Mini asculta cu interes. Acel Rim, căruia îi plăceau tulburările domestice, îi părea nou. L-ar fi crezut metodic, ordonat și meticulos. Când pleca la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se risipesc ca otrava bătută-n zori mânjind de melancoliile toamnelor ce miau șters urma iubirilor de ieri. Simt, cum mirosul zilelor îmi trezește în rezonanța golurilor mult mai multă putere. Ecoul iubirii nu-mi mai pare a fi falsul monotoniei pe care mi-l cerșisem pentru tot restul vieții. Atenția răspândită prin superficialitate, îmi deschide aceste senzații, în care sufletul mi se scufundă, pentru multă vreme, astfel încât, viața interioară din ce în ce mai mult, mă poartă ca pe o nălucă în somnul din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]