5,311 matches
-
LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > IUBIRILE UNUI PESCAR - POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1508 din 16 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Cincisprezece Monstrul (Poveste reala) “Să nu râzi niciodată de visele cuiva. Oamenii care nu au vise nu au prea multe.” După plecarea Mirunei, care și-a terminat concediul pe litoral petrecut mai mult cu mine, mi-am reluat și eu programul de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
mai văzut decât în filme, sau la televizor. Cu mare greutate, colegul a reușit să-l dirijeze în dreptul spațiului gol dintre stufuri. Având lanseta încovoiată și tot dând drumul la fir, apoi mulinând ușor, l-a adus lângă mal, însă monstrul se zbătea cu putere și trebuia să dea din nou drumul la nailon, să nu-l piardă din cârlig, sau să se rupă forfacul. Un tânăr s-a repezit la mașina pescarului, la indicațiile acestuia și a adus un bahor
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
pescar aștepta ca somnul să fie adus la mal și să-i înfigă cârligul în gură, pentru a-l ridica pe mal. Până atunci, orice încercare de agățare cu bahorul eșuase, din cauză că somnul se zbătea puternic. Tot forțând să țină monstrul cât mai aproape de mal, la un moment dat, s-a rupt, atât lanseta la vârf, cât și nailonul. Peștele a rămas pentru câteva secunde nemișcat, la fel de nemișcat cum am rămas și noi toți, care eram convinși că l-am scăpat
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
voltă, chiar și câte doi într-un cârlig. Un pește mai mare s-a repezit să-l mănânce pe cel deja agățat în cârlig și, cum eram cu mâna pe fir, l-am înțepat și pe agresor. Parcă erau niște monștri în miniatură. Aveau gura mare ca știuca și dinții puternici, ascuțiți. Ei îți pot pătrunde foarte ușor în deget, dacă nu ești atent când recuperezi cârligul. Căldura a pus stăpânire peste liniștea mării, doar unduiri ușoare se vedeau deasupra apei
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
frontul moldovean în armata română. Oare cum capătă copilul patriotismul? Doar tatăl nu spune copilului povești precum nu o mai fac nici mamele de astăzi preocupate exclusiv de „fabricarea” banilor ca odrasla să trăiască mai bine. De aceea trăim între monștri, oameni devenind rarități. Referință Bibliografică: Mamă, sfântă mamă! / Emil Wagner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1509, Anul V, 17 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
MAMĂ, SFÂNTĂ MAMĂ! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382419_a_383748]
-
pentru muritorii de rând e o apostilă pe viața diurnă, grea, complicată. SFÂNT MEDITÂND Sfântul meditează transfigurat, cu limitele sale se luptă, pe frunte are sânge de spini săpat, din care vampirii cu cravate hulpav se-nfruptă. Se bate cu monstrul feroce, din propriul suflet plângând în barbă, apoi se roagă horcăind să se sufoce în lupta-i sălbatică oarbă. Dușmanul i-a pus pe frunte coarne, seamănă acum cu o lună negră murdară, spre liniște ar vrea să se întoarne
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
din propriul suflet plângând în barbă, apoi se roagă horcăind să se sufoce în lupta-i sălbatică oarbă. Dușmanul i-a pus pe frunte coarne, seamănă acum cu o lună negră murdară, spre liniște ar vrea să se întoarne dar monstrul cu ghiarele îl taie și-l ară. Sfântul meditează neacceptând lumea așa cum din păcate este, rugându-se și penitențe făcând dintr-o dată se eliberează fără de veste. DRAGONUL NEGRU Dragonul negru ce suflă foc alb prinde rădăcini florale, săracul e un
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
îl confundă cu un carnasier ce duce o violentă viață-arbitrară. În drepta pândește măgarul cu ochi... trei la număr, ascuns după raza de soare, printre pofte și-a bătătorit alei dintre ele eu fiind cea mai seducătoare. În spate înoată monstrul meu personal, preistoric, în sens invers decât piranha de dedesubt, în timp ce din mine plouă un sânge istoric. Cu moartea soarelui din mine mă lupt! AL DOILEA COȘMAR AL ARTISTEI Îmger al morții, păunul privește șocat facerea trecerii și se roagă
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
își făcu apariția Alfredo, viteazul gladiator. Taurul devenise mai însetat de sânge și părea din ce în ce mai greu de învins. Cornelia tremura ca o frunză în vânt. Tânărul era însă priceput în mișcări. Părea un zeu înalt, cu sulița răzbunătoare deasupra capului monstrului sângeros. Câteva femei extaziate îi aruncară câțiva trandafiri roșii ca sângele. Alfredo ridică una dintre flori, de pe pământul gălbui, uscat și o atinse cu buzele. O căută cu privirea pe Cornelia și îi aruncă apoi,cu delicatețe,trandafirul. -Îți dedic
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
privirea pe Cornelia și îi aruncă apoi,cu delicatețe,trandafirul. -Îți dedic această luptă, minunată domnișoară ! strigă el, cu voce puternică, pentru a fi auzit de aceasta. Alfredo execută apoi câteva mișcări cu mantia roșie. Stătea față în față cu monstrul și îl privea curajos, în ochii însângerați... se apropie însă prea mult de taur. Iar acesta lovi necruțător cu coarnele. Stropi roșii au sărit haotic, în cascadă, ca dintr-o fântână arteziană și Cornelia țipă cu putere. Simți o atingere
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
cu semne mici curioase se extinde peste lumea care-i un haos cu îmbrățișări afectuoase l a care se alătură și ea, ca adaos. TABLOURI DEGHIZATE Tabloul unu Femeile lasă amprente negre și albastre pe urmele bărbatului ce luptă cu monstrul înfipt între pământ și astre, e o imagine terifiantă, răscolitoare, abruptă. Tabloul doi Oamenii roșii deghizați în obiecte se stropesc cu negru și alb, entuziasmați născocesc nemaivăzute efecte și râd de întunericul lipsitului de noroc dalb. Tabloul trei Femeia cu
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
violetul se apără, sunt dușmani ancestrali în conflict de la facere, ochii în orbite le scapără la luptă ieșind dinspre zacere. Capetele din textile sunt concepute-n război, țesute ca reperaje sordide, au creierele ca un sloi fecundat de păcate lichide. Monștrii textili cu păreri fără importanță sunt repere modeste în dușmanie din fașă, moroi fără sex și prestanță, ctitoriți în relief sau pictați în guașă. MONȘTRII DE PAIE Se ridică-n picioare monștrii de paie pe lângă pereți, of!... dărâmându-se, proaspăt
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
-n război, țesute ca reperaje sordide, au creierele ca un sloi fecundat de păcate lichide. Monștrii textili cu păreri fără importanță sunt repere modeste în dușmanie din fașă, moroi fără sex și prestanță, ctitoriți în relief sau pictați în guașă. MONȘTRII DE PAIE Se ridică-n picioare monștrii de paie pe lângă pereți, of!... dărâmându-se, proaspăt ieșiți din ploaie se sprijină de mers, plimbându-se. Pe lângă pereți greu se ridică copăcel, cătinel, deocheat, încă un pic... așa... nu mai pică hopa
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
creierele ca un sloi fecundat de păcate lichide. Monștrii textili cu păreri fără importanță sunt repere modeste în dușmanie din fașă, moroi fără sex și prestanță, ctitoriți în relief sau pictați în guașă. MONȘTRII DE PAIE Se ridică-n picioare monștrii de paie pe lângă pereți, of!... dărâmându-se, proaspăt ieșiți din ploaie se sprijină de mers, plimbându-se. Pe lângă pereți greu se ridică copăcel, cătinel, deocheat, încă un pic... așa... nu mai pică hopa, iar s-au răsturnat! Monștrii de paie
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
-n picioare monștrii de paie pe lângă pereți, of!... dărâmându-se, proaspăt ieșiți din ploaie se sprijină de mers, plimbându-se. Pe lângă pereți greu se ridică copăcel, cătinel, deocheat, încă un pic... așa... nu mai pică hopa, iar s-au răsturnat! Monștrii de paie pe picioarele lor uriașe s-au stabilizat răsuflând ușurat, acum se uită de sus către orașe la oamenii care în lațuri cotidiene s-au încurcat. Monștrii de paie cu fețe vopsite se uită ironic la noi, cu răsuflările
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
încă un pic... așa... nu mai pică hopa, iar s-au răsturnat! Monștrii de paie pe picioarele lor uriașe s-au stabilizat răsuflând ușurat, acum se uită de sus către orașe la oamenii care în lațuri cotidiene s-au încurcat. Monștrii de paie cu fețe vopsite se uită ironic la noi, cu răsuflările oprite și ochi vicleni de vulpoi. VIS PSIHEDELIC Copilul întreabă: „De ce e cerul atât de limpede și luminos?” Tatăl răspunde: „Pentru că s-a scurs pământul din el și
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
cutume române amintesc în poezioare fapte reprobabile fără rezolvarea lor prin pedepsire. L-am „prins cu rața-n gură” dar accept jurământul lui. Ce să înțeleagă copilul? Doar că jurând „pe mama care m-a făcut” minciuna este acceptată. Tocmai monstrul întâlnit frecvent pe stradă. Cultura vestică nu numește furtul ci „vulpe! restituie găina altfel te va vizita vânătorul cu lunga sa armă”. În plus, în renumite fabule apusene, munca este ridicată la loc de mare cinste (greierul și furnica) respectiv
COPILUL, UN OM ÎN MINIATURĂ? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383822_a_385151]
-
o lume de soldați, de victime, de regi și de președinți, de dictatori și de democrați, o lume care se repetă că într-o roată a norocului învârtita la nesfârșit și care, în scurte opriri, arucă celui ce o rotea monștrii jucăriilor de pluș, ori de cauciuc negru și dizgrațios...speranțele noastre de mai bine... Suntem într-un perpetuu război cu noi înșine și din prea multa delicatețe nu mai reacționăm în niciun fel la această realitate crudă și gândim la
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
mitici și masoni În astralul cel mai rece fiind pe veci ei longevivi Galaxiilor din cosmos doar perdanți și-n terorism baroni. Martiri atlanți trecuți prin peșteri din cel mai curat cuarț Forțelor cu minus din universul hâd - stăpânii absoluți Monștrii cei patetici care cu-al lor malefic antebraț Profanează cimitire cu morminte de străbuni necunoscuți. Referință Bibliografică: O GALACTICĂ APOCALIPSĂ / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1880, Anul VI, 23 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Liviu
O GALACTICĂ APOCALIPSĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383957_a_385286]
-
de la catedră și alți profesori de aceeași valoare, precum: Valentin Georgescu, un redutabil specialist, savant în Dreptul Roman; Nicolae Buzea, titularul catedrei de Drept Penal ș.a. Pe când vom putea, oare, lectura o lucrare consacrată acestor somități și altor victime din rândurile „monștrilor sacri” ai Comunității academice ieșene? Felicit în mod cordial, sincer, pe autorii și coordonatorii acestei lucrări, pentru ampla documentare științifică și arhivistică, pentru spiritul analitic și obiectiv promovat, în prezentarea vieții și operei savantului Octavian Ionescu. Sunt convins că opera
IN MEMORIAM OCTAVIAN IONESCU (1901-1990), PROFESOR DE DREPT CIVIL LA UNIVERSITATEA DIN IAȘI MEMBRU AL CONSILIULUI LEGISLATIV AL ROMÂNIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384133_a_385462]
-
cu tine pe același drum! - Am o sarcină de la împăratul nostru, din adâncul pământului, și trebuie s-o duc la îndeplinire. Dacă refuzi, va fi vai și amar de familia ta! Aștepți un copil sau vrei să se nască un monstru? Deci, pregătește-te să mă însoțești în cea mai palpitantă aventură pe care un muritor o are alături de un drac! Ha, ha, ha! - Nu-mi las soția singură, mai ales că-i însărcinată, iar eu să umblu haihui, sub clar
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
imaginației peste câteva clipe găsea și ultimul loc în care nevastă-sa ascunsese banii pentru încălzire, șutea exact suma necesară, își lua caietul de creație și traversa fericit strada. Peste drum, la bufetul pieții, prima dată dădea cu ochii de monstrul antediluvian numit „nea Brabete” patronul, căruia îi cerea cu lacrimi în ochi (o tehnică foarte eficientă, dar nu și pentru Brabete!) un mic, o chiflă și o halbă. Ochii precum stafidele într-un cozonac ai patronului rămâneau impasibili până când Vergică
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
cerului. • Conceptele de pseudo-religie, de pseudo-credinta, de pseudo-biserica devin din ce in ce mai mult realitate. Și pentru că sunt o realitate că oricare alta este greu să vezi și să înțelegi faptul că după mască joviala și surâzătoare a imposturii se ascunde fiara și monstrul care tind sa devore tot ceea ce este viu și adevărat. Apoi și mască este dată la o parte fiindcă întruparea rặului este o ipostază reală, vizibilă și de necontestat. Sămânță rặului va ieși la suprafață, la lumina zilei adică, iar
TEOLOGUMENA – DESPRE BISERICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383576_a_384905]
-
se înalțe la orizont, de răcoarea dimineții și de liniștea de pe plajă. După ce făcu câteva ture de înot în undele mării, Miranda ieși pe plajă și se îndreptă către un pâlc de stânci care din depărtare păreau niște spinări de monștri marini ce se încălzeau la soare și se întinse pe una din acele pietre uriașe să se bucure de căldura pimelor raze ale dimineții. Stătea astfel relaxată de puțin timp și briza împreună cu razele jucăușe îi zbiceau pielea udă și
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
onor alegătorul, punea ștampila. Și onorabilul alegător o punea. Dar, după alegeri apăreau alte „cestiuni arzătoare” la ordinea zilei, care trebuia să fie „rezolvate urgent”. Cui îi mai păsa de secetă și inundații? Nimeni nu se mai gândea că versatilul monstru natural al încălzirii globale, persuasiv și viclean, mușca periodic și pe neașteptate din viețile oamenilor și economia țării. Lanțul evenimentelor dramatice dădea o pâine albă doar jurnaliștilor și celor din industria mediatizării. Iar lumea, doar jelea resemnată, cu brațele frânte
SECETĂ ŞI INUNDAŢII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383048_a_384377]