2,076 matches
-
Wiener, 1954Ă nu se limitează să stabilească relația comunicațională ființă umană - computer sub imperiul controlului, ci raportează omul la mașina informaticii în diverse moduri: ontologic, psihologic, sociologic și cultural. Dacă analogiile istorice om-mașină au putut fi interpretate drept reprezentări ale monstruosului, atât în ficțiune, cât și în viața realității fizice (de la Frankenstein la păpușile mecanice de tipul panopticonuluiă, cyborgul poate intra în același regim al monstruozității. Prin monstruozitate înțelegem aici lipsa de obișnuință cultural-existențială sau de tradiție, o deviere de la tipar
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tehnoculturale în spațiul virtual, un țel ambițios, nelipsit însă de probleme, greutăți și contradicții, compromisuri și conflicte, după cum se poate observa pe tot parcursul acestui studiu. Natura (inclusiv corpulă și tehnologia/cultura/arta sunt combinate în forme ontologice hibride, uneori monstruoase și înfricoșătoare, alteori seducătoare și atractive. Ontologia virtuală se dovedește a ține, ca în exemplul creaturilor de viață artificială (vezi mai josă, de un „regim nocturn” al imaginarului (Durand, 1998Ă. În continuarea depășirii dihotomiei artificial-natural/biologic se remarcă renunțarea la
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
fără înfățișare palpabilă, care funcționează după principii ale mijlocirii fertilizării, transfuziei sau transplantului. Acestui tip de virtualizare interumană i se adaugă posibilitatea de virtualizare hibridă sau transumană prin obținerea unor conglomerate metise, amestecând speciile și regnurile în imaginea unui bestiar monstruos. Interregnurile și melanjurile, „zgomotele” survenite în diversele operații corporale constituie „accidente” ale ființei care modifică structura și funcționarea umanului și a umanității. De la monstruozitățile corporale care au bântuit imaginația Evului Mediu la posibilele reprezentări monstruoase care se află astăzi în
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
regnurile în imaginea unui bestiar monstruos. Interregnurile și melanjurile, „zgomotele” survenite în diversele operații corporale constituie „accidente” ale ființei care modifică structura și funcționarea umanului și a umanității. De la monstruozitățile corporale care au bântuit imaginația Evului Mediu la posibilele reprezentări monstruoase care se află astăzi în stadiul de latență ce pot fi, în mod tehnologic, transpuse în act, nu pare a fi un pas prea mare. Ceea ce în „regimul nocturn” al Evului Mediu însemna o fuzionare dintre imaginația patologică, superstiție și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
onomastice și identitare. Un avatar poate să împrumute identitatea unui vampir, al unei zeități africane sau al unui animal ori să hibridizeze trăsături ale acestora în crearea unei ființe imaginare. Dacă imaginea cyborgului poate fi înscrisă în regimul iconic al monstruosului, cu calificativele anormalității și ale ficționalului, în timp ce populează contingentul (vezi capitolul precedentă, imaginarul avatarului se poate încadra în registrul fantasmaticului sau al fantomaticului, cu atributele irealității și ale imaterialității care se manifestă și se arată în lumea obișnuită după criteriile
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în legătură cu feminitatea sunt respinse. De pildă, în „Self-Hybridations” (1998-2002Ă, artista parafrazează și grefează canoanele frumuseții clasice pe propriul chip; inspirată de transformările corporale din cultura indienilor mayași și olmeci, precum strabismul sau elongațiile de craniu, dorește să scoată la iveală monstruosul artificial, de tip Frankenstein, mai degrabă decât frumosul „natural”. Aceste serii de fotografii digitale realizate în colaborare cu Pierre Zoville și expuse la muzeul Carrillo Gil din Mexic sunt imagini manipulate pentru a releva relativitatea percepției frumuseții trupești. De la identitate
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sensibilității romantice a percepției imaginației creatoare de lumi, o futurologie a eternității, a omnipotenței și a nemuririi. Acest tip de ideologie tehnoreligioasă, născută din imaginația scriitorilor cyberpunk și extinsă propagandistic în legătură cu cyberspațiul prin intermediul Internetului, constituie un hibrid teoretic ciudat și monstruos, posibil de încadrat sub emblema cybervizionarismului. Având în vedere problematica eliberării sau a transcenderii condiției umane limitate și efemere, realitatea virtuală a cyberspațiului a devenit toposul tehnoideologic prin care se propulsează perspectiva utopică a paradisului religios (vezi Wertheim, 1999, pentru
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o parte, subiectele-obiecte transgenice sunt imagini de artă, manipulate și expuse ca o simulare numerică: nu reprezentări ale realului, ci vizualizări ale hibridizării între real și imaginal. Aceste exemple vizuale transgenice, constituite la granița dintre artă și tehnoștiință sunt ființe monstruoase, în sensul defamiliarizării de existență și al ruperii de obișnuința culturală, ființe mai reale decât realitatea cunoscută, care există atât fenomenologic cât și figural. Pulverizarea hotarului dintre imagine, subiect și obiect se produce, de data aceasta, în cadrul aceluiași „personaj”-mutant
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
integritatea și se reteritorializează. Identitatea nomadă și impură a postumanului se fluidizează în spațiul virtual, devine navigabilă și se metamorfozează în topologia schimbătoare a realității înseși, este tolerantă și îngăduitoare cu marginalitatea, cu anormalul și cu diferența, este responsabilă față de „monstruos” și de singular, acceptând deopotrivă manifestarea locală, identitară, etnică, comunitară, cât și cea globală, a alterității sau a străinului, a celuilalt în oricare dintre ipostazieri: individ, etnie, rasă, specie, mașină. Marcând o asamblare de tipul conectivității rizomatice deleuzo-guattariene, identitatea virtual-nomadă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ceea ce autoarea numește „informatica dominării”. Organismele cibernetice sunt socotite, din această perspectivă, „hărți ale controlului și ale identității”, ale protezării și ale interfațării, ale inteligenței artificiale și ale procedurilor decizionale electronice, ale controlului politic și ale opoziției la putere. Figurația „monstruoasă” (vezi Haraway, 1992Ă a cyborgului devine, în aceste cazuri, o imagine sau o metaforă cu un impact puternic asupra cunoașterii, a subiectivității afective și a formelor puterii, o strategie feministă de intervenție în matricea dominației masculine din tehnoștiință și din
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
criticată de faptul că reintroduce un nou dualism privilegiator, de genul secular vs religios. Astfel, replica ajunge să fie inversată în sensul optării pentru existența de tip zeiță. În același timp, deopotrivă figura mitică și nonumană a zeiței și figura „monstruoasă”, hibridă și postumană a cyborgului pot fi instrumentate de cyberfeminism întrucât ambele stabilesc o legătură între uman și non-uman (transumană, între imanent și transcendent sau între material și spiritual. Ambele iconuri chestionează noțiunea de puritate ontologică în condițiile hibridării ființei
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
posibile pericole, de riscuri și dezavantaje în spațiul virtual al vitalității și al viralității. Mai mult, aceste aspecte luminoase și întunecate sunt, cel mai adesea, interrelaționate, astfel că deciziile umane în fața provocărilor tehnoștiințifice sunt dificile, echivoce și produc un imaginar monstruos sau fantomatic. În acest sens, virtualitatea este condiția virtuții și a virtuozității umane, atât prin implicarea responsabilă în chestiunile etice ridicate de domeniul biotehnologiilor, cât și în reprezentările artistice sau în creațiile umane în care esteticul, coroborat cu societalul, încearcă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Irina: Val, iubitule, uite, dacă ai de gînd să-ți schimbi cămașa, pantalonii și pantofii, te rog schimbă-ți și privirea, și gîndirea, și vorbirea... Pentru azi.. Te rog eu, da! Val: Ca de obicei, ești frumoasă, bună, tolerantă și monstruoasă... Irina: (amuzată) Monstruoasă fiind, bineînțeles, singurul compliment adevărat, nu? Val: Într-un fel da... Deci, spui tu, e cazul să-mi asortez gîndirea la o cravată oarecare, da? Irina: Da, iubire, așa cred eu. Val: În fond ai dreptate. În
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
uite, dacă ai de gînd să-ți schimbi cămașa, pantalonii și pantofii, te rog schimbă-ți și privirea, și gîndirea, și vorbirea... Pentru azi.. Te rog eu, da! Val: Ca de obicei, ești frumoasă, bună, tolerantă și monstruoasă... Irina: (amuzată) Monstruoasă fiind, bineînțeles, singurul compliment adevărat, nu? Val: Într-un fel da... Deci, spui tu, e cazul să-mi asortez gîndirea la o cravată oarecare, da? Irina: Da, iubire, așa cred eu. Val: În fond ai dreptate. În doi se suportă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ca să fim în clar: puterea comunistă), se ițește cînd nu te aștepți, cînd ici, cînd colo, furișînd insinuări despre "puritatea" conjugală ultragiată și invocînd la tot pasul cu argumente de substanță totalitară "ordinea și legea", care tolerează iubirea, dar, amendament monstruos: o "iubire cu limite". El 1: (în stupoare, ca într-o anticameră a spaimei, privește după Ea 2, apoi, cu un soi de grabă, adună manuscrise și le bagă în sertar pe care îl închide cu cheia; alte hîrtii le
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
viață delirant: "Butoaie mari plesnesc cu detunare/ Butoaiele cu vinul de Cotnari/ cu vinul cel înălțător și tare". Nu lipsită de retorism, uneori dezlănțuirea entuziastă cuprinde protestul împotriva viciului, a minciunii, a decadenței, a stării ambigue a falsului, a indiferenței monstruoase, a inerției: "Suntem în miezul unui ev aprins/ Să-i dăm dezlănțuiți a-nsuflețirii noastre vamă/ Cei ce nu ard aprins ca noi/ În flăcările noastre se destramă"/. Labiș restituie registrului poetic bocete, blesteme, orații de nuntă; redă poeziei pastelul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la încheierea poemului, va rămâne o vocație eternă. Ciclul intitulat " Piramidele" ambiționează să deschidă dilemele omului pus în fața monștrilor ce ascund în ei misterele unor lumi. Piramidele sunt surse de cunoaștere a trecutului, elemente de măreție și de sfidare. "În monstruos zenit dospesc curate/ De piatra și de altceva necunoscut;/ Cum s-a putut, o, cum de s-a putut păstra uscata lor eternitate." Pentru Adrian Păunescu jocul lor este un joc al pierderii. Și pierderea treptată înseamnă coborârea spre moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și nimeni nu e dispus să-l ajute, Ion pentru că a fost bătut, Dragomir pentru că a ucis din patimă pentru o femeie, sau Stavrache din patimă pentru o avere. Este perioada din care datează celebra expresie Simt enorm și văz monstruos din bizara schiță Grand Hôtel Victoria Română. Filologul și scriitorul Florin Manolescu remarca: Până la Caragiale, niciun alt scriitor român nu și-a mai pus problema studiului sistematic al dereglării mecanismelor umane. ("Caragiale și Caragiale", Ed. Humanitas, 2002) Lui, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
situare existențială, socială, politică. În mod deliberat, regizorul optează pentru condamnarea totală și irevocabilă a acelei lumi pe care Caragiale însuși a urât-o din adâncul sufletului, expunându-i în bătaia reflectorului urâțenia absolută, mizeria morală și psihică, până la dimensiuni monstruoase. În operația lui de forare în adâncime, Alexa Visarion îndepărtează crusta de aparentă onorabilitate a lumii, pentru care valorile morale, sentimentele nobile au rămas simple etichete așternute peste un imens vid sufletesc și aduce la suprafață mâlul tulbure al unor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
creatorului și asta fiindcă despre mine știu să vorbesc. Fără să părăsescă această călătorie spre centru , leitmotiv al Năpastei, Îngițitorului, al Vinovatului și al Punctului... și de la capăt, Luna verde este ceva în plus pentru cel care vede enormul și monstruosul de dincolo de șarmul lui aici și acum, un colorit delicat imposibil de descifrat tehnicist, cum mărturiseste în film alt traumatizat al vietii, cel care acceptă este o călătorie în virtualitatea artei și morții în care, adunând suferința și visând frumosul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unui lustru de import, eventual occidental, dar mai ales "al retoricii ziarelor care le țin loc de îndreptar politic, sentimental, moral și cultural (...)". O analiză a celebrei scene din "O noapte furtunoasă" ne demonstrează cum textul deșănțat, de un ridicol monstruos, semnat de Rică Venturiano, este expresia necritică a unui manipulator de opinie, carierist dar și victimă el însuși a liberalismului de sorginte pașoptistă: "Rică Venturiano este un alter-ego moftangiu al lui Nenea Iancu, dublul său, de care Caragiale se salvează
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
epuiza conceptual argumentele în favoarea sau spre refuzul războiului. Pe rînd, deși par să se asculte între ei, aceștia ilustrează un antropocentrism patetic, articulat spre "anarhie" (Gross: "Nimic nu e mai presus de om"... "Statul ... ucide"; "Omul e Dumnezeu"; O crimă monstruoasă trebuie să nască o pornire uriașă de răzvrătire universală"), pacifismul "disprețuitor de moarte", în numele suferinței mîntuitoare, al iubirii (Cervenco, "inimă îngerească", "mergea la lupte numai cu un băț de trestie și cîntînd cîntece bisericești": "Patria noastră e moartea...pretutindeni și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
energiei lucrului oprit, relațiile putînd fi înscrise simbolic în domeniul incestului îl introduseseră și pe Walter (cine ține minte că prenumele său este Marcel?) pe scena romanului, totuna cu scena strălucitoare a mondenității. Salema Efraim nu e doar o protectoare monstruoasă, temută subliminal. Generozitatea venală (matern-amoroasă) față de tînărul doctor îi asigură după moarte, punctată chiar de un pervertit respect, "loialitatea" celui care se lăsase strivit de autoritatea femeii: " Timpul anulase mînia de atunci a tînărului Walter, pus în solda și la
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
mamei. Este de înțeles ca itinerariul obscur, trecînd succesiv prin casele unor mame de împrumut să sfîrșească, după speranța tatălui, în casa nouă a Linei Rim, responsabilă pentru deriva nomadă a fiicei sale secrete. Variantă răsturnată a aceluiași accept matern monstruos, atitudinea Linei de respingere a fiicei instaurează pasivitatea morbidă, cauzatoare a morții Siei la modul propriu. "Moștenirea" se refuză sau se impune, așadar, prin decizie maternă, chestiunea legitimității fiind legată de secretele "fecioarelor despletite" și de complicitate imundă, tăinuită. Drumul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de a privi și de a fi în posesia adevărului uman cuprins în pornirea spre existența indistinctă, ce acordă gregarității, in-diferenței, un loc categorial. Cine crede că autorul și-a făcut o profesiune de credință din "simt enorm și văz monstruos" pare a scăpa din vedere tocmai apetitul enorm al scriitorului pentru situațiile cocasse, pentru ceea ce este (privit cu voluptate) "caraghioz" (și monstruos, de ce nu?). Mica mărturisire cataloghează, altminteri, o dispoziție pasageră, a călătorului poposit la Grand Hôtel "Victoria Română", ne-
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]