10,170 matches
-
libertății ar fi un rău înfricoșător, mai rău decât lipsa de libertate;” N-am avut un «proces al comunismului», în schimb s-a bârfit copios pe seama celor ce l-au cerut. Parcurgem o perioadă de criză multiplă care lovește economia, morala, caracterele. Numai bârfa nu este în criză. Păcat. De altfel, corupția în plan economic este, fără îndoială, rezultatul corupției în plan politic. A rupe una de alta înseamnă a rupe efectul de cauză. Bișnița politică a precedat bișnița economică. Încât
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Ed. Litera, București, 1991. 18. Negulescu, P. Petre - Destinul omenirii, Ed. Nemira, București, 1994. 19. Noica, Constantin - De caelo. Încercare în jurul cunoașterii și individului, Ed. Humanitas, București, 1993. 20. Paler, Octavian - Vremea întrebărilor. Cronica morală a unui timp plictisit de morală, Ed. Albatros (Universal Dalsi), București, 1995. 21. Popescu, Cristian Tudor - România abțibild, Ed. Polirom, Iași, 2000. 22. Scurtu, Ioan; Buzatu, Gheorghe - Istoria românilor în secolul XX, Ed. Paideia, București, 1999. 23. Tismăneanu, Vladimir - Mizeria utopiei. Criza ideologiei marxiste în Europa
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
4, i-am spus fetei, căreia îi sclipiră ochii de bucurie, fiind băgată în seamă de cineva atât de bătrân ca mine, care pe deasupra mai era și artist - din punctul ei de vedere. - Tocmai fac un film, o parabolă despre morala bazată pe Wild Bunch al lui Peckinpah. L-ai văzut? Gina dădu din cap că nu, evident îndrăgostită de mine. Ce-i drept, sunt frumos. - Arăți perfect pentru unul dintre roluri, Fecioara Maria. Și nu-i nevoie să fii fecioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu-i nepotrivit - nu încăpea îndoială că-i profund greșit ca un bărbat să fie prezent -, dar cum putea cineva să explice această interdicție? În cele din urmă, răspunsul trebuie să fie acela că e nepotrivit deoarece așa spune vechea morală botswaneză și toată lumea știe că vechea morală botswaneză întotdeauna are dreptate. Așa trebuie să fie! În ziua de azi, firește, sunt o mulțime de oameni care par să întoarcă spatele acelei morale. Remarcase asta în comportamentul elevilor, care merg țanțoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-i profund greșit ca un bărbat să fie prezent -, dar cum putea cineva să explice această interdicție? În cele din urmă, răspunsul trebuie să fie acela că e nepotrivit deoarece așa spune vechea morală botswaneză și toată lumea știe că vechea morală botswaneză întotdeauna are dreptate. Așa trebuie să fie! În ziua de azi, firește, sunt o mulțime de oameni care par să întoarcă spatele acelei morale. Remarcase asta în comportamentul elevilor, care merg țanțoș și-și fac loc cu prea puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
acela că e nepotrivit deoarece așa spune vechea morală botswaneză și toată lumea știe că vechea morală botswaneză întotdeauna are dreptate. Așa trebuie să fie! În ziua de azi, firește, sunt o mulțime de oameni care par să întoarcă spatele acelei morale. Remarcase asta în comportamentul elevilor, care merg țanțoș și-și fac loc cu prea puțin respect pentru cei în vârstă. Pe vremea când era ea la școală, copiii îi respectau pe adulți și-și plecau ochii când li se vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fără să mai enunțe consecințele. Da, fu de acord Mma Ramotswe, aici ai dreptate. Asta-i problema în ziua de azi. Toată lumea își imaginează că poate hotărî ce-i bine și ce-i rău. Toată lumea se face că uită vechea morală botswaneză. Dar nu se poate așa. — Și totuși, întrebarea este dacă trebuie neapărat să-i spunem totul. Ce-ar fi dacă i-am spune: „Ați avut dreptate, soția vă este infidelă“ și nimic mai mult? S-ar chema că ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
violență, e, totuși, convinsă de firea lui diabolică, iar asta o face să nu se simtă în apele ei. — Există un cuvânt pentru astfel de persoane, îi explică ea. Am citit despre ele. Se numește psihopat, un om lipsit de morală. El o ascultă în tăcere, încrețind fruntea de neliniște. Apoi, când ea termină de vorbit, spuse: — Să nu te duci. Nu vreau ca viitoarea mea soție să înfrunte pericolul cu ochii închiși. Ea se uită la el. — Sunt fericită că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se adresă fotografiei, dar acum ai. Doi! Chiar în această casă. Fotografia nu-i răspunse. I-ar fi plăcut să-i întâlnească pe copii, reflectă ea. Ar fi fost un bunic bun, care i-ar fi crescut în spiritul vechii morale botswaneze și i-ar fi învățat ce înseamnă să duci o viață onorabilă. Acum asta va fi sarcina ei, a ei și a domnului J.L.B. Matekoni. Într-o zi o să meargă la orfelinat și o să-i mulțumească lui Mma Silvia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
celelalte ființe omenești, iar diferența nu consta numai Într-un chip diform și un trup strîmb. Era diferit și prin modul de a fi și de a gîndi, precum și prin inteligență, dorințe și sentimente. Pentru toate acestea, concepția lui asupra moralei, binelui sau răului trebuia să difere, ca logică, de aceea a celorlalți oameni. Răul pe care l-ar fi putut produce mutilîndu-și sau biciuindu-și victimele nu se putea compara cu acela pe care i-l pricinuiseră În copilărie, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ajute să-l uite, și se Îmbarcă În Guayaquil, cu destinația Panamá, pentru a străbate istmul și a-și continua drumul spre Spania. Acolo, la un bal de la curte, Îl cunoscu pe Germán de Arriaga, un aventurier matur cu o morală Îndoielnică și trecut cam tulbure, de care se Îndrăgosti și căruia i se dărui În mai puțin de o săptămînă. În mod surprinzător, În pofida recunoscutei sale experiențe În materie de fuste și a faimei de pramatie pe care o avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o mică demonstrație de forță fi fost suficientă. Ar fi aruncat o bucată grasă în gura dulăilor de la presă, un titlu pe pagina a treia în Universul ori în Dimineața, o reținere la Chestură pentru ceva datorii ori probleme de morală ori onoare, care ofițer n-are datorii sau măcar n-a avut?, cui nu i-au plăcut doi ochi albaștri mai ales măritați cu oameni de bună condiție, negustori de preferat? O patrulă călare ori doi-trei agenți în civil de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Ar fi ceva îngrozitor, pentru noi toți să ne dăm legați în mîinile unui ins care nu are nici un principiu moral. Poate are, cu siguranță are principii după care se conduce, dar este evident că nu fac parte din categoria moralei." Pangratty se arătă convins de seriozitatea și îngrijorarea directorului. Știa și el că toată echilibristica, toată diplomația și "șmecheria" lui Mihail nu va mai avea nici o valoare, nu va mai însemna absolut nimic dacă la cârma țării va veni Caraiman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vieții, renunțare, despre trup și suflet, cu trimiteri scolastice și citate În ebraică, greacă, coptă și latină. „Sufletul este alfa și omega“, zise Petru. „E bine tot ce Încuviințează Dumnezeu.“ „Fapta nu este bună sau rea În sine“, adăugă Simon. „Morala este statornicită de oameni, iar nu de Dumnezeu.“ „Fapta de milostenie este zălogul veșniciei“, zise Petru. „Minunea este o mărturie pentru cei Încă neîncrezători.“ „Dumnezeul vostru ar putea drege vătămarea unei fecioare?“ Îl Întrebă Simon, privindu‑și Însoțitoarea. „El are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
iar eu mă voi opri la versiunea lui Haim Franckel, narațiunea sa având un cert ascendent asupra celorlalte, Întrucât reunește o serie de mărturii ale discipolilor privitoare la Maestru. Dacă din acest text s‑ar suprima digresiuni pe marginea credinței, moralei, hasidismului, pe alocuri Împănate cu citate pilduitoare din Talmud sau cu pedantismele lui Franckel, povestirea s‑ar putea rezuma astfel: Învățatul Ben Haas (pe numele său adevărat Oscar Leib) se apucase pe la paisprezece ani să scrie poeme În ebraică. Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nouăzeci, Întorcându‑se dintr‑un pelerinaj din Țara Sfântă, se va stabili la Praga, unde Își va reuni confrații Întru credință În jurul ziarului Hai, care se multiplica de mână În atâtea exemplare câți discipoli erau. Ben se va ocupa de morală și literatură. Învățătura sa, expusă În numeroase scrieri, dar publicată parțial (grație aceluiași Haim Franckel), se Întemeia pe dilema morală ce‑și avea sorgintea În Platon și care se putea reduce la câteva vorbe: arta și morala se Întemeiau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
va ocupa de morală și literatură. Învățătura sa, expusă În numeroase scrieri, dar publicată parțial (grație aceluiași Haim Franckel), se Întemeia pe dilema morală ce‑și avea sorgintea În Platon și care se putea reduce la câteva vorbe: arta și morala se Întemeiau pe două premise divergente, fiind, așadar, incompatibile. S‑ar putea spune, după cum susținea Franckel, că Întreaga operă a lui Ben Haas, și cea poetică și cea filosofică, nu urmărea decât această demonstrație care să accentueze, o dată În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
demonstrație care să accentueze, o dată În plus, incongruența celor două concepte. Deși el căuta să tempereze acel „sau‑sau“ kierkegaardian, exemple din istoria ideilor și Îndeosebi din literatură vor dovedi că dilema era aproape insurmontabilă. „Arta este creația vanității, iar morala este absența vanității“, va puncta el În mai multe rânduri tălmăcind biografii de titani, de la regele David până la Juda Halevi și Solomon Ibn Gabirol. Gruparea În fruntea căreia se va afla Ben Haas (după unii fiiind vorba de cinci persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Solomon Ibn Gabirol. Gruparea În fruntea căreia se va afla Ben Haas (după unii fiiind vorba de cinci persoane, după alții de șapte) Își constituise drept țel infirmarea dilemei prin varii exemplificări Încât “Însăși vina trăirii lirice“ trebuia subordonată unei morale viguroase, care, după spusele lui Franckel, se Întemeia pe tradiția iudeo‑creștină, pe precepte talmudice, pe Kant, pe Spinoza și Kierkegaard, fără a exclude Însă unele „premise anarhiste“. Dacă Îl vom fi Înțeles bine pe Franckel, acest „riguros imperativ moral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și desfătarea trupească erau așezate pe același plan cu cititul, călătoria și pelerinajul. Franckel vedea În toate astea, și eu nu‑l cred prea departe de adevăr, nivelul cel mai de jos al interferenței celor două energii, unde arta și morala se confruntau la modul elementar „dincolo de bine și dincolo de rău“: adevărata dilemă morală Începea și se termina În planul vanității, restul fiind În afara moralității. Anumite paralelisme pe care Franckel le stabilea din perspectiva Învățăturii budiste ca și a practicii bonzî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
deci amorală“, numai că nu putuse afla acea Împăcare a spiritului propovăduită În Vară și pustie. Maestrul fu cuprins de Înfrigurare, dar și de căință, Întrucât abia atunci intuia că Învățătura sa, ca oricare altă doctrină care se Întemeia pe morală, putea provoca, ajungând În mâna unui ins imatur, tot atâta rău, pe cât bine (căci, după cum Însuși Platon o spune, dacă maestrul e cel care Își alege ucenicii, cărțile nu‑și aleg cititorii). Aprins de gânduri necurate și Încins probabil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rămânea altceva de făcut decât să se retragă. Acel ultim cuvânt părea Însă să aibă un anume tâlc, poate chiar o semnificație nefastă față de cel din Vară și pustie. (Dacă nu te hazardezi să Îmbini cele două forțe contradictorii, cea morală cu cea poetică, atunci retrage‑te. Cultivă‑ți grădina cu varză, iar trandafirii Îngrijește‑i doar În cimitir. Pentru că trandafirii dăunează sufletului.) Cel căruia i se spunea Maestru, va scoate atunci din buzunarul interior al caftanului de mătase manuscrisul limpezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Împotriva acestuia, apelând la „bârfe și intrigi, dovedind că nu era lipsit de o anume vocație“. O parabolă neterminată găsită printre scrierile lui Ben Haas având titlul Povestea cu maestrul și discipolul, fiind, așadar neterminată, nu putea avea deci o morală În sine. Poate doar următoarea sentință: Între Plenitudine și Aparența plenitudinii este greu să faci o demarcație netă din perspectivă morală. „ Nu i‑a reușit nici chiar celui numit Maestru“, zicea Franckel. „Aplecându‑se peste abis, nici el nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
morală. „ Nu i‑a reușit nici chiar celui numit Maestru“, zicea Franckel. „Aplecându‑se peste abis, nici el nu și‑a putut Înfrâna mulțumirea deșartă de a Încerca să‑l umple cu Sens.“ De aici ar putea rezulta o altă morală, care ne‑ar putea sugera o Înțelepciune paremiologică, și anume că e periculos să te apleci peste găunoșenia altuia, dintr‑o pornire deșartă, cum că‑n el ți‑ai putea reflecta chipul ca‑n fundul unei fântâni, căci asta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sau agresiuni În masă, de ce astfel de măsuri sunt socotite nepermise și nefirești față de un dușman cu mult mai perfid, distrugător al orânduirii sociale existente?“ Ofițerul lăsă pentru o clipă cartea, ținând arătătorul Între pagini. „Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.“ (Ordonanța folosi prilejul de a scutura zăpada așternută pe foaia cortului de deasupra capului ofițerului.) „Cuvântul libertate“ - și pronunță acest cuvânt de parcă Îl vedea scris cu caractere cursive - „incită comunitățile umane la nesupunere față de orice autoritate, față de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]