1,270 matches
-
-i să reflecteze asupra defec telor semenilor săi, el a făcut tot ce-i stătea în putință să le exploateze, să tragă din ele folos. Lipsa lui de iluzii, sarcasmele lui nerușinate și clarviziunea lui profitabilă fac din el un moralist demonic, un profitor al spiritului și un parazit al epocii sale, ale cărei vicii le întrupa. Dimpotrivă, adevăratul moralist nu este niciodată interesat și, dat fiind că denunță rele imanente indiferent cărui fel de societate, el exprimă și atacă vremea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
exploateze, să tragă din ele folos. Lipsa lui de iluzii, sarcasmele lui nerușinate și clarviziunea lui profitabilă fac din el un moralist demonic, un profitor al spiritului și un parazit al epocii sale, ale cărei vicii le întrupa. Dimpotrivă, adevăratul moralist nu este niciodată interesat și, dat fiind că denunță rele imanente indiferent cărui fel de societate, el exprimă și atacă vremea lui, totodată depă șind-o: cu alte cuvinte, veninul lui nu poartă o dată isto rică anume. El își asumă datoria
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
acțiune. Obnubilați de faptă, de coinci dența dintre sinele nostru și lucruri, suntem înclinați să ne manifestăm, să ne identificăm cu ceea ce ne scapă și ne rezistă; dar, atunci când ne cunoaștem, suntem deopo trivă exteriori nouă și lumii. Iată de ce moralistul care se dedică atât introspecției, cât și observației, spectator al propriei sale ființe și al altuia, trăiește întotdeauna în marginea existenței. El se pricepe la oameni pentru că este pradă rarei nefericiri de a se cunoaște; acestei neferi ciri i se
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ne-o facem despre el în epocile pașnice. Să recunoaștem: se stră du iește din răsputeri. Câtă pripă nu pune ca să ducă de râpă ideea pe care filozofii au ticluit-o despre el. Le desfide sistemele, spre bucuria amară a moraliștilor, cărora le revine grija specifică de a scruta și de a judeca omul din clipa în care filozofia se dezinteresează de el și fuge de el de teamă să-l înfrunte. Mai curajoși, moraliștii îl ac cep tă, cu moar
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
desfide sistemele, spre bucuria amară a moraliștilor, cărora le revine grija specifică de a scruta și de a judeca omul din clipa în care filozofia se dezinteresează de el și fuge de el de teamă să-l înfrunte. Mai curajoși, moraliștii îl ac cep tă, cu moar tea în suflet, e drept, pentru că îl știu de ne schimbat, în mod incurabil fidel sie însuși. Cum el nu ridică niciodată glasul, nici nu asprește tonul, moralistul este însuși tipul omului bine crescut
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
teamă să-l înfrunte. Mai curajoși, moraliștii îl ac cep tă, cu moar tea în suflet, e drept, pentru că îl știu de ne schimbat, în mod incurabil fidel sie însuși. Cum el nu ridică niciodată glasul, nici nu asprește tonul, moralistul este însuși tipul omului bine crescut și dovedește asta scriind puțină Există oare semn mai bun de respect pentru cititor decât laconismul? Să insiști, să explici, să demonstrezi - tot atâtea semne de vulgaritate. Cine aspiră la eleganță, departe de a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
bântuie saloanele. Despotismul literaturii Numai popoarele zavistnice, indiscrete, pizmașe, cârti toare au o istorie interesantă: cea a Franței este în cel mai înalt grad. Bogată în evenimente și, pe deasupra, în scriitori care să le comenteze, ea este norocul providențial al moralistului. Nici o altă țară n-a produs atât de mult Amintiri. În politică, francezul este capricios sau fanatic, judecă după toane sau în virtutea unui sistem; dar până și sis temul capătă la el aparențele unei toane. Ceea ce îl definește cel mai
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
-o, o națiune laco mă, schimbătoare, prea favorizată de soartă pentru a cu noaște modestia sau resemnarea, neștiind să păstreze mă sura nici în fața inevitabilului, nici înaintea nespe ratului. Ceea ce vor face autorii de portrete și, mai mult decât ei, moraliștii este tocmai aceasta: să descrie amo rul-propriu, cutele lui, chinurile. Și vor fi amari ca și sentimentul asupra căruia se vor apleca, sentiment impur pe care îl vor discerne până și în supliciile noastre cele mai ab strac te și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ne etalăm suferințele, după cum ne bucurăm numai ca să-i umilim pe alții cu spectacolul bucuriei noastre; chiar și „forul nostru interior“ n-ar fi, tot după părerea lor, decât o scenă invizibilă unde jucăm un rol în fața noastră înșine. Blestemul moralistului este de a nu putea crede în nici un fel de „noblețe a sufletului“, căci a crede în ea și a-i admite existența ar echivala pentru el cu o renegare, cu o entorsă provocată „sistemului“ sau parcă și propriului său
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
crede în ea și a-i admite existența ar echivala pentru el cu o renegare, cu o entorsă provocată „sistemului“ sau parcă și propriului său amar. Un sentiment lipsit de falsitate, o generozitate mai presus de orice suspiciune, asemenea lucruri moralistul nu este pregătit să le conceapă, el respectă prea mult evidența, evidența lui, pentru a-și pune semnătura pe inverificabil, acest temei al purității. Că ar exista un altunde unde oribilul nu este stăpân absolut, o asemenea idee nu-i
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a apăsa cu gândul asupra lor. Meditația asupra ființei te face mai puțin amar. Îndată ce analizezi actele și le examinezi în amănunt și fără scrutare, te situezi în afara absolutului și a mântuirii: nu mai ai scăpare, nici nădejde, nici echilibru. Moraliștii, cu excep ția lui Vauvenargues, cel mai lipsit de asprime și cel mai fad dintre ei, sunt aproape întotdeauna virulenți, chiar dacă de o virulență reținută; la fel cu memorialiștii: ai zice că în portretele pe care le zugrăvesc contem poranilor
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
punctul de vedere al adevărului, dacă nu le-am adăuga contrapartida, ceea ce scria pentru el singur, când pleca de la ea, lucruri pe care multă lume le-a citit și, în sfârșit, dacă nu s-ar lumina totul prin explicațiile unui moralist, care nu se găsesc de obicei în pledoariile avocatului. Dar aceasta îmi amintește că, în privința acestui subiect, s-a deschis un proces jenant, și mă grăbesc să tac. Înainte de capitolul consacrat lui Benjamin Constant, ar mai fi de scris și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
regentului, al cărui prim-ministru a fost în 1722. El a împărțit Cvadrupla Alianță ă1717-1718), pact încheiat între Franța, Anglia, Provinciile Unite și Austria, pentru menținerea tratatelor de la Utrecht, care puneau capăt războiului pentru succesiune la tronul Spaniei. Romancier și moralist francez, prieten al filozofilor, spirit libertin. În 1741 îi apar Confesiunile contelui, în 1747 este primit în Academia Franceză, iar în 1751 publică Considerații asupra moravurilor acestui secol, în care sunt surprinse în mod ingenios aspecte sociale și psihologice ale
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Om politic. În 1802, la îndemnul Doamnei de Staël, publică Adevăratul sens al votului asupra Consulatului pe viață, diatribă antibonapartistă; deputat în 1816, la începutul Restaurației. A lăsat și un volum de Discursuri ă1818). -, -JOUBERT, JOSEPH ăMontignac, 1754-Villeneuve surYonne, 1824). Moralist și epistolograf. Consilier al Universității din Paris; prieten al lui Chateaubriand; este cunoscut mai ales pentru Cugetări, eseuri, maxime, publicate postum, în 1842. S-a păs trat de la el și un volum de corespondență, interesant ca mărturie de epocă. KRÜDENER
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
asupra educației femeilor și a unei culegeri de Scrisori, este autoarea unor Memorii ăpublicate postum, 1879 -1880), document plin de farmec asupra vieții și moravurilor din timpul Consulatului și al Imperiului. -RIVAROL, ANTOINE, conte de ăBagnols-sur-Cèze, 1753- Berlin, 1801). Scriitor, moralist și ziarist. În timpul Revoluției a fost monarhist, om de mare spirit, extrem de conservator în concepții, lipsit de orice înțelegere a evoluției istorice și, ca atare, precursor al gândirii de dreapta în cultura franceză, care a avut mai apoi reprezentanți iluștri
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
că deja din Antichitate a fost evocată existența unei diferențieri caracteriale dintre oameni care îi deosebea pe aceștia între ei la fel cum îi deosebeau caracteristicile lor trupești. Cugetări pe probleme de acest fel erau frecvente în gândirea filosofilor, a moraliștilor, a medicilor, a pedagogilor, ca și în cea a oamenilor de rând. În vechea Grecie, Teophrast, părintele botanicii, discipolul lui Aristotel, a descris diverse modalități de împărțire a oamenilor între ei. Același interes s-a manifestat pregnant la scriitorii din
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
1). Dar tot la fel de bine ei sînt puternic ancorați În realitate, așa cum bine observa Valentin Ciucă: “Pictorii naivi par a fi niște cronicari mondeni ai clipei, malițioși nu o dată, urmărind faptele la fața locului, exagerînd adesea spre a atrage atenția. Moraliști deghizați, ei nu uită faptul că prin ironie pot restabili primatul eticii. Ei urmăresc o conciliere blajină cu ordinea comunitară, și nu se sfiesc ca săgețile ironiei să țintească propria persoană.” (2). Toți pictorii naivi autentici sînt sinceri și au
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
are dreptul să vadă respectate aceste norme care reprezintă pentru el tot atîtea așteptări legate de acest gen: în schimb, el nu va putea evalua negativ textul dacă normele sînt respectate. Rolul Există încă din Antichitate un mare număr de moraliști care consideră interacțiunile sociale ca pe un imens teatru în care noi nu facem decît să interpretăm niște roluri. A vorbi de rol înseamnă a insista asupra faptului că fiecare gen discursiv implică partenerii printr-un statut bine determinat, și
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
dar cel care atestă numai ultimul capitol al unui roman din. secolul al XIX-lea este im om incapabil de interes pentru povestire, care este un proces - deși un proces care se îndreaptă spre un sfârșit. Există, desigur, filozofi și moraliști ca Emerson, care nu pot lua romanele în serios, în primul rând, credem, pentru că acțiunea - acțiunea externă, acțiunea în timp - le pare nereală. Ei mu pot privi istoria ca realitate, căci în ochii lor istoria nu este altceva decât desfășurarea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
asupra altora, se încalcă, se asupresc, se acopăr și reapar, luptându-se încolăcit și alcătuindu-se astfel într-o impunătoare arhitectură de stil baroc. Asia fiind patria barocului, criticul acesta, care este și un poet, un romancier, un dramaturg, un moralist și un filozof, se înfățișează, în condiția lui intimă, ca un Gengis Khan, un asiat cu nostalgia cruntă a Europei. El visează adesea, compensator, câte o Acropole. Dar instinctul stilistic i se satisface de fapt pe frontoane dorice, pe care
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
instituționalizarea subiectivității. Așadar, discriminarea intelectualului scriitor se produce, și pentru criticul francez, tot prin puterea pe care o are sceptrul ideii. Iar complicitatea scriitor/scriptor, cum observa și Morin, a intrat, odată cu Montaigne, în ființa intimă a intelectualului. Astfel că moraliștii și filosofii luminiști au elaborat cărți, au produs deci idei, dar au pus totodată aceste idei în ecuația vieții publice, în al cărui spațiu s-au manifestat atunci cînd au coborît din al lor turn de fildeș. Au devenit, altfel
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
titluri comparative pentru a nu fi greșit înțeleși. Nivelul unor astfel de discuții, la noi, este încă destul de coborât. Dar, nouă cel puțin, ne pare evident că V. T. are, uneori, ceva din luciditatea, mizantropia și realismul implacabil al politologilor moraliști de clasă. Stilul său jurnalistico-radiofonic, descriptiv informativ riscă totuși să ne deruteze. Densitatea și acuitatea unor observații și reflexii sunt însă incontestabile. Perspectivele politologiei românești în stare incipientă se lărgesc și mai mult prin analizele și sugestiile referitoare la ideologia
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Este vorba, în esență, de predominarea sentimentelor asupra ideilor, intuiției și gustului asupra analizei raționale, adeziunilor pur sentimentale asupra deciziilor reci, lucide, argumentate logic și obiectiv. Ni se va răspunde, desigur, cu un formidabil aparat de referințe și citate din moraliști celebri, că omul, în genere, nu este o ființă rațională, că afectivitatea, amorul propriu, instinctele și deprinderile îl domină. Deci, în definitiv, de ce românul ar trebui să fie altfel? Este mult adevăr într-o astfel de obiecție. După cum, o mare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
uman decuplează capacitatea de a raționa și tot ceea ce derivă de aici de problema recunoașterii statutului moral. Demersul este echivalent cu acela al recunoașterii faptului că sexul sau culoarea pielii nu sunt caracteristici pe baza cărora să acordăm statut moral. Moraliștii umani, urmându-l pe Bentham, ajung în cele din urmă să considere că sensibilitatea este acea proprietate pe baza căreia recunoaștem statutul moral, moment de la care devine posibilă teoretic discuția despre eliberarea animalelor. Dacă animalele pot suferi, contrar părerii cartesienilor
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
care devine posibilă teoretic discuția despre eliberarea animalelor. Dacă animalele pot suferi, contrar părerii cartesienilor, și durerea este ceva rău, așa cum susținea încă Epicur, atunci este moral să reducem durerea și să maximizăm plăcerea. Totuși, în cele din urmă, și moraliștii umani trasează o graniță între entitățile naturale care sunt îndreptățite să aibă un statut moral și cele care nu sunt. Dar și moraliștii umani sunt individualiști și reducționiști. Chiar Bentham definea interesul unei comunități ca sumă a intereselor individuale. Comunitatea
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]