1,753 matches
-
ta 59 valuri-valuri de abur negru îndesind noaptea și enigma. Tu chircit acolo, tu cu mâinile la tâmple și urlând fără sunet în noaptea care nu devine mai rară, care prinde mai mult conținut prin fumegarea pielii tale. Acolo, pe mormanul de ghete vechi, pe sacul de rufe, între pânze de păianjen îngreunate de praf, tu ciocnești două pietre ovale și o flacără palidă se-ntinde deodată cuprinzîndu-ți mâinile, și un miros de piatră arsă te învăluie. Și în acea clipă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de primăvară, și-mi plăcea să-mi văd în imaginație fața străvezie, ascuțită, devenită bleu deschis ca un ochi întors către cer. Capul meu devenea un ochi albastru privind cerul, ochi de care atârna codița neagră a trupului. In jurul mormanului de cetină care avea să devină focul de sfârșit al taberei se adunaseră deja aproape toți elevii și profesorii, unii așezați pe băncile tribunei, dar cei mai mulți în picioare, umblând de colo-colo sau pălăvrăgind în grupuri mici. Două mese lipite, acoperite
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a unei oglinzi... I-am lăsat acolo pe cei doi copii, să se înfrunte etern: victimă și călău, triumf și dezastru, sublim și abject, arhanghel și estropiat, și am fugit, trântind ușa camerei interzise, schimbat într-o clipă într-un morman de organe însîngerate, dar, Doamne, Dumnezeule, în sfârșit VINDECAT! Sânt stors ca o lămâie, dar vindecat. Voi pleca în câteva minute din vila asta frumoasă și caldă înconjurată de păduri, terenul calcinat al luptei mele cu îngerul. Valiza e făcută
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pictați, culorile mult mai vii decât în realitate. Nu mă miram de starea mea, eram mulțumită că scăpasem de valurile mării, de propriul trup și mirosul insuportabil de sânge. Apoi am fost parcă îmbrâncită în pat, silită să intru în mormanul de carne mirositoare care se ținea de oase și piele. Patul era roșu și umed de sânge. Nu-mi păsa, doream numai să dorm pentru totdeauna. Telefonul a sunat pe mica etajeră cu cărți, am ridicat receptorul. Era profesorul Amorel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
acum e liberă să moară sub pod în mizerie și că în întreprindere e ierarhie și că eu tot șef sunt. Am dat-o disponibilă și a fost printre primele șomere. A urmat declarația premierului Român că industria e un morman de fiare vechi. Nu era chiar așa, dar el și ai lui, PD, ca și PSDR, voiau să vândă tot la fier vechi, ceea ce au și făcut. Aceeași zonă industrială arată că după bombardament, când trec și văd CFSul distrus
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
un import masiv de PC și mi-a propus să devin reprezentantul lui pentru Moldova. Am spus că tocmai câștigasem SNIEP. Mi-a spus că sunt prost, ca CTCE se vor desființa , si vorba lui Petre Român, industria e un morman de fier vechi. Am refuzat și a numit pe un doctor care și-a făcut nevasta mare creatoare de modă, atât de bine a câștigat. De altfel, prietenul meu e în TOP 300. Și pe masura ce lucrurile s-au derulat și
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
doi. Imagini din lagărele naziste, scene de selecție a celor care urmau să fie trimiși în lagăr și a celor de exterminare, defilări ale SS și parade militare din țările pactului de la Varșovia, NATO, imagini din Israel, Sabra și Șatila, mormanele de cranii, din Cambodgia, de la încoronarea lui Bokasa, cu Ciang Cing, Mao, intelectuali bătuți, imagini de la mitingurile revoluției culturale chineze, discursuri de ale lui Stoljenițin, Stalin, Lenin, Hrușciov, Dej, Ana Pauker, interioare ale închisorilor, Râmnicu Sărat, Sighet, altele, imagini cu
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
în nici o odaie nu mai aveai loc să stai de atâtea flori. Cel puțin sus, în camera lui Egor, te înăbușeai: erau crini albi și roșii, desfăcuți la limită, vărsând din ei staminele grele de polen, erau trandafiri galbeni, erau mormane întregi de gura-leului, flori de soc, mușețel pe tulpini încîlcite, albăstrele. Mai erau , cactuși înfloriți și niște flori întortocheate, colorate în albastru și roșu, cu limbi cleioase, desigur orhidee, cărora pe atunci nu le știam numele și pe care le
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
altul. Cu parcuri și statui de bronz înnegrit, popor de omuleți tuciurii, din ce în ce mai mici pe măsură ce urcam. Cu cartiere muncitorești, ca niște prăjituri din care nu ai mușca. Bucureștiul cu triaje CFR pline de stive de cherestea, grămezi de cărbuni și mormane de țevi, profile și pompe ruginite, șpan și magneți. Cu gări cu ceasuri rotunde și locomotive cu aburi, gări mirosind mereu a cocs, usturoi și păcură, gări din care se preling șine încălecate, dispărând pe sub viaducte și pasarele și, inevitabil
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
jumătate. La poartă fugeau zupăind trei-patru puradei, cei mai mici în fundul gol, iar alții doar cu un maiou tetra, cafeniu de jeg, pe ei. Pe tot gardul lor se vedeau urme de palme muiate în var, iar în curte zăceau mormane de fier vechi: lanțuri, mașini de gătit, burlane, coturi de sobă. O jigodie de cățea cu țâțe ca ale lupoaicei din Dorobanți clefăia ceva de prin niște ziare mototolite. Vreo trei țigănci și un țigănuș de vreo cincisprezece ani, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de șobolani. Deodată Garoafa avu o idee care ne salvă: să facem focul. Țipând și ferindu-ne, am cules repede de pe jos caiete murdare, bucăți rotunde de arătător, surcele din fostul scaun de la catedră, până am ridicat în mijlocul sălii un morman de gunoaie, căruia țigăncușa i-a dat foc cu chibritul pe care-l purta permanent la ea. Flăcări orbitoare se înălțară trosnind, purpuriu-șofranii, răspândind deodată în jur o lumină pâlpâitoare, înroșind pereții și pictîndu-ne fețele în culorile cele mai vii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ziua de azi, lucrurile sunt cu atât mai importante cu cât se vorbește mai mult despre ele. Asta ți-o spune un expert în relații publice. — Mă cac în „relațiile tale publice“. — Dragul meu, relațiile publice sunt de obicei un morman de căcat atât de mare, încât ceea ce poți adăuga tu nu-l va face să crească nici măcar cu un milimetru. — Eu refuz să iau parte la toată povestea asta. — Îmi pare rău pentru nefericiții ăia, fiindcă tu erai ultima lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu carele cu boi, pline cu saci îndesați de boabe de porumb. Totuși, copiii n-au întrerupt parteneriatul cu moara pustie, cu toate că gârla morii a fost deviată și scăldătoarea s-a transformat într-o groapă adâncă în care se lăfăiau mormane urât mirositoare de gunoaie. Ne jucam afară, de jur-împrejur, sau în hangarul morii, unde se găsea roata mare cu diametrul de opt metri, având paletele din scânduri groase din lemn, pe care ne urcam și prin greutatea noastră o puneam
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
frână, iar banii achitați de Centrul de colectare îi investeam în echipament sportiv: tricouri, chiloți, teniși, bascheți, mingi. Această afacere s-a dovedit a fi, după Revoluție, mult mai înfloritoare pentru șmecherii privatizărilor, care au „confundat” industria noastră cu un morman de fiare vechi, punând-o pe chituci. De mic am fost nevoit și obișnuit să-mi câștig bucata de pâine prin angajările sezoniere din vacanțele de vară, în clasele V-VIII, în cadrul CFR-ului la plivit buruieni de pe calea ferată
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dacă privești viața omenească de aproape, cu tot ce se petrece de la o zi la alta, ea îți apare ca o dramă sumbră, animată de interese și pasiuni cel mai adesea obscure. Iar ceea ce observi înapoia ta seamănă cu un „morman de ruine fără noimă“, încât ești cuprins imediat de sentimentul neputinței totale. Însă nu poți să întârzii prea mult la acest mod de a privi lucrurile. Și nici la ceea ce oferă în mod frust sau brutal viața de toate zilele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
să mă îngroape, vag mi-am dat seama ce gros va fi stratul de țărână și de moloz care mă va acoperi într-o bună zi. Am simțit peste mine ruinele orașelor, vreo zece-cincisprezece metri de dărâmături; sub mine alte mormane - resturi de așezări primitive, unul sau două temple... și apoi... Tiglath-pileser al Treilea. CAPITOLUL DOI DETAȘAMENT SPECIAL... Gardianul care îl schimbă pe Arnold Marx zilnic la amiază este un om cam de vârsta mea, adică de patruzeci și opt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
o «artilerie de transport», așa cum îi place să spună. Dar el nu vinde materii prime... Dimitrie Muscă este un campion al agriculturii actuale din România. Atunci când toți rătăciții din țara noastră puneau în practică insinuarea preceptului «economia României este un morman de fiare vechi», el i-a convins pe oamenii din Curtici să păstreze patrimoniul Cooperativei Agricole de Producție, să-l dezvolte și să trăiască decent. Riguros ca un neamț, acest inginer a înnoit tehnologiile agricole și a cumpărat cele mai
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
apuca mereu, făcând țigări de mână, pe care le lipea scoțând foarte tare limba afară și bulbucîndu-și și mai rău ochii. Fabricatele le strângea apoi într-o mare cutie de tablă. Pe masă se mai vedeau la o parte un morman de cărți de joc, de unde se putea deduce că tablele reprezentau doar o distracție trecătoare, de antrenament. Trecuseră peste două ore de încordare monotonă de când Felix fusese uitat acolo și nimeni nu se mișca de la masă. Într-un târziu, Pascalopol
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca într-o cabină de actriță, dovedind graba cu care Otilia le mânuia. Rochii, pălării zăceau pe fotolii, pantofi pe sub masă, jurnale de modă franțuzești mai peste tot, amestecate cu note muzicale pentru pianoforte. Pe un fotoliu se găsea un morman de cărți, cele mai multe nemțești, dar și romane franțuzești din colecția Calmann-Lévy, ilustrată și cartonată. Deasupra se vedeau Mademoiselle de la Seigliére de Jules Sandeau, Indiana de G. Sand. În cameră mirosea pătrunzător a pudră și parfumuri. Felix se lăsă pe marginea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în lampă, și atuncea își dădu seama că oglinda prin G. Călinescu care se vedeau acum coame de copaci era o fereastră. În odaie era o lumină dulce crepusculară. Felix se întinse din nou pe pat, cu capul pe un morman de perne decorative, fără să se dezbrace. Era hotărât să nu se culce, ci numai să se odihnească, intimidat de acest interior care nu părea pregătit să-l primească. Prin minte i se perindară toate întîmplările din cursul acestei seri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o repeziciune de pisică, abia urmată de Felix. Din sălița de jos a scării intrară într-o odaie aproape goală, în care se afla un pian cu coadă, cam vechi, cu capacul ridicat. Cele două ferestre ale odăii erau deschise. Mormane de note muzicale, de reviste de modă erau aruncate pe jos în jurul negrului pianoforte. În fața instrumentului era un simplu scaun de lemn, ca de tavernă, cu tăietură în chip de inimă. Otilia se repezi la el și, așezîndu-se aproape călare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dovedi că nu-și cunoaște nici măcar rudele. Abia pe la orele nouă, trăsura cu cai albi reapăru în fața porții. De astă dată, în afară de Pascalopol și Otilia, pe bancheta din fața lor ședea ghemuit și moș Costache. Marina fu strigată să ia un morman de pachete din trăsură. Pascalopol, găsind că e cald, propuse să meargă cu toții în chioșc, spre care se și îndreptă. G. Călinescu - Aha, zise el afabil către Felix, dumneata erai aici? Cummerge? Nu ieși nicăieri, nu te duci în oraș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rafturile, lucru ce părea a încînta pe Pascalopol. Otilia pretinse cărți: - Mi-ai făgăduit că-mi dai câteva romane nemțești. - Te rog! se ruga după obiceiul său Pascalopol, cu mâinile împreunate la piept, și era gata sa-i scoată un morman de volume. Însă Otilia îl opri, răzgîndindu-se deocamdată și oferindu-se să vină în altă zi. Pe un raft, Felix zări și un flaut, desfăcut în două fragmente. - Cântați din flaut? întrebă el. - Câteodată, în ceasurile mele bune. Sunt și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de explicație, niște instrucțiuni. Puse mâna pe lampa cu picior de pe masă și ieșind în coridor se-ndreptă spre odaia Otiliei. Camera era în dezordine și se simțea plecarea grăbită a fetei. Rochii care nu fuseseră socotite utile erau aruncate morman, o carte era deschisă și îndoită acolo unde ajunsese cu lectura Otilia când o părăsise. Ușile de la garderob nu erau bine închise. Felix căută bine prin toată odaia, dar nu găsi nici o scrisoare, nici un semn. Se lăsă jos pe un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
n-ar fi afirmat că Simion se purta așa totdeauna, ar fi jurat că nu e în toate mințile. Această idee începu să-l preocupe. Se dădu repede jos din pat, cu picioarele goale, și scoase din dulapul lavoarului un morman de fascicole cu cursul de psihiatrie al profesorului care-l remarcase. Nu era obligat să urmeze acest curs, totuși îl frecventase și-și cumpărase coalele litografiate. Începu sa citească lecțiile din primăvară, tocmai acelea în care se aflau elementele pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]