1,884 matches
-
în discuție, vocea psihologului Siedel se făcu auzită pe rețeaua principala: - Uite ce e, Morton, am luat contact cu mulți dintre oamenii noștri și am constatat că toți aveau impresia că nu l-au scăpat nici o clipă din vedere pe motan. Și totuși, când i-am strâns cu ușa puțin, au recunoscut că s-ar putea ca motanul să se fi depărtat de ei vreme de câteva minute. Și eu am avut impresia că a rămas tot timpul în preajma noastră. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
contact cu mulți dintre oamenii noștri și am constatat că toți aveau impresia că nu l-au scăpat nici o clipă din vedere pe motan. Și totuși, când i-am strâns cu ușa puțin, au recunoscut că s-ar putea ca motanul să se fi depărtat de ei vreme de câteva minute. Și eu am avut impresia că a rămas tot timpul în preajma noastră. Dar, când stau să mă gândesc, descopăr unele goluri; au fost momente, poate minute întregi, când nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cumva să omori pisica asta; chiar dacă-i vinovată, e o adevărată comoară pentru biologi. Kent și Smith își aruncau priviri furioase. - Dragul meu Kent, rosti Smith cu glas apăsat, știu bine că voi, chimiștii, ați dori să-l băgați pe motan în retortele voastre și să scoateți din sângele și din carnea lui substanțe chimice. Dar vă cam grăbiți. Noi, biologii, avem nevoie de trupul viu, nu de hoitul pisicii. Și am impresia că și cei din secția de fizică ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
caz, felina habar n-are că ne-a făcut pe noi să bănuim c-ar putea fi o criminală. - Bineînțeles că n-are habar! Grosvenor auzi în aparat râsul lui Morton, apoi cuvintele acestea: - Dorința îți va fi împlinită, Smith. Motanul va fi lăsat în viață, iar dacă vor mai fi victime, va fi numai din pricina neglijenței noastre. S-ar putea, desigur, să ne înșelăm. Eu cred, ca și Siedel, ca motanul nu s-a depărtat de navă. Poate că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
apoi cuvintele acestea: - Dorința îți va fi împlinită, Smith. Motanul va fi lăsat în viață, iar dacă vor mai fi victime, va fi numai din pricina neglijenței noastre. S-ar putea, desigur, să ne înșelăm. Eu cred, ca și Siedel, ca motanul nu s-a depărtat de navă. Poate că am fost nedrepți cu el. Poate că pe planeta asta or mai fi și alte ființe periculoase... Kent, ce planuri ai în legătură cu cadavrul lui Jarvey? Șeful secției chimiștilor răspunse pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
lui Grosvenor, soarta monstrului nu putea fi hotărâtă de un singur om, ci de autoritățile recunoscute ale navei spațiale. - Ascultă, Kent, spuse Siedel cu răceală, eu nu cred că ți-ai pierdut capul. Ai încercat dinadins să-l omori pe motan, deși știai prea bine că directorul a dispus să rămână în viață. Tare-aș vrea să-i raportez fapta dumitale și să-i cer să-ți aplice sancțiunile de rigoare. Le cunoști: retrogradarea și pierderea dreptului de a candida la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
venit din fundul iadului acestei planete uitate! - Nu mai fi atât de melodramatic, îi spuse Siedel. Analiza dumitale poartă amprenta unui dezechilibru psihic. Nu suntem nici gropari, nici cinici. Suntem niște oameni de știință și vrem să-l studiem pe motanul ăsta. Acum, când îl bănuim, mă îndoiesc că ar mai putea să-l încolțească pe careva dintre noi. N-ar avea nici o șansă. În absența lui Morton, aș pune la vot chestiunea, adaugă Siedel, rotindu-și privirea. Sunt în asentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
al meu, Siedel, spuse Smith. Și, cum psihologul îl privea cu gura căscată, Smith continuă: - În acele momente de panică și de zăpăceală, nimeni nu pare să fi observat că radiația slobozită de Kent nu i-a făcut nici un rău motanului, deși l-a nimerit în moalele capului. Siedel își plimbă de la Smith la Corl privirea uimită, apoi îl întreba pe Smith: - Ești sigur că l-a nimerit? Totul s-a petrecut atât de fulgerător, cum singur ai spus! Văzând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
deși l-a nimerit în moalele capului. Siedel își plimbă de la Smith la Corl privirea uimită, apoi îl întreba pe Smith: - Ești sigur că l-a nimerit? Totul s-a petrecut atât de fulgerător, cum singur ai spus! Văzând că motanul n-a pățit nimic, mi-am închipuit că Kent a tras pe alături. - Sunt sigur că l-a nimerit drept în cap, zise Smith. Firește, un fazer nu poate omorî pe loc nici măcar un om, dar îl poate răni. Motanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
motanul n-a pățit nimic, mi-am închipuit că Kent a tras pe alături. - Sunt sigur că l-a nimerit drept în cap, zise Smith. Firește, un fazer nu poate omorî pe loc nici măcar un om, dar îl poate răni. Motanul nu pare să fie rănit, nici măcar nu tremură. Nu pretind că-i o dovadă concludentă, dar având în vedere îndoielile noastre... Siedel rămase descumpănit o clipă, apoi spuse: - Poate că pielea îl ferește de căldură și de energie. - Poate. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vârî pe monstru într-o cușcă, deoarece mecanismul de închidere al acesteia i se părea prea fragil. Siedel merse la un videocomunicator mural și vorbi în șoaptă cu cineva, apoi se întoarse. - Directorul e de acord să-l închidem pe motan într-o cușcă, fără a recurge la violență. În caz contrar, ne sfătuiește să-l închidem în orice încăpere s-ar nimeri să intre. Ce părere aveți? - În cușcă! Strigară într-un glas vreo douăzeci de oameni. Grosvenor aștepta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de pe acum că ipoteza unei demente spațiale este exclusă. Gâtlejurile victimelor au fost zdrobite de o forță egală cu aceea a zece oameni. Și n-au avut nici măcar răgazul să strige. Doctorul tăcu o clipă, apoi întrebă: - Ce-i cu motanul nostru, domnule director? - Motanul e în cușca lui, doctore, îi răspunse Morton, scuturând din cap. Se plimbă de colo până colo. Aș dori că experții să-mi spună dacă-l putem bănui sau nu. Cușca aceea a fost concepută pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
unei demente spațiale este exclusă. Gâtlejurile victimelor au fost zdrobite de o forță egală cu aceea a zece oameni. Și n-au avut nici măcar răgazul să strige. Doctorul tăcu o clipă, apoi întrebă: - Ce-i cu motanul nostru, domnule director? - Motanul e în cușca lui, doctore, îi răspunse Morton, scuturând din cap. Se plimbă de colo până colo. Aș dori că experții să-mi spună dacă-l putem bănui sau nu. Cușca aceea a fost concepută pentru niște animale de patru-cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
doctore, îi răspunse Morton, scuturând din cap. Se plimbă de colo până colo. Aș dori că experții să-mi spună dacă-l putem bănui sau nu. Cușca aceea a fost concepută pentru niște animale de patru-cinci ori mai mari decât motanul nostru. Nu-mi vine a crede că el ar putea fi vinovat de moartea oamenilor noștri, dacă nu cumva stăpânește o știință pe care noi n- am fi capabili nici măcar să ne-o imaginăm. - Morton, se amestecă în vorbă Smith
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
știință pe care noi n- am fi capabili nici măcar să ne-o imaginăm. - Morton, se amestecă în vorbă Smith, avem acum destule dovezi, îmi pare rău că trebuie să ți-o spun - doar știi bine că aș fi preferat ca motanul să rămână în viață - dar am încercat să-l scanez, cu scanerul telefluorescent, și nici o imagine nu s-a imprimat pe înregistrare. Adu-ți aminte ce spunea Gourlay. Monstrul ăsta pare capabil să recepționeze și să emită vibrații pe orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
că un trup masiv se prăbușise sub unul din pereți. Zgomotul acesta fu urmat de niște bufnituri ca acelea ale unor obiecte care-ar fi căzut pe podea. - E clar că ne-a ghicit gândurile! exclamă Smith. Pun rămășag că motanul nu prea se simte în largul lui acolo. Și-și dă seama c-a făcut o prostie întorcându-se în cușcă. Oamenii nu mai erau atât de încordați; unii dintre ei zâmbiră, iar câțiva izbucniră chiar într-un râs nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
permanentă. Nu înțeleg cum poți s-o compari cu vibrațiile astea atât de vii, în care eu văd niște forme de gândire atotputernice și atotînvăluitoare - întreg spațiu cosmic răsună de ele! Acum nu mai avem de-a face cu un motan cu tentacule, sau cu un monstru oarecare, dintr-o specie "rurală". Ar putea fi vorba de o sumedenie de minți care-și vorbesc una alteia în timpul și-n spațiul lor. Aceasta este civilizația celei de-a doua galaxii, iar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
apucă decât să ridice mânerul gros, ieșit din botul unui leu aurit, fără să-l mai coboare, că ușa se și deschise, iar în prag se ivi un tânăr cam nervos, care dădea să iasă, iar printre picioarele lui un motan vărgat se strecură afară, cu un șoarece în dinți. Tânărul și polițistul se ciocniră piept în piept. După ce se scuzară deodată, musafirul spuse cine e și ce vrea, iar domnișorul făcu rapid cale-ntoarsă. Avea un mers foarte ciudat. În salon
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ei, apoi reveniră cu un aer pofticios spre chipul ei. - Drăguță fată, zise el, în cele din urmă. Evident, reacția lui nu era completă. Lucy așteptă. Intr-un târziu veni și întrebarea pusă pe un ton ca o sforăitură de motan care toarce, dar și cu puțină asprime: - Ce căutați? - Pe soțul meu. Lui Lucy i se părea că asta ar fi cea mai bună identitate pe care ar putea s-o folosească. Era firesc să existe pe undeva și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nu mințise. Mâța părea croită din catifea și avea ochii trandafirii, înstelați cu doi stropi de miere. Se puse în spate când mașina porni și de- acolo îl săgeta cu pupilele ei ca fierea. — Cum o cheamă? Sau e un motan? continuă Omar să întrebe. Nu, e o fată, Eleonor, merge totdeauna cu mine... Eu mă duc înspre centru, unde vrei să te las? — Chiar în centru e bine... — Da’ de unde vii? — Din Iran. — Ești arab... — Nu, persan. — Cam tot aia
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lor i-o lăsase pe cap, ca să plece în Pakistan, unde își înjghebase afaceri. Așadar, cea de-a doua nu avea parte nici măcar de o fericire așijderea: când îi adusese pe lume primul născut, soțul scurmase la ușă precum un motan în călduri și sorbise aerul încăperii, așteptând să-i audă băiatului țipătul. Acum totul se petrecea între ele două, într-o iarnă geroasă, coborâtă din muntele Behistun și, când îi venise sorocul, cea de-a doua scâncise ca o copilă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
primul pas. Odată ce ți-ai descoperit visul, l-ai pus pe hârtie, știi exact ce vrei și de ce vrei ceea ce vrei, pasul următor presupune să treci la acțiune în direcția îndeplinirii lui . Capitolul 6 Depășind provocările ”Alice se întâlni cu motanul la o intersecție. - Domnule Motan, ați putea să-mi spuneți pe ce drum să o iau? - Aceasta depinde în bună măsură de locul în care intenționezi să ajungi, răspunse Motanul. În ceea ce mă privește, îmi este indiferentă, spuse Alice. - Atunci
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
descoperit visul, l-ai pus pe hârtie, știi exact ce vrei și de ce vrei ceea ce vrei, pasul următor presupune să treci la acțiune în direcția îndeplinirii lui . Capitolul 6 Depășind provocările ”Alice se întâlni cu motanul la o intersecție. - Domnule Motan, ați putea să-mi spuneți pe ce drum să o iau? - Aceasta depinde în bună măsură de locul în care intenționezi să ajungi, răspunse Motanul. În ceea ce mă privește, îmi este indiferentă, spuse Alice. - Atunci, fiecare drum este bun, răspunse
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
îndeplinirii lui . Capitolul 6 Depășind provocările ”Alice se întâlni cu motanul la o intersecție. - Domnule Motan, ați putea să-mi spuneți pe ce drum să o iau? - Aceasta depinde în bună măsură de locul în care intenționezi să ajungi, răspunse Motanul. În ceea ce mă privește, îmi este indiferentă, spuse Alice. - Atunci, fiecare drum este bun, răspunse Motanul. - Ă numai să ajung totuși undeva, încercă să explice Alice. - Ah, dar vei ajunge, fără îndoială, spuse Motanul, dacă vei merge atât cât trebuie
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
ați putea să-mi spuneți pe ce drum să o iau? - Aceasta depinde în bună măsură de locul în care intenționezi să ajungi, răspunse Motanul. În ceea ce mă privește, îmi este indiferentă, spuse Alice. - Atunci, fiecare drum este bun, răspunse Motanul. - Ă numai să ajung totuși undeva, încercă să explice Alice. - Ah, dar vei ajunge, fără îndoială, spuse Motanul, dacă vei merge atât cât trebuie.” Alice în Țara Minunilor, L. Carrol. De multe ori ne lăsăm purtați de evenimentele vieții fără
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]