3,345 matches
-
o zi toridă de vară cu un soare leneș care abia își târa pașii pe drumul cerului. Satul dormea alături de trupurile noastre prăfuite și zbuciumate. Deodată liniștea somnoroasă este trezită de un zgomot nemaiauzit. Noi, gloata, ne îndreptăm fuga spre movila de la intrarea în sat și nu ne venea să credem de ceea ce vedeam: un automobil luxos (ni se părea nouă, neavând termen de comparație=â) se apropia pufnind și înghițind pământul. Așa ceva nu le mai fusese dat ochilor noștri de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
robi țigani,... care sânt danie... de la unchiul domniei mele, Petru (Șchiopu) voievod și de la Aron Voievod,...Dar dresele pe care le-au avut de la Petru voievod și de la Aron voievod... le-au pierdut din pricina oștilor leșești, în zilele lui Eremia (Movilă) voievod „. Acum uite cum un egumen sare cu amândouă mâinile să primească o danie: Ascultă numai ce spune egumenul mănăstirii Aron Vodă la 20 iulie 1619: „Scris-am cestu zapis, cum au venit la svânta mănăstire Ana Mustețoaie den târg
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
că era deja departe... Rămas singur, am pus mâna pe cărți și m-am apucat să descâlcesc câte un hrisov. Primul care mi-a căzut în mână a fost cel din 12 februarie 1618 (7126), scris la Târgoviște de „Gavril Movila voievod a toată łara Românească” împreună cu frații săi Petru voievod, Ion voievod și Moisi voievod „Fii marelui și prebunului răposatului Simeon Movila voievod, nepoții răposatului Eremii Movila voievod”. După acest pomelnic spun ei: „Facem știre... cum noi... ne-am milostivit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mi-a căzut în mână a fost cel din 12 februarie 1618 (7126), scris la Târgoviște de „Gavril Movila voievod a toată łara Românească” împreună cu frații săi Petru voievod, Ion voievod și Moisi voievod „Fii marelui și prebunului răposatului Simeon Movila voievod, nepoții răposatului Eremii Movila voievod”. După acest pomelnic spun ei: „Facem știre... cum noi... ne-am milostivit de am dat și am miluit sfânta mănăstire... a Bălicăi, ce este la Galata din Gios, lângă târgul Iașilor...” Iată-mă-s
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
a fost cel din 12 februarie 1618 (7126), scris la Târgoviște de „Gavril Movila voievod a toată łara Românească” împreună cu frații săi Petru voievod, Ion voievod și Moisi voievod „Fii marelui și prebunului răposatului Simeon Movila voievod, nepoții răposatului Eremii Movila voievod”. După acest pomelnic spun ei: „Facem știre... cum noi... ne-am milostivit de am dat și am miluit sfânta mănăstire... a Bălicăi, ce este la Galata din Gios, lângă târgul Iașilor...” Iată-mă-s călcând deja pe hotarul altei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
însă cu timpul au coborât - pas cu pas - pe Podul Gunoaielor, care mai târziu s-a numit al Spâzurătorilor, și, în sfârșit, Podul Roșu, cum a purtat numele un timp actuala Stradă Palat. Până la urmă, spânzurătorile au fost duse pe „Movila Sarandei”, din vecinătatea mănăstirii Frumoasa, în fața Iarmarocului târgului... Demnă de luat în seamă este și dania făcută de „Lascarache vel căminar, ginerele lui Iacomi ce-au fostu vistiernic, și... Alexăndrache cămăraș, feciorul lui Iacomi”. Aceștia, prin zapisul din 3 decembrie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mirosul de ars, de carne arsă, de putred, aerul prăfos care se tot Înnegrește, dealurile roșii care se fac tot mai negre, cerul de plumb spre care zboară hârtii, stofe sfâșiate, flori vineții de magnolie. Mai bine ascunde-te după movilele de moloz și așteaptă, nu Întoarce capul, nu te uita! Ce vezi acolo? Un camion cu resturi putrede, lichefiate, părinții Îndoliați, cine să fie, prostituatele, denunțătorii, orfanii, afaceriștii, văduvele, marii invalizi care s-au sacrificat pentru Germania Mare. Așteptau disciplinați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
le-ai rugat de-atâtea ori să se ducă În adăpost când o să sune sirena, erau greoaie, depresive, bolnave, de ce, de ce? Ca să rămână doar ea să rătăcească, cu gâtul sufocat de aerul Înecăcios, de praful cu gust de ars, printre movilele de moloz În care se aud scrâșnind lopeți, sunt prizonierii de război francezi, americani, ruși, polonezi, care caută bombele neexplodate, care Îi scot pe cei morți, asfixiați, striviți de sub ruine. * De fiecare dată când revine la poveștile din trecutul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
că, dacă vreau să fiu bine, trebuie să Îmi controlez emoțiile și mai ales să nu Îmi tot proiectez În minte imaginile dureroase. Să fac efortul să le Îndepărtez din amintirea mea... De ce să rămâi doar tu să rătăcești printre movilele de moloz din care se aud scrâșnind lopeți, printr-un oraș de moloz, scufundat În beznă, luminat doar de flăcări? Nu mai scurma cu unghiile tale rupte, Însângerate, În cioburile de sticlă, În sârmele Înroșite În foc, nu mai striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
uimise. Descoperirea îl dezamăgise. Bunicul era sau nu era un bărbat adevărat? Își amintea bine de acea zi toridă. În aer plutea un parfum grețos. Lumânările alunecau unele peste altele. Și acea cădere moale îl îngrețoșa. Florile, adunate într-o movilă înaltă de jur-împrejurul mesei, fermentau. Cineva îi tot șoptea să sărute mâna bunicului. Îl împingea ușor de la spate. Cutremurat de mostruozitatea ideii, leșinase. Mult mai târziu, citise documentele, semnăricile și toate condicuțele cu poezii ale bunicului. Rămăsese oarecum dezamăgit. Bunicul, marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fără tata, fără mama, fără copii-la-școală. Dar, mai știi: poate-că-poate, cum zice Moș Iacob. Poate că ștergem tabla cu lecția asta, neînvățată, ca ne-bună și scriem alta, bună-bună. Dacă, rămas În curte, aș fi scurmat cu un băț În movila de cenușă, În mormanul de solzi de hârtie neagră, aș fi dat de jăratic; și de cotoare și de tartaji Încă necutotul scrumuite - și mi-aș fi Încălzit mâinile. Și sufletul. Dar, uite: stau pe calidor, așa, neîncălzit. Tot aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și Sfânt - dacă nu cumva de pe vremea lui Crăciun-Vodă... - Nu chiar, dar de pe vremea Domnișorului, mai mult ca sigur! Știu cine-i Domnișorul: un călugăr pe care Orheienii noștri au Încercat să-l pună pe tronul Moldovei, În locul lui Alexandru Movilă, al lui Radu Mihnea, al lui Gaspar Gratiani. Tata o ironizează pe mama pentru Domnișorul ei - „o boaită plină de păduchi și nici măcar nu știa să se iscălească...”; mama se mânie, Îi spune că nu știe el istorie, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
proaspătă și mai gustoasă acum datorită ploii căzute, și înaintă în tăcere, aproape târându-se, de la o stâncă la trunchiul răsucit al unui arbust, de la o mică dună la un tufiș de scaieți, până ajunse, în sfârșit, în locul perfect, o movilă de piatră de unde domina, la mai puțin de trei sute de metri distanță, silueta zveltă a marelui mascul al turmei. „Când omori un mascul, imediat vine altul mai tânăr să-i ocupe locul și să apere femelele, îi spusese tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
În grabă spre mijlocul rariștii. Am Înțeles că luminile reci pe care le văzuserăm erau niște lămpașe mici pe care preotesele le purtau În mâini, și mi se păruse că erau chiar deasupra ierbii pentru că rariștea era În vârful unei movile, iar de departe zărisem În Întuneric druidesele care, urcând dinspre vale, apăreau pe marginea de sus a micului platou. Erau Îmbrăcate cu tunici largi, albe, care unduiau În vântul ușor. Ele se aranjară În cerc, iar În centru se plasară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de amintiri. Mă încăpățânasem să rămân în seara zilei de 31 decembrie la fereastra hotelului unde era încartiruit departamentul de presă al candidatului. Luna îngălbenea troienele uriașe de zăpadă murdară. Umbra zimțată a hotelului se lățea peste piața plină de movile ca un câmp de cârtițe. În urechi îmi țiuia ceva ca un fluid gregorian: ordinarium missae. Apoi, un om gârbovit ieși tiptil în stradă. Era încotoșmănat într-o pufoaică zdrențuită și căra o sacoșă burduhănoasă. Strigătul m-a bușit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
iau autobuzul spre Măgura. Doar că în stație nu era țipenie de om. Am mers cu ia-mă nene vreo cinci kilometri, apoi am sărit într-un hârb plin cu saci de cartofi, care m-a lăsat la poalele unei movile împădurite. În vârful ei se afla Sanatoriul de boli nervoase de la Măgura. Șoferii care mă aduseseră în trepte până acolo știau de doctorul Iolescu și de sanatoriul său - părea să fie o chestie faimoasă prin partea locului. Și Sabina îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să moară. În schimb, aude mantra, rostită neobișnuit de pătrunzător și, preț de o clipă nesfârșit de lungă, curtea enormă a țintirimului, cu porțile, cu aleile și cu parcelele sale, cu bisericuța-capelă, cu gropnițele, cu sepulcrele, cu monumentele singuratice, cu movilele, copacii, crucile și mausoleurile, este nimbată darnic de o aură cerească clară, dulce, caldă și sublimă, ca mierea de lotus! Se instaurează o liniște... O încremenire divinatorie... O armonie de dincolo de contingent! Ca un lințoliu ud, din cețuri și din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Moara Domnească), a fost uricul din 15 octombrie 1491, prin care domnul Ștefan cel Mare înzestra târgoveții vasluieni, răsplătindule fidelitatea, cu o mare moșie, ale căror hotare erau prespre câmp și prespre pârâul Săratei la deal, la ruptură și la movila săpată ce-i în malul Vaslului, și apoi apucă Vasluiul în gios pâră în gios de un păr, apoi trece Vasluiul la movila săpată în malul Vasluiului, apoi Drept la Dealul cel Mare, la movila săpată ce-i gios de
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by IGNAT CIPRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2055]
-
moșie, ale căror hotare erau prespre câmp și prespre pârâul Săratei la deal, la ruptură și la movila săpată ce-i în malul Vaslului, și apoi apucă Vasluiul în gios pâră în gios de un păr, apoi trece Vasluiul la movila săpată în malul Vasluiului, apoi Drept la Dealul cel Mare, la movila săpată ce-i gios de Grumezești, și apoi, spre zăpodie, la deal, la movila săpată lângă drum, și apoi apucă drumul în pădure, și apoi în gios. Și
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by IGNAT CIPRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2055]
-
deal, la ruptură și la movila săpată ce-i în malul Vaslului, și apoi apucă Vasluiul în gios pâră în gios de un păr, apoi trece Vasluiul la movila săpată în malul Vasluiului, apoi Drept la Dealul cel Mare, la movila săpată ce-i gios de Grumezești, și apoi, spre zăpodie, la deal, la movila săpată lângă drum, și apoi apucă drumul în pădure, și apoi în gios. Și din gios de pădure în capul dumbrăvie, în dreptul pădurii, la movila săpată
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by IGNAT CIPRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2055]
-
apucă Vasluiul în gios pâră în gios de un păr, apoi trece Vasluiul la movila săpată în malul Vasluiului, apoi Drept la Dealul cel Mare, la movila săpată ce-i gios de Grumezești, și apoi, spre zăpodie, la deal, la movila săpată lângă drum, și apoi apucă drumul în pădure, și apoi în gios. Și din gios de pădure în capul dumbrăvie, în dreptul pădurii, la movila săpată, și apoi în gios peste zăpodie și peste drumul ce merge de la Vaslui la
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by IGNAT CIPRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2055]
-
la movila săpată ce-i gios de Grumezești, și apoi, spre zăpodie, la deal, la movila săpată lângă drum, și apoi apucă drumul în pădure, și apoi în gios. Și din gios de pădure în capul dumbrăvie, în dreptul pădurii, la movila săpată, și apoi în gios peste zăpodie și peste drumul ce merge de la Vaslui la Iași. Istoria satului răzășesc Muntenii de Sus începe cu venirea și statornicirea oamenilor,pe aceste locuri între anii 16981720, când presați de stăpânirea maghiară, o
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by IGNAT CIPRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2055]
-
și Arthur, cu păgâni cumpliți și o sabie care purta un nume. Apoi ne-a povestit Viteazul în piele de tigru, dar la mijlocul povestirii s-a întrerupt și a spus că locul nu e bun pentru spus istorii. Șanțurile murdare, movilele de pământ, țevile chituite, zicea el, nu-l lasă sa se concentreze. Știu un loc mai bun", zise zâmbind, și ne-a dus acolo. Acel loc era Scara Unu. Spre ea ducea un coridor extrem de îngust și întunecat, aflat între
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
3.700 km, cât e lungimea granițelor de astăzi ale României, trei sferturi sunt hotarele naturale, alcătuite din cursuri de ape, munți și mare, iar un sfert numai e alcătuit din linii convenționale, deosebite pe pământ prin semne artificiale (borne, movile, pietre poligonale și plăci de fier). În mare parte, granițele României au fost marcate, atât pe temeiul tratatelor semnate în 1919-1920, cât și în virtutea convențiilor și protocoalelor directe încheiate cu unele state vecine. O singură frontieră, „fruntaria naturală a Nistrului
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
pe o lungime de 10-12 km și o adâncime de peste 500-600 m. În martie 1946, autoritățile sovietice au mai împins granița pe o lungime de 1.200 m și o adâncime de circa 70 m spre localitățile Fundu Herței și Movila Herței. Se prevedea includerea Basarabiei în teritoriul Uniunii Sovietice, cu frontiera de la sud pe talvegul brațului Chilia și Stari-Stambulului, așa cum fusese definită prin art. 45 și prin procesul verbal anexă al Tratatului de la Berlin din 1878. Așa cum s-a menționat
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]