1,456 matches
-
de carte (poate când n-oi mai fi). Nu mă simt jignit de parascoveniile unor colegi mai tineri, pe care nu-i dojenesc: vor regreta ei, toată viața (dacă au suflet și minte) că și-au dat frâu la ,,bube, mucegaiuri și noroi”, din ei, relativ la un om care a muncit susținut toată viața. Sunt mâhnit că unii frustrați varsă venin când ar trebui să viseze să ajungă ca mine. Și nu cu limbajul suburban se ajunge la respect și performanță
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
tot mai tulbure din încăpătorul lavabou prafurile roșcate ale Pocuției, cele aspre din Țara Leșească, vântoasele ce se ridică și orbesc drumeții în pusta de la Pesta, glodul negru al Serbiei, nisipurile fine ale Adriaticei și în fine mirosul dulceag de mucegai al falnicei Veneții. Fornăind ca un armăsar tânăr, Iovănuț zvârlea cu clăbuci în toate părțile, în vreme ce mult mai liniștit, cu mișcări măsurate, Metodiu își masa ceafa roză, rotofeie, dibuind după ureche și niscaiva colb de Herțegovina. Apoi moldovenii noștri își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aștepta să vină seara să se cufunde din nou în oaza lui de liniște unde patronau buna înțelegere, căruntețea și lina apropiere a marelui repaus. Episodul 169 A RIVEDERCI în sfârșit se vestiră și zorii, sărutând cu degetele de auroră mucegaiul clădirilor, puturoasa apă întunecat verzuie a canalelor, pleoapele urduroase ale lumpenului sculat deja în capul oaselor etc. Visele celor care visau în stabilimentul signorei Maxima se încețoșară, târându-se spre sfârșit. în gondolele legate în fața porților se urcară zgribulind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trimis două slujnice, să-i pună lipitori. Vodă nu mai zise nimic. O luară pe niște scări în jos spre pivniță. Un șobolan lung, costeliv, le tăie calea, se uită la Vodă și se aruncă în gol. Mirosea pretutindeni a mucegai și a lucru făcut de mântuială. Ajunseră jos și Ximachi își ridică anteriul, desprinzând de la brâu o legătură de chei. Numără cheile de la dreapta la stânga și pe-a șaptea o scoase din mănunchi și-o potrivi în broasca unei uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se îndrepta într-acolo. Nu, mulțumesc, i-am răspuns, este mult prea devreme. Aș dori cecul, totuși. —Cecul? părea nedumerit. —A doua jumătate din plata pentru sculptură. Așa cum ne-am înțeles la instalare. O expresie de viclenie se întinse ca mucegaiul pe fața lui fălcoasă. — Păi, poate putem discuta despre asta la cină diseară. Până la urmă, acum sculptura nu este instalată, nu-i așa? — Ceea ce nu este din vina mea. Fapt demonstrat și de Poliție. Mă săturasem de atâta joacă. — Credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
trebui să fie miezul nopții, a spus, nu patru după-amiaza. Și ar trebui să fim singuri. Nimic nu este perfect. Atenția mi-a fost atrasă de un bărbat extrem de dezordonat de la bufet. A tăiat o bucată mare de brânză cu mucegai, a așezat-o pe un cuțit, și-a îndesat-o în gură și a plecat, încă mestecând. O bucată de brânză i-a căzut pe rever. M-am uitat după el. Una dintre mâneci părea a fi ruptă de restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
telefon public. Nici n-am apucat să cobor bine din mașină, că soarele a și intrat În nori de parcă-l măturase cineva. Cu toate acestea, Încă era cald În cabina telefonică și, poate pentru că era arareori folosită, un miros de mucegai Îmi străpunse nările. — Te rog să mă scuzi că n-am venit mai devreme. Cu atît mai bine. Am plîns pînă am obosit. Tocmai m-am mai liniștit și eu. Răgușeala din voce era cea obișnuită și mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
al lui Cristi Puiu, filmul cel mai la modă și cel mai premiat din istoria cinematografiei românești. Interesant este că tot ceea ce a spus el acolo se verifică și în realitate, pe teren. Nu vreau să fac o arheologie a mucegaiului din spitalele românești, sunt sigur că sunt lucruri pe care dumneata le cunoști la fel de bine ca și mine; aș dori mai degrabă să realizez câteva observații despre comportamentul celor care îl populează. Șmecherii de București rămân tot șmecheri - a se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Sunt genul de ochi care te dezbracă dintr-o privire. Nu e de mirare că femeilor li se pare irezistibil Adam Kirrane. Sosesc aperitivele. De-abia aștept să gust din salata mea de pere, alune de pădure și brânză cu mucegai - miam! Adam se joacă cu aperitivul. Pun pariu că are grijă de silueta lui. Altfel cum ar putea să aibă corpul ăsta perfect și tonifiat? E grozav totuși. Atâția bărbați au pielea gri, nesănătoasă, început de chelie și ochelari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
securitate de la Aiud. Acolo, într-o iarnă, povestesc supraviețuitorii, părintele Daniil a fost băgat într-o iarnă la celula numită „Alba” sau „Frigiderul”, la temperatura de minus 20 de grade Celsius. O celulă fără geamuri, numai gunoaie, umezeală și mucegai, îngheț peste tot. El, împreună cu un medic, poet, probabil cu Vasile Voiculescu, amândoi incomozi, destinați ca să moară. După ce gardienii le-au ferecat ușile, până la împlinirea celor 8 zile cât dura recluziunea totală, Daniil și-a privit tovarășul, s-a scufundat
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
competent și apropiat al tinerilor poeți: Virgil Carianopol, George Sbârcea, Magda Isanos etc. Finalul studiului este un cutremurător tablou dantesc și un vehement act de acuzare. În linii sumbre, amintind de unele poezii ale lui Arghezi din volumul „Flori de mucegai” sau tablete din volumul de proză intitulat „Poarta neagră”, INO prezintă suferințele îndurate de Vasile Voiculescu în anii de temniță la care a fost condamnat pe nedrept de dictatura comunistă. Ultimele secvențe biografice urmăresc eliberarea scriitorului și plecarea lui la
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
tot. Următoarea noastră Întâlnire a fost la Apollo, trei luni mai târziu . Capitolul nouăsprezece Spre seară m-am Întors la pensiunea Landau. Când am ajuns la etajul doi nu mai era nimeni. Dacă era să mă iau după mirosul de mucegai care mă Întâmpină În hol, puteam ghici că locuitorii luau cina În secret, undeva În apartament (dar nimic special În meniul din seara respectivă: doar mâncare de fasole cu carne de porc). M-am deplasat de-a lungul coridorului, aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
stăpână. Mătușa Banu stătea dreaptă În pat, mușcându-și buzele până la sânge ca să pară neînduplecată, neavând nici cea mai mică intenție să-și trădeze slăbiciunea În fața domnului Bitter. Pe când Încerca să reziste, aerul a Început să miroasă a praf și mucegai, ca și când camera intrase În putrefacție. Fie momentul prezent se deteriora rapid, transformându-se Într-o rămășiță a timpului, fie putreziciunea trecutului se infiltra În prezent. Porțile interioare ale timpului așteptau să fie desferecate. Pentru a le ține Închise și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
până la genunchi. Și se opri. Probabil că rezervoarele se goliseră. N-avea importanță, nivelul era suficient de scăzut. „Atențiune! Zece minute și numărătoarea continuă.“ Norman deschise ușa de trecere În Cilindrul D și păși În interiorul habitatului. Lumina era slabă. Un mucegai cleios, verde și straniu, acoperea pereții. Pe canapea, Harry zăcea inconștient, cu perfuzia Încă legată de braț. Norman trase afară acul, cu un strop de sânge În vârf. Îl zgâlțâi pe Harry, Încercând să-l trezească. Pleoapele lui Harry se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și numărătoarea continuă.“ O nouă alarmă izbucni, un piuit intermitent care, cu fiecare secundă, devenea mai tare, mai intens. Acum se afla În Cilindrul B, un labirint de țevi și echipamente. Cândva curat și frumos colorat, era acoperit acum de mucegaiul vâscos. Din loc În loc atârnau jurubițe de mușchi fibros. Cilindrul B arăta ca o mlaștină din junglă. — Beth... Aceasta nu-i mai răspunse nimic. „Trebuie să fie În Încăperea asta“, Își zise el. Cilindrul B fusese tot timpul locul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Oameni mărunți, cu suflete de nimic, abia târându-și zilele. "Așa nu se mai poate trăi", izbucnise un comentator după ce văzuse "Trei surori". Singura piesă pe care dramaturgul a intitulat-o "dramă" (celelalte erau doar "vodeviluri"). Cehov a dat de "mucegaiul banalității", a surprins cu o "crudă tandrețe", derizoriul care instaurează tragedia. În piesele lui personaje buimace se mișcă anapoda, aiurea, ca niște păpuși dezarticulate. Repetă la nesfârșit aceleași cuvinte și se plictisesc de moarte. "E totuna, totuna", îngână, ca o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
chiar la Vila Katerina se întîmplase, însă în cămăruța lui, pe pereții căreia lipise afișele publicitare ale firmei, nu pentru că ținea la ele, ci pentru că așa pereții arătau, mai puțin dezolant, în fundătura asta cu miros de ierburi uscate și mucegai ce pivniță nu băuse decît singur. Încă de la firmă, înainte de a pleca în misiune, în cabinetul directorului general, unde fusese de față și emisarul lui Mihai Mihail, i se atrăsese atenția, între celelalte reguli ce trebuia neapărat să le respecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prima dintre slugi. Știa ce urmează. Era la mintea cocoșului. Nu mai era decît un pas de făcut ca să li se deștepte în creierașul lor plin de rotițe și șaibe gîndul că trebuie făcut ceva ca să iasă din nenorocire, din mucegaiul, din balta stătută în care au fost împinși ușurel-ușurel, să iasă și să se așeze în fruntea mesei, acolo unde le este locul, prin firea lucrurilor. Trebuiau doar să se privească unii pe alții și să priceapă că sînt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Stoicescu, în simplitatea și șiretenia ei, dacă nu o taxai drept o naivitate, putea deveni o amenințare serioasă la ordinea și liniștea de stat. Era de fapt un referendum mascat, lăsat să apară, să se dezvolte, să se întindă ca mucegaiul pe un perete umezit. Pentru Radul Popianu nu era greu de înțeles care era planul celor doi ofițeri, acum chiar că nu mai erau doi bătrînei scoși la pensie, inofensivi, nu era greu de priceput ce voiau dumnealor. Era greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sfârșit, pragul (parcă aud și acum scârțâitul enervant al ușii) n-am mai văzut aproape nimic din pricina întunericului răcoros care m-a orbit; am priceput doar că mă aflam într-o tindă și m-a izbit un miros pătrunzător de mucegai și de busuioc. Ca să-mi dau curaj, am întrebat cu o veselie care mi s-a părut pe loc prostească: Nu se poate face puțină lumină în casa asta?" Nu m-am priceput niciodată la psihologia femeilor. Dovadă felul lamentabil
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
chiar își închipuia, viezurele, că într-o zi îmi va porunci disprețuitor să-i sculptez mutra în marmură. M-am crispat și am regretat că nu lăsasem fantoma Bătrânului să putrezească în sala cu oglinzi, să se acopere acolo de mucegai, să se adune peste ea praful ca peste o coroniță de premiant... Apoi m-am retras, să nu mă vadă Arhivarul. S-au petrecut și alte evenimente. Dinu observase că i se umbla prin lucruri în absența lui. Se aflase
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zâmbetul. ― Ce plăcere, Alteță! Iată-vă în sfârșit! Vă rog să intrați și să memorați acest moment esențial pentru viața dumneavoastră. Holul nu avea nici o sursă naturală de lumină și, după primii pași, prințul „memoră” doar un puternic miros de mucegai. Într-unul din colțuri, un fel de zeitate egipteană ținea în mâini două lumânări aprinse. Și acelea erau singura sursă de lumină. Înșiruiți în umbra pereților, așteptau mai mulți indivizi costumați în aceleași pijamale negre, cu aceleași șorțulețe din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
preling pe hârtie, patruzeci de litere cu clinchet autentic. De douăzeci de ani ridică o casă fără acoperiș. - Bun! zic eu, așa trebuie să fie casa creatorului. Dar cărămizile de împrumut și tencuiala umedă, miroase prea puternic a pământ și mucegai. - ăAllo, Mister Black! De ce aștepți cu pipa stinsă în gură?... S-au împlinit atâtea săptămâni de când te văd pe dig, plimbându-te nepăsător, în timp ce corabia smucește odgoanele, să le desprindă din cârligul de pe cheiu. - Allo, răspunde Mr. Black, mușcând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
căzu pe dușumea, amețit de lovitură. Pe covor, odihnea trupul gol al Margaretei, zgribulit de răcoarea dimineții. Cu macatul de pe pat i-am acoperit goliciunea, îndepărtându-mă apoi hoțește, cu ghetele în mână, ca să pornesc prin gangul cu miros de mucegai spre ulița cu casele din piatră cenușie, scorojite și parcă mâncate de lepră. ă Chiar dacă oamenii se vor iubi după moartea mea și războiul va dispare pentru totdeauna, acela care-și va ucide sufletul se va naște iar ca să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
îi stătea agățată cu o sârmă pe după urechi, reușea să-i țină puțin cald la piept. O luase repede din dulap, profitând de faptul că sergentul se uita în altă parte. Agentul Mancuso trase în piept parfumul cu iz de mucegai al stejarilor și, dintr-o pornire romantică, se gândi că St. Charles Avenue trebuie să fie locul cel mai frumos din lume. Din când în când, trecea pe lângă tramvaiele care se legănau ușor, părând că se mișcă în voie, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]