KorAP: Find »[drukola/base=muiere & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...72 >

1,791 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

musafirilor. Scotea din lăzile de zestre plapuma grea de lână, pernele brodate și două cămăși ale răposatului, albe și țepene. Pica Gheorghe. Înăuntru era răcoare și se auzea greierul casei. Se uita la fotografiile de pe pereți. Întreba: - Asta cine e? Muierea ce să mai zică? - Cuscrul. -Și ăsta? - Nașul de ne-a cununat. Uite colea pe Dumitru al meu când era la rigiment, c-a fost reangajat și el! Oh, când mă gândesc ce viată am dus și cum mă mai

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și ochi adânci, încercănați. Femeia, stătută, cu poftă de bărbat. - Lasă-mă, măiculiță! -Nttt! Și-i despica bluza cu zale de arnici. - Să știi că strig la vecini! -Strigă! Și-o pupa sub puful urechii, unde-i dulce carnea de muiere. - Barem stinge lampa, că se vede peste drum! Sufla hoțul în lampă. O nădușea. Ofta văduva-n plăceri. - Greu fără bărbat! - Greu, mie-mi spui? -îti plăcu, lele? - Îmi plăcu. Ostenea Gheorghe. Se ducea până afară. Îi dădea un ghiont

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
n-ar mai ajunge-o țarina! Că la fel era și ea de izmenită! Una-două, pișa ochii... Îi era frig și se acoperise cu bălegarul strâns. Nu-l mai țineau oasele bătrâne și-i era și foame. - Plângi ca o muiere beată! se strâmbă Oacă la el. Florea îi apucă de mînă: - Ce-ai, mă Treanță? Nu-ți place, mă? - Zi-i, mă... - Nu știu, m-apucă o streche. Parcă aș vrea să vă las, să mă duc în lume, să

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Păi să iei unu de pe stradă și să-l întrebi o dată, da știi, așa, la fix: "Ia spune, nenică, cu ce te-ai ales? Ce-ai făcut la viața (a? Ai strâns bani, ți-ai ridicat odăi, ți-ai adus muiere la așternut, ai copii, să fie la dumneata, da altceva?" - Adică ce? întrebă Nicu-Piele din colțul lui. - Așa, vreo nebunie, s-arunci într-o noapte cu banii pe fereastră, să nu-ți pese ce-o să fie a doua zi... - Oamenii

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ai lui. Guristul îmbătrînise de tot, dar se ținea. De la poarta raiului începuseră să cânte. "Ia zi-i, Anghele", s-a răstit bunul Dumnezeu la armonist. Dumitru bătea coardele cu degetele. Plângea sfîntu Petru, plângea curvarul de Dumnezu, plângeau și muierile de pe genunchii lui... Ce-aveți, mă beliților?" m-am răstit la ei și m-am hâit. la îngerașii din jur. M-am ridicat de la masă și-am început să joc geamparalele pungășești. O dată s-a-nveselit tot raiul! S-au aprins și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
m-am hâit. la îngerașii din jur. M-am ridicat de la masă și-am început să joc geamparalele pungășești. O dată s-a-nveselit tot raiul! S-au aprins și stelele alea moarte, și luna... "Așa! Așa!" făcea Dumnezeu cu mâna pe șoldurile muierilor. Și le răsucea când într-o parte, când în alta. Jucau și îngerii și sfîntu Petru, care-și pierduse șalupele. Când i-am ostenit, am rămas singur, jucând. Obosiseră și lăutarii, da nu i-am lăsat. "Haide, ha! Zi-i

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
fost, și nu-l dovedeai. Cum făcuse, cine -lo fi sfătuit, cumpărase o curea de pământ la rampă. Pe nimica. Chivuțele strângeau tinichele și cîlti, le adunau grămadă, le vindeau. Pe locul lui! Le lua chirie. Ce s-au gândit muierile: "Ia să ne ridicăm și cfte o magherniță, s-avem unde pune capul". Asta era altă chirie. Azi una, mâine alta, s-au întins. Se umpluse rampa de colibe. Să fi dat să fugi! Trăiau ca viermii, câte trei la

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-ne câteva zile, n-avem... Proprietarul rînjea: - Eu vă las, da vă costă! La mine-i ca la bangă. Că am și eu afacerile mele! Le punea să apese cu degetul sub slovele scrise strâmb pe chitanțele pregătite dinainte. Încet-încet, muierile se trezeau vândute cu totul. Ce câștigau, în buzunarele slutului se scurgea. Nu trecu mult, și nu-l mai cunoșteai. Se înțolise, făcuse burtă, lumea zicea că are case în altă mahala. Umbla duminica pe Grivița în trăsură, se fudulea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
se dădeau mai într-o parte, cu ochii lacomi. Ene, știrbul lui Fanache, mai îndrăzneț, cerea Linei: - Tanti, dă-mi și mie un coltuc din ăsta! În mână avea bucata de pâine neagră, atunci cumpărată de ta-său și ruptă. Muierea se rățoia la el: - Să-ți cumpere mă-ta și ție dacă ți-e poftă de franzelă! și intra în casă, acoperind pituștile cu șorțul. Știrbul privea bucata din care ieșeau aburi calzi. Bună și asta! Cam acră, e drept

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
adăugase Aglaia. Tinca, de față și ea, își pusese mână la gură: - Nu-i adevărat! Nu bea Mielu. Parcă nu-l cunoașteți? Umblă ca ceasul. Cine știe ce i s-o fi întîmplat... Și până să pice droaga de fier, se strânseseră muierile deoparte, bărbații, câți erau, de alta; pe cimentul din fața cârciumii lui Stere, copiii. Ei n-aveau altă trebă. Cei mai mari erau duși la școală, dar ăștia, nerăsăriții, scoteau dambiluștile și biciul - și țin'te, joacă! Ene avea cea mai

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și aștepta mușteriii. Pe copii îi lua cu huideo, să nu-i strice ceva. În lunea aia bătea vântul pe cimentul lui. Frații beau la umbră în prăvălie, nu se uitau afară. Era și de amiază, să fi fost douăsprezece. Muierile făcuseră scurtă la gât privind spre Filantropia. Baba Marghioala 173 ostenise. Se lăsase pe vine, ciucită toată, cu mâinile în poale. Nu mai spunea nimic. Își strânsese broboada în jurul gâtului să nu răcească și-și trăsese poalele fustelor largi în jurul

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Copiii -lau întîmpinat ca de obicei cu strigăte: - Vine căruța cu pîine! Vine căruța cu pune! Au ieșit și mușteriii afară din prăvălie, să mai tragă aer în piept, că erau făcuți la dinți. Când s-a trezit sluga între muieri, o dată și-a adus aminte de fapta stăpânului și s-a pus pe plâns. Se uita baba Marghioala la el ca la moaștele sfântului Spiridon. - Da ce-ai, maică, ce ți s-a-ntîmplat? Mielu rupea pământul cu lacrimile. - Oliu, Doamne ferește! Și-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și-a început să strige: - Luați, mă, oameni buni! Luați toată pâinea asta, c-o dau de pomană! Azi fac eu pomană, mă oameni buni! Luți-o, mă, nu vă mai uitați la mine așa... Și a început să împartă pâinile. Muierile rămăseseră încremenite, cu mâna la gură. Nu se apropiau. Ene, știrbul, cum a auzit, a și băgat mâna unde știa el că stăteau pituștile albe la care râvnea de luni de zile. A luat una. Mielu nu i-a zis

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
le arunca pe gât, să nu piardă nimic din cornurile frumos mirositoare pe care le căpătase. Beghe fugise mai departe, cu buzunarele pline, de frica lui frati-său, să nu-i cărăbănească vreo franzeluță, lacom cum era. Se dezmeticiră și muierile. Baba Marghioala zise cu voce tare: - I-o fi murit mă-sa Iu ăsta, haide, soro, să luăm; dacă-i de pomană, de pomană să fie! Baba Chinta s-a lipit și ea la coada căruței. Mielu împărțea în dreapta și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
priponește! Un mort nu mai are gură! Nicu-Piele le-a spus unde să se găsească și s-au risipit în toate părțile. La miezul nopții s-au întîlnit într-un gang, sub Hotel Nord. Erau băuți și cu chef de muieri. Cum -lau văzut coardele pe ucenic, gârlă pe el: - Să trăiești, micule, ce mai faci? - Trandafiriile, ce te roșești așa? Hai cu mămica sus, să te-nvețe ea! Paraschiv nu se roșise. Se uita numai chiorâș la ele. - Miorlăitule, n-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
să știe și ăștia de te cumpără pe cine iubești tu! Curva a înțeles că nu mai e de glumă. Și-a ridicat fustele și i-a jucat pe masă. În zori, pungașul a chemat o trăsură și a luat muierea în brațe. - Asta-i ziua ta de nuntă, Sinefto! i-a zis. Copila râdea. Avea un obraz proaspăt și rumen în lumina dimineții. Vântul îi spulbera părul, și sufletul lui Nicu-Piele era ca vioara. Numai că se îmbătase și adormise

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
să te-nveți! În ochii lunganului stăruia o părere de rău. - Nu mi-e de altceva, Treanță, nici că mi-a tocat banii, nici că i-am cărat ca un prost ce-a vrut și ce n-a vrut. Știu, muierea fuge tot la ăl de are mai mult, dar să mă fi înțeles, mă! Să mă fi înțeleși pricepi? Pricepea Gheorghe. Nea Fane Nea Fane, gură bogată, de-i mai zicea și Carambol, că-i plăcea să joace biliard, avea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
nu mă supere. Că dacă mă supără, îl las de putrezește mai repede. Și dacă putrezește mai repede, îl ia Aghiuță de chică. După toate astea, vin rudele. Ți se face lehamite de om când îi vezi. Niște scârnăvii de muieri care plâng de zici că li se rupe inima după răposați, da când le cer un bacșiș, le tremură mâna. Da nici eu nu-i las nepedepsiti. Încă vreo văduvă mă roagă: "Fă-l pe Mitică al meu mai frumos

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ați dormit, fraților? îi întreb. Bine? Nu v-a fost frig?" Ei, nimic. Mă spăl, îmi iau halatu, îmi vine ajutoru. Îl întreb: "Cum crezi, Vasile, că stă fierea-n ăsta?" Mortu pare cumsecade. Mă uit la buzele lui. Câte muieri o fi pupat? Pe munile țepene are inele. Încă Vasile îmi spune cîteodată: "Mă nea Fane, ce-ar fi dacă am opri noi verighetele astea? La ce-i mai folosește mortului?" Nu m-ating. Îl înjur și-l pui să

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
de-și lăsau banii. Tocmeau din timp un taraf de lăutari buni, își puneau ce aveau mai de preț pe ei și pe la nouă coborau din trăsuri, plini de parale, guralivi, puși pe petrecere și pe risipit. Veneau cu niște muieri grase, nădușite, călcând prost în pantofii noi, de lac, cu tocuri scunde, după moda timpului, în rochii de batir sau de mătase neagră tivite cu stric, ce se mototoleau la căldură, cu mărgele colorate, de sticlă, pe gâturile groase, cu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Aici se desfăceau case, se înnodau iubiri și-și pierdea cîte-o calfă tânără capul după vreo curviștină intrată în bal. Într-un an, o fată de croitor aruncase cu vitriol în ochii unei neveste, altă dată un cizmar își călcase muierea în picioare pentru că dansase cu altul, dar câte nu se întîmplau... Cine mai sta să le facă socoteala? Veneau flămânzi, se ghiftuiau grăbiți și se îmbătau. Noaptea aceea de început de primăvară trecea totdeauna repede și nu putea s-o

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
luxos, mai încliftat, numa-n fracuri și gulere tari? Unde era balul ofițerilor de la Cercul militar? Dar balul florarilor? Câți ani trecuseră... Într-o noapte ca asta furase o nevastă și-o dusese în Tei la o gazdă. Ce mai muiere, o făcuse mielușica lui, fura și-i aducea. Altă dată se 197 tăiase cu niște hoți în Dudești pentru o fată de cincisprezece ani, numa bună să guști din ea... - Gata, sosirăm, zise cineva. Trăsurile s-au oprit în fata

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
tare ținut în gheață și după aceea, pe la miezul nopții, își luau nevestele de mijloc și jucau cu ele, veseli și nepăsători. Mai puneau ochii pe câte o străină, n-o slăbeau din privit. Se dădeau în vânt. Își lăsau muierile și ieșeau afară, pe un balcon care atârna deasupra liniilor de tren, să le umble-n sui și să le făgăduiască bani. Băgau de seamă legitimele. Meseriașii se supărau, se răsteau la ele, le mai loveau, că li se făcuse

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
răsteau la ele, le mai loveau, că li se făcuse de altă carne. Umblau blănării ca turbați în jurul curvelor aduse de peștii lor Ia petrecere. Aruncau polii, nu se uitau. Era ziua lor de desfrînarc, altceva simțeai să mai schimbi muierea, să pipăi și altă subsuoară de femeie... Dar ca Didina parcă nu mai văzuseră. Ibovnica, tot cu ochii roată împrejur, căuta, căuta. Degeaba își întindeau meseriașii gâturile. Țiganca a pus ochii pe Petrică Cîrcu, președintele federației. Acesta ședea într-un

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cam înveselit. Și-a sculat nevasta, a dansat un vals, nădușise, a mai golit un pahar. Căpătase curaj. Femeia de alături nu se ridicase. Bea și mânca. -La simțit Bozoncea slab. Le-a șoptit pungașilor: - Duceți-vă de le luați muierile la joc. S-a ridicat Piele. S-a ridicat Sandu. S-au apropiat, meseriașii le-au lăsat, nu era supărare. Necunoscuții, și-au făcut ei socoteală, trebuie că erau negustori de-ai lor. A înțeles președintele ce să facă. Prietenii

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]