464,923 matches
-
rămâne obiecte zburătoare neidentificate când în aceeași frază li se precizează proveniența?) sau că Anglia a provocat criza poloneză ca să producă un pretext credibil pentru intrarea sa în război contra Germaniei (pag. 57). Indianismele de tot soiul, cuvinte folosite cu mult în afara contextului lor originar (fractali, geomagnetism, metamatematică) și în grupuri insolite (algoritmul transformărilor poliedrale prin care elementalii produc eflorescențe), galopul de referințe pseudo-erudite și parada barbarismelor (luciferizant) completează cu succes savoarea absurdă a acestui tip de discurs. Meditând asupra naturii
Parodia paranormalului? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14947_a_16272]
-
stângăcii stilistice și termeni improprii ce e incompatibilă cu respectiva reputație. Totuși, nedumerirea constantă suscitată de această absență nu contracarează total impactul unui umor absurd, care nu ar fi atât de amar savurat, dacă nu s-ar apropia atât de mult de o cotidiană realitate "jurnalistică". Ioan Buduca, Noua Atlantidă, București Editura Albatros, 2002, 118 pag., f.p.
Parodia paranormalului? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14947_a_16272]
-
neputinței comunicării. Personaje menite să explice prin contrast sau prin simetrie evoluția tramei interpretează cu devotament pentru cauza comună Silvia Năstase, Raluca Petra, Ecaterina Nazare. Se poate spune că alături de adaptatorii și autorii versiunii scenice, regia și actorii au făcut mult pentru Noel Coward. Nu l-au transformat într-un geniu, dar i-au demonstrat talentul. întrebarea e dacă a meritat. ASTEPTÂND LA ARLECHIN de Noel Coward. în românește de Dana Lovinescu. Adaptare de Radu Beligan și Liviu Dorneanu * TEATRUL NAȚIONAL
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
tacă, acele două nume, Paetus Thrasea și Helvetius Priscus, pe lîngă alte cîteva, convertite în simboluri ale rezistenței republicane). Se spune despre Homer că e mai curînd citat decît citit - afirmația i se potrivește la fel de bine și lui Tacit și mult repetatului sine ira et odio, principiu al imparțialității istoricilor latini, dar care, deși a făcut carieră cu acest sens, nu înseamnă nici pe departe obiectivitate așa cum e înțeleasă de noi, modernii. Exact din aceste motive, ediția îngrijită de Gheorghe Ceaușescu
Istorii care se repetă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14946_a_16271]
-
care în balcoane sprijinite-n cîrje/ atîrnă rufe sărăcăcioase// aici eternitatea este vomă de cîine melancolic/ de sicriu rămas fără nume// viața e încă speranță meditează/ rinichiul definitiv bolnav viața/ e margină insuportabilă meditează/ rinichiul încă sănătos" (Pastel). Nicăieri mai mult decît în ultima-i culegere de poezii, Vizita maestrului de vînătoare, de care ne ocupăm în aceste însemnări, Petre Stoica nu vădește mai mult acea "scîrbă morală" pe care i-o atribuia I. Negoițescu drept simțămînt dominant. O "scîrbă morală
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
speranță meditează/ rinichiul definitiv bolnav viața/ e margină insuportabilă meditează/ rinichiul încă sănătos" (Pastel). Nicăieri mai mult decît în ultima-i culegere de poezii, Vizita maestrului de vînătoare, de care ne ocupăm în aceste însemnări, Petre Stoica nu vădește mai mult acea "scîrbă morală" pe care i-o atribuia I. Negoițescu drept simțămînt dominant. O "scîrbă morală" generată inițial de mediul totalitar în raport cu care programarea belepocii bănățene nu avea decît rolul unui cochet subterfugiu și amplificată după decembrie '89 de degringolada
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
nuvele, articole și alte texte apărute de-a lungul timpului, Radu Cosașu apare cu un alt volum realizat pe același principiu al colajului de texte reeditate, Rămășițele mic-burgheze. Un editor cu experiența pieței occidentale ar spune că e poate prea mult într-o perioadă atît de scurtă, dar cum la noi asemenea considerații nu se fac pentru că nici piața și nici publicul din România nu funcționează după principii comerciale normale, nu putem decît să ne bucurăm că avem prilejul încă o dată
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
consecință și copilul, același efect de simpatie la cititor. Două lucruri însă esențial diferite: lipsa tragismului (nici nu se comentează de fapt evreitatea numelui, ci doar exotismul sonorității) și lipsa analizei nesfîrșite, a psihologizării, a comentariului. Oscar e un băiat mult mai "normal". Cam nepăsător, foarte precoce sexual, cu obsesii specifice: poze cu fotbaliști, filme, jocuri de cuvinte, dintr-o familie burgheză, dar suficient de înțelegătoare, personajul se anunță simpatic și neproblematic. Placată pe acestă normalitate intervine însă istoria și nu
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
unul calm, inteligent, cîteodată glumeț, întotdeauna plin de bun-simț. Iar alegerea non-ficționalului servește perfect acest bun-simț și se asortează foarte bine cu o atmosferă de sportivitate și de tinerețe pe care textele lui Radu Cosașu o transmit nedezmințit. Personajul seamănă mult cu altele din romanele epocii. Are ceva din Surupăceanu lui Preda, mai ales în relația cu nea Dinu, "maistrul și stăpînul meu la freza din hala mică". Ființele din acest capitol au ceva grotesc: un bărbat puternic, stăpîn, dar cu
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
nu-i convine alăturarea cu Ilie Neacșu, sper să dea un drept la replică PSD-ului, nu mie!) Prin comparație cu Ilie Neacșu, Cătălin Botezatu ar fi putut fi o prezență benignă în rîndurile partidului de guvernămînt. Cu atît mai mult cu cît tinerii din PSD, mai liberi de prejudecăți decît mai marii partidului ori poate mai atenți la detalii precum cele de mai sus or fi văzut în Cătălin Botezatu un ins de succes care a trecut și prin momente
Nudismul în PSD by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14941_a_16266]
-
cred că aspectul era foarte plăcut. Chiar am primit multe complimente, pentru că am ales, pentru copertă, imaginea iei lui Matisse (La blouse roumaien). Iar de atunci a început aventura... Aventurile unei cărți se numără printre lucrurile care mă interesează foarte mult. Și cred că nu numai pe mine. Te rog deci să ne povestești cîteva episoade. De exemplu, cîțiva prieteni mi-au spus că ar trebui să mă duc și eu pe la diverse librării, să mă prezint și să le propun
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
doamnă a ales Un brin d'aneth..., ca temă pentru clasa ei. Copiii au pregătit mîncăruri tradiționale românești. Pe urmă, mi-a trimis și o fotografie, cu clasa în care era harta României... În sfîrșit, asta m-a impresionat mai mult decît apariția unor articole în presă, care poate că ar fi fost mai convenționale. Era o relație extrem de directă. Apoi, după cum știi, în fiecare an, la Sète, în sudul Franței, are loc un festival românesc, intitulat Journées franco-roumaines. A fost
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
am decis să o traduc chiar eu. Mi se părea că eram singura care puteam să "simt" echivalentul termenilor din cele două limbi. Pentru că e o carte care se referă la cafenelele de azi, de la Paris. E vorba de ceva mult mai direct și mult mai viu, legat de tonul, de limbajul curent, actual. În plus, mi s-a părut că e o "provocare", pe care ar fi păcat să n-o accept. În ce sens, din ce perspectivă te ocupi
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
traduc chiar eu. Mi se părea că eram singura care puteam să "simt" echivalentul termenilor din cele două limbi. Pentru că e o carte care se referă la cafenelele de azi, de la Paris. E vorba de ceva mult mai direct și mult mai viu, legat de tonul, de limbajul curent, actual. În plus, mi s-a părut că e o "provocare", pe care ar fi păcat să n-o accept. În ce sens, din ce perspectivă te ocupi de cafenele? Am decis
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
ideea ți-a venit din mers? Din mers, absolut. Ideea primă a fost să fac o carte despre cafenelele de cartier, cu aceste notații pe viu. Să le culeg în timp. Nici nu știu cît a durat. Vreo doi ani. Mult. Da, pentru că bănuiesc că ți s-a întîmplat și să te duci în cîte o seară și să nu se întîmple nimic. Absolut. Am și un capitol în carte, în care descriu chiar acest fenomen. Se cheamă "Echecs". Totuși, mi-
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
eram invitată de cineva, în alt cartier, ajungeam prea devreme, intram într-o cafenea, începeam să scriu și constatam că tipologia acelei cafenele e complet diferită de aceea din cartierul meu. E un lucru specific cafenelelor faptul că diferă extrem de mult și reprezintă diversitatea cartierelor. Deci n-am pornit de la livresc, ci de la o dezlănțuire spontană, care, încetul cu încetul, s-a construit grație diferitelor lecturi și întîlniri pe care le-am avut. Și te-ai dus și în cafenelele celebre
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
îl simt. De exemplu, în prima carte, am vrut să "distrug" ideea de carte de bucate tradițională, în care indici, cu precizie, gramajul și în care scrii "mămăliguța se face așa...". Tot ce se întîmplă împrejurul mîncării mă interesează mai mult decît mîncarea. Și, după cum știi, am luat ca subiect, perioada trăită cel mai intens: copilăria, cu personajele reale, care existau în timpul acela. Cartea era un mesaj trimis francezilor de o româncă trăind în Occident. Și pînă la urmă, a ajuns
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
meu - chiar dacă nu l-am definit de la început - a fost de a sesiza în lucruri aspectul "trăit", a distruge clișeele, a distruge acest turism stupid de masă, acest mod "tradițional" de a călători. E adevărat că, acum, oamenii călătoresc foarte mult, dar cred că numai 2% sînt cei care înțeleg, cu adevărat, ceva. Sînt oameni care merg în Franța, își fac o listă și bifează ce au văzut. Problema decriptării permanente a codurilor între două culturi m-a interesat foarte mult
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
mult, dar cred că numai 2% sînt cei care înțeleg, cu adevărat, ceva. Sînt oameni care merg în Franța, își fac o listă și bifează ce au văzut. Problema decriptării permanente a codurilor între două culturi m-a interesat foarte mult. Tu, ca semiotician, trebuie să mă înțelegi. Această carte despre cafenele, reprezintă, pentru mine, aceeași mentalitate, același spirit, dar în sens invers. Vreau să le explic românilor că Parisul nu e numai Nôtre-Dame și Luvrul și Tour Eiffel. Să le
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
știm dacă sau în ce măsură conștientizată ori posibilă în condițiile lucrului colectivist și instituționalizat: cu cine și cum să continue opera. Cantacuzinul nefiind ramplasabil, inchietantă rămînea opțiunea de direcție: căutarea unei compensații, a unei complementarități sau acceptarea unui adaos aglutinant? Mai mult decît probabil, se eluda că înaintașul devenise istoriograf (filmograf) abținîndu-se din motive politice de la critica la zi, dar revendicîndu-se de la eminenta sa formație în materie, nu tocmai agreată și cu atît mai puțin cultivată în context. O prăpastie (din nou
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
pe care merituosul prin sagacitate B.T. Rîpeanu, rămas ipso facto personaj central al dramei, a trebuit s-o îndure: fie semnînd singur volumul II, 1 A al Filmografiei adnotate, fie resemnîndu-se cu abandonarea proiectului, apoi cu reluarea lui tardivă și mult degradată după 1989 (II, 2), fără aportul său și fără nici o discuție critică publică pe marginea seriei. Iar nenorocirile nu vin niciodată singure. Ele se precipită în fazele emancipării, de la filmografia autohtonă la prelucrarea celei mapamondice, în familia conexă a
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
de roboți, de martiri", "eforturi supraomenești"! Nenorocirea e însă că cele 678 pagini în format expandat ne provoacă tocmai în acest sens dezoblijant. Deși noua ediție a "micii enciclopedii" nu-și spune "mare", caseta introductivă a Argument-ului pretinde mai mult decît atît: "O istorie a cinematografului mondial", "o sinteză suprasaturată de informații", "un releveu minuțios", "un atlas", "un dicționar cronologic", "o antologie" a comentariilor critice (sublinierile din volum). Apar articole noi, de anvergură eseistică, în raport frecvent disproporționat cu altele
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
a rosti înseamnă și a crea, ceea ce ne aduce în față realitatea noțiunii. Gândul e totuși mai palid decât cuvântul, care e materie și lovește urechea. Distanța dintre oameni (inevitabila sau cultivată de oameni) duce mereu la fetișizări; presupunem mai mult decât este, în timp ce ignorăm date pe care nici nu le bănuim. Dacă poți, fii misterios în claritate. "Antijurnal"? (cochetărie Blandiană) "Antimemorii"? Orice fenomen are în el propriul său "anti". Chiar și cadavrul, în măsura în care e viu. Simțim mai puternic tragedia ireversibilității
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
oamenilor. Ideea de a stăpâni propriul corp (care este atât de folositoare omului, care stă la baza Yoga, care este temelia medicinii ce consideră corpul nostru ca o parte a universului) presupune corpul ca ceva străin de noi, sau cel mult ca o parte din noi. În această privință nu ne-am mișcat nici cu un pas înainte după Socrate. Considerăm stăpânirea corpului sănătos ca ceva natural și atunci corpul mai face parte din noi. ... Dar când nu-l mai putem
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
am gîndit la toate vorbele frumoase ce se vor fi rostit la Forum pe tema grijii statului față de cultură. Treisprezece milioane de volume intră definitiv la apă, cartea românească se îneacă, așa dar, iar Guvernul se procopsește cu un sediu (mult prea mare, de altfel, pentru nevoile lui reale) pe banii culturii. Acum înțelegeți de ce n-am răspuns invitației de a participa la Forum?
De ce n-am participat la Forumul Culturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14964_a_16289]