28,164 matches
-
în memorie, Victor Rebengiuc a demonstrat, cu superioară artă, că face parte din stirpea actorilor magicieni, a celor rari. Locul lui e undeva între Toma Caragiu și George Constantin. Paradoxal și enigmatic, primul a fascinat printr-un joc duplicitar, cu multiple straturi de măști, prin voluptatea cu care vrăjea spectatorul, năucindu-l cu o cascadă de farmec, fără să-i acorde răgaz să iasă dintre mrejele în care îl prindea ca în niște vâltori. Cel de al doilea era un vulcan
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
diverse instituții particulare: teatre, edituri, tipografii. Acestea nu dețineau nici un fel de calitate de reprezentare oficială. După cum nu o aveau nici numeroasele specii literare investite cu același atribut: "roman național", "dramă națională"; și nici ziarele autointitulate astfel. Fenomenul avea cauze multiple. Dintre acestea, nu trebuie omis elanul afirmării sentimentului național specific secolului respectiv ("secolul naționalităților"), intensificat după anul 1859. Construcția "autor național" se înscrie, așadar, în aria de manifestare a acestui fenomen general, avînd totodată firești motivații particulare. "Autor național" desemna
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
amănunt modul în care liniile singure pot descrie masivitatea caracterelor. În Bella (1987) studiază jocul luminii pe suprafața pielii. Arta lui Freud, ca și desenele lui Seurat, demonstrează încă o dată că formele realiste sunt compatibile cu arta "modernă", că există multiple și valabile adevăruri artistice la sfârșit de secol al XIX-lea ca și la sfârșit de secol XX. Este interesant că ambele expoziții sunt organizate de o instituție culturală al cărei întemeietor, criticul Alfred Barnes, a fost principalul propovăduitor al
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
plăpumi / nici negustorii de rachiuri și nici parlamentarii gureșii / nu rămîn cu mîinile împreunate pe pîntece // cătina ciorile imploră protecția brumei atîtea / și atîtea ființe se ascund în hîrburi pînă / și teoriile filosofice intră-n talazurile putrefacției" (Bubuie pălăriile). "În multipla desfășurare de sensuri a titlului, notează Cornel Ungureanu, semnatarul unei admirative prefețe , am putea descoperi și semne din amurgul imperiului agonic , atît de legat de manevrele de toamnă ale personajelor sale esențiale: ofițerii, soldații, luptătorii. Orașele de odinioară își puteau
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
unei pasiuni comune a "mediatorilor", fotbalul: "Prietenia lui șa lui Camil Petrescu, n.n.ț cu fratele meu - de o pot numi astfel - se explica prin comuna pasiune pentru sport și meciurile sportive. Mai bine zis pentru meciuri, practica efectivă și multiplă a sportului revenindu-i cu precădere fratelui meu, polisportiv entuziast și destoinic și - cum vine vorba - nu mai puțin entuziast băiat de viață (îl poreclisem, alexandrinic, contele de Pupăzămberg), ceea ce era departe de a-i displăcea lui Camil (fidel lui
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
Un astfel de demers analitic, pe care l-am numit generic microscopie hermeneutică, ne oferă și Scena supravegheată: punctul de plecare al acestei cărți este o experiență punctuală de spectator care, asistînd la o reprezentație (Britannicus de Racine), are revelația multiplelor consecințe existențiale și teatrale ale unei situații dramatice și scenice asupra căreia nimeni nu s-a oprit pînă acum în mod expres, deși ea apare frecvent în literatura dramatică, și anume situația în care un personaj supraveghează alte personaje, fără
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
trebui să-i mulțumească. Și aici subtilitatea cercetării depășește cu mult autostudiile postmoderniștilor de la noi, precum și teoretizările globale și impresioniste de aiurea. Pe lîngă tratarea noii componente descriptive, autoarea face și un fel de raport discursiv al autorilor, cu referiri multiple la inconturnabilul Cărtărescu, la care "romanul va fi, pînă la urmă, paradoxal construit dintr-o secvență de descrieri întrerupte de fragmente narative tot mai ample pe care evocarea unor locuri, peisaje, portrete i le impune naratorului-personaj" (p. 303). Pe ansamblu
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
El scrie o poveste care conține alte povestioare care la rândul lor se descompun în alte și alte istorii interminabile, derulân-- du-ni-se înaintea ochilor autentice peisaje urbane, filtrate de amintirile personajelor și ale povestitorului (Molero), nefiind altceva decât multiplele fațete ale unei realități radiografiate cu o privire scrutătoare care îl transformă pe Molero în-- tr-un filozof, preocupat de descifrarea sensurilor propriei sale existențe în contextul în care este inserat. Machado cristalizează imagini dintr-un cotidian vetust și face din
Ce spune Molero by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/9897_a_11222]
-
Parodistul își asumă modelele printr-un dublu proces, al asimilării și al "refuzului", al apropierii și al distanțării contopite în același act expresiv. L-am putea asemui cu un clovn care, în ciuda indisciplinei sale hazlii, trebuie să posede o dotare multiplă, de actor, mim, acrobat, muzician, om de spirit etc. Facilitatea parodiei e iluzorie, în condițiile în care i se cere să dispună de tehnicile pe care își îngăduie a le lua în derîdere și pe deasupra să aducă fantasma identității lor
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
otomane și poloneze, în sud, unde a existat o influență preponderent balcanică, spiritul critic a fost mai palid. Dintr-un motiv destul de plauzibil: spiritul critic nu este tipic balcanic. Probabil, Moldova, fiind mai aproape de Europa Centrală și nordică, așadar, sub multiple înrâuriri, aici s-a creat un spirit critic mai accentuat. Poate că, în secolul XIX, muntenii au evoluat mai mult sub raport economic... - îndeosebi, prin devenirea Bucureștiului capitală a Principatelor Unite... - Cu certitudine, acest fapt a fost important. Dar moldovenii
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
în glose exterioare și minore. Chiar dacă pictura apare cronologic mult mai tîrziu în preocupările sale, ea nu este în-tr-o relație mecanică, și cu atît mai puțin de subordonare, cu poezia, ci ambele converg spre o structură creatoare cu o disponibilitate multiplă. În cazul în care pictura ar fi un simplu derivat al poeziei, o supapă utilă în cazurile de prea plin, ea nu ar fi ieșit din cadrele comune al amatorismului. Numai că, în cazul unei structuri culturale atît de bine
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
de decodare a mesajului ca operațiune sintetică a unei arhitecturi sonore) sau schematic (tributar aserțiunii aristotelice conform căreia forma redă ideea operei), conceptualismul muzical inițiază în general o sumă de matrici generatoare, ce comportă disponibilitatea de a da naștere la multiple cazuri particulare concentrice la intenționalitatea originară. Paradoxal, cu cît investiția de luciditate, de încăpățînare prin care ni se amintește că lumile sonore sînt guvernate de legi fizico-matematice, de a căror tiranie nu poate scăpa pînă la urmă nici un compozitor, cu
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
pălește nici în fața imaginii, nici în fața transpunerii dramatice. Ceea ce în poemele din Familia Popescu, Cuvînt înainte, Arta Popescu apărea sub forma unui monolog confesiv, concentrat referențial și, bineînțeles, totalmente personal, în piesa Un tramvai numit Popescu se transformă în voci multiple, care comunică între ele. Astfel, personajele din poezia lui Cristian Popescu, ființele cele mai dragi ale acestuia, iau cuvântul și prind contururi individuale, păstrând intact - în același timp - lirismul straniu din care au luat naștere. Titlul introducerii-argument a cărții formulat
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]
-
von Hallberg (în anii optzeci) sau John Guillory (în anii nouăzeci), ei schimbîndu-și totuși cu repeziciune atitudinile față de procesul selecției literare. Din rigiditatea absolută (canonul ferm, al minimei și ultraelitistei preluări istorice) s-a migrat către flexibilitate (canonul mobil, al multiplei selecții) și chiar către abolire (canonul absent, al refuzului simplei preluări). Fenomenalitatea canonică traversează, se poate spune, o istorie semi-ciclică, diversificîndu-și semnificațiile în interiorul unei acolade de 180 de grade ("s-a trecut de la un canon de autori la un canon
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
și paternă, încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Extrem de interesant este faptul că prezentarea momentelor succesive ale vieții și activității lui Nae Ionescu este conexată cu realitățile epocii în care a trăit și și-a desfășurat activitatea sa pe multiple direcții. De pildă, Dora Mezdrea reconstituie cauzele izbucnirii primului război mondial, în 1914, pe când Nae Ionescu se afla doctorand la München, fiind nevoit să se reîntoarcă în țară, apoi încorporat, timp de un an, în Regimentul 38 Infanterie din Brăila
Biobibliografia Nae Ionescu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8996_a_10321]
-
și literară de tip vates și vaticinar, profetic și moralist. La ea rămâne constantă responsabilitatea gravă, până la crispare, față de adevărul etic, individual, istoric. Ca și față de cel estetic. Reflectează asupra existenței omului ca individ și artist, într-o lume cu multiple determinări, spirituale, istorice, politice, sociale. E marcată de o adâncă reflexivitate (meta)textuală, de tip finalist, proprie unui scriitor atașat de rosturile care îi motivează rostirile. Blandiana este o goetheană, prin relieful substanțial și expresiv acordat ocazionalului. Constanța înfiorării apare
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
în alt limbaj, fără text, fără argument narativ. Ceea ce ni se înfățișează este un teatru al imaginilor, creat de corpuri în mișcare, un teatru foarte puternic fizic și în strânsă legătură cu elementele mobile asociate și cu decorul, prevăzut cu multiple și insolite deschideri, prin care corpurile pătrund sau ies întregi, sau sunt vizibile doar parțial. Imaginile care se nasc în acest fel au o funcție metaforică, dând naștere unui univers fantastic, suprarealist, balansând între absurd și dramatic, fără a atinge
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
înainte navigate", cum zice poetul autohton. Splendoarea Lisabonei are caracteristici de palimpsest. Înainte de a "exporta" către alte continente știința locuirii frumoase și civilizate, urbea Olissiponiană (mitul ei fondator îl are ca protagonist pe Ulisse) a acumulat straturi de influențe din multiple orizonturi: elene, feniciene, celto-iberice, romane, vizigote, maure, ebraice etc. În glorioasa epocă a descoperirilor, patronată de Regele Manuel Întâiul, pe colinele urbanizate de lângă estuarul râului Tejo s-a distilat o sinteză arhitecturală fără precedent și fără ecouri imediate în restul
Frânturi lusitane - O artă suverană by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9068_a_10393]
-
mătasă... distanța, mai ales distanța de aș putea s-o țin! și javrelor umane le mai arunc un os, e ultimul și gata! mă înarmez cu bățul! cu inima strânsă parcurg. vidul adevărat. vidul fals. neutrinii. criptomnezii. comut la "școală"... multiplul autoportret al lui Duchamp cu pipa-i... împăcări. o componentă puternic africană. pigmentări. rarefieri. les âmes découragées de la vertu. să ocultezi. aveau dreptate (într-un fel). îi știi prea bine. la ușă trebuie ținuți patibularii cu insignă de intello. acuma
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
Oișteanu și reprodusă în finalul volumului. El pune în evidență diferențele structurale dintre oamenii de știință Ioan Petru Culianu și Mircea Eliade: "...structura profundă a lui Culianu la început este deja foarte diferită de cea a lui Eliade. Are fenomenologii multiple, nu are o viziune unică. Are tot felul de modele pe care le găsește și pe care le opune și asta este descoperirea cea mai importantă în primele studii ale lui Culianu. Eu l-am cunoscut pe Culianu post-Eliade. Cred
Din nou despre Eliade și Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9079_a_10404]
-
inscripțiile funebre și, mai ales, heliogravurile în sepia ale chipeșilor decedați" ("Amintire cu miros de farmacie curată"). Magazinul de leacuri îi amintea nu altceva decît "un columbariu, noțiune, pe atunci, străină mie, cel intrigat mai mult de alinierea, perfectă, a multiplelor sertare sau, pe rafturile bine lustruite, de acaju sau abanos, a sticluțelor cu dop de sticlă groasă și cu, pe etichete albe și ovale, litere negre, aliniate fără greș" (ibidem). Un bar evident... "barbar" apare, în ochii unei, firește, Barbara
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
contemporani etc. - deci un dispozitiv critico-teoretic. Luați Du Bellay: sunt Les regrets și Défense et illustration de la langue françoise, care este un text teoretic, apoi textele în latină, care sunt traduceri, și așa mai departe. Cu alte cuvinte, dispozitivul este multiplu, complex. Dar trebuie adăugat că modernitatea constă tocmai într-o relativă indiviziune (Valéry ar numi-o ezitare) între mai este opera posibilă? și ceea ce apare despre operă, nivelul para-, care aparține deopotrivă operei. Totul se adună. Structuralismul, ca orice formă
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
puțin, așa văd eu lucrurile - Adevărul. Cunosc o formulare care nu-mi place prea mult, pe care o arăt mereu cu degetul și care vine de la Simone de Beauvoir și Simone Weil; ea sună astfel: " Adevărul este unul, eroarea este multiplă". În ce mă privește, spun: Eroarea este una, adevărul este multiplu". Ceea ce înseamnă că orice adevăr este istoric, inclusiv adevărurile teologice. Căci de unde provin adevărurile teologice? Dintr-o povestire. Orice religie, în teologia sa, este dependentă de o povestire fondatoare
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
-mi place prea mult, pe care o arăt mereu cu degetul și care vine de la Simone de Beauvoir și Simone Weil; ea sună astfel: " Adevărul este unul, eroarea este multiplă". În ce mă privește, spun: Eroarea este una, adevărul este multiplu". Ceea ce înseamnă că orice adevăr este istoric, inclusiv adevărurile teologice. Căci de unde provin adevărurile teologice? Dintr-o povestire. Orice religie, în teologia sa, este dependentă de o povestire fondatoare. O astfel de povestire este, de exemplu, aceea a Evangheliilor. Ori
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
Daniel Cristea-Enache La exact zece ani de la Surâsul abundenței (1994), Virgil Nemoianu a revenit cu o nouă ediție, revăzută și adăugită, a studiului său monografic despre Ștefan Aug. Doinaș. Dacă bine cunoscutul poet, eseist și traducător rămâne același creator multiplu și substanțial, câmpul receptării lui critice și publice s-a modificat (alterat) îngrijorător după moartea autorului. La indiferența așezată ca o lespede peste numele unui scriitor român, îndată ce emoția stârnită de dispariția lui fizică s-a risipit (procesul durează la
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]