1,225 matches
-
chiar domnitorul român. Acesta fusese recunoscut de Austria și Rusia ca urmaș al împăraților Cantacuzini. Totuși, aceste tratative pentru obținerea sprijinului nu s-au desfășurat fără obstacole, căci, după cum menționează cronicarul Ion Neculce, „opinteau nemții să fie Dunărea hotar”. Domnitorul muntean hotărăște să nu cedeze la „cele multe și peste putință cereri [...] ale nemților”. Gheorghe Duca a fost îndepărtat de la tron încă în 1683, de către regele Sobieski cu ajutorul lui Ștefan Petriceicu, pe când se întorcea în Polonia. În timpul asediului, Șerban Cantacuzino a
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
este intrepretată așa: "„Această Evanghelie a scris-o Nicodim în Țara Ungurească, în anul al șaselea al prigonirii lui, 6913 (1405)”", P. P. Panaitescu nu exclude ipoteza ca Nicodim să se fi amestecat în treburile politice, devenind incomod pentru voievodul muntean. Însă în 1406 are loc împăcarea, iar starețul se întoarce în Țara Românească. La puțin timp după aceea, Nicodim se întâlnește la Tismana cu Mircea, care-l numește „rugătorul domniei mele, popa Nicodim”, iar în noiembrie, la Turnu Severin, a
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
românii din Nordul Transilvaniei. Dar mai mult ca orice, gestul popii Luca a fost un veritabil act de cultură pentru acele vremuri. A citi sătenilor, seară de seară și an de an, în "Săptămâna mare", un text scris în graiul muntean, care a stat la baza limbii române literare, înseamnă a favoriza răspândirea termenilor celor mai aleși ai epocii, fixându-i în vorbirea oamenilor. Rolul de propagator de limbă românească al popii Luca și cărții copiate de el merită deci toată
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
român unitar. Impusă sub o puternică presiune populară, cu deosebire la București, alegerea ca domn al Țării Românești a lui Alexandru loan Cuza avea să-și găsească o confirmare deplină la marea manifestare prilejuită de sosirea alesului națiunii în capitala munteană. Cea mai stringentă problemă era recunoașterea internațională a alegerilor. Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poartă și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris. Situația creată în cele două Principate urma să facă, de altfel
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
cursul anului 1860, statele majore, instrucția, administrația și intendența au fost așezate sub o singură autoritate, iar aceeași persoană - generalul Ion Emanoil Florescu - a fost numită în funcția de ministru de război în ambele țări. La serviciul telegrafului moldovean și muntean este numit ca inspector general Cezar Librecht. La Focșani, nu fără dificultăți, își începuse activitatea Comisia Centrală care, potrivit Convenției de la Paris, trebuia să elaboreze legile, comune celor două țări. În cei trei ani de activitate (1859- 1862) din proiectele
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
realizări turistice prntre care construirea a două refugii, casa de adăpost Dochia-Ceahlău (1912-1914), prima construcție montană din beton armat din țara noastră, cel dintâi ghid turistic modern pentru masivul Ceahlău, "Călăuza Ceahlăului", precum și primele marcaje turistice din Ceahlău (1931-1932). Frăția Munteană este înființată la Cluj de Emil Racoviță în 1920, în scopul cercetării și cunoașterii Munților Apuseni. Hanul Drumeților, societate pe acțiuni înființată în martie 1921, are și ea o importantă contribuție prin construirea în 1923 a Casei Peștera, în imediata
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
mai avantajos prin comparație cu cel din Turcia și cu dificultățile pe care le întâmpinau negustorii în Imperiul Otoman, la fel ca și un teren de afirmare a puterii lor politice crescânde. Mulți dintre fanarioți au intrat în rândurile boierimii muntene și moldovenești prin alianțe matrimoniale. Deși mai rar, în perioada fanariotă au apărut și domnii ale unor principi locali. Această situație a determinat elenizarea discutabilă a unor familii boierești românești: familia Callimachi (numele original "Călmașul") și familia Racoviță, această acțiune
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
1634. Comunitatea albaneză a crescut numeric și a căpătat o mai mare importanță în epoca fanariotă, când un mare număr de emigranți albanezi și-au deschis afaceri în multe târguri și sate, sau erau angajați în garda domnilor și boierilor munteni, fiind cunoscuți ca arbănași, arvaniți sau arnăuți (din limba turcă: "arnavut"). Mișcarea naționalistă albaneză din Imperiul Otoman "Rilindja Kombëtare" s-a manifestat activ în Muntenia, care a devenit un centru al inițiativelor culturale ale unor intelectuali precum Dora d'Istria
Albanezii din România () [Corola-website/Science/306072_a_307401]
-
Paris" (înființată în 1845), odată cu Ion Ghica, Costache Negri, I.Alexandri, Nicolae Bălcescu, Dimitrie Bolintineanu, ș.a. A revenit în țară împreună cu ceilalți tineri moldo-munteni aflați la studii în Franța, în perioada imediat premergătoare izbucnirii revoluției de la 1848. În desfășurarea revoluției muntene a fost implicat, insă rolul său pare să fi fost secundar, adeziunea să la programul acesteia dovedește totuși desprinderea, cel putin temporară, a tânărului Bălăceanu, în vârstă atunci de numai 20 de ani, de condiția lui socială și de modul
Ion Bălăceanu () [Corola-website/Science/306197_a_307526]
-
a forma o legiune revoluționară română care să lupte alături de forțele maghiare. În mai, legăturile cu factorii de decizie ai revoluției maghiare fuseseră stabilite. Și dacă încercarea de formare a unei legiuni românești a eșuat, în schimb unii dintre patrioții munteni (dintre ei și Bălăceanu) și-au oferit serviciile generalului Iosif Bem, și s-au angajat în armată revoluționară maghiară.
Ion Bălăceanu () [Corola-website/Science/306197_a_307526]
-
acest scop, el s-a adresat tătarilor din Hanatul Crimeii, „prieteni mai răi decât cel mai rău dușman” (cum îi caracteriza Nicolae Iorga), promițându-le că le va îngădui jaful liber în țară dacă îl vor ajuta să ocupe tronul muntean. La 13 septembrie, Simion Movilă împreună cu cei 40.000 de tătari (sub comanda Hanului Gazi Ghirai), moldovenii trimiși de fratele său, Ieremia Movilă, și circa 300 de cazaci a intrat în Țara Românească. Oastea lui Radu Șerban era mult mai
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
pentru campania pe care turcii urmau să o desfășoare în Ungaria. În timpul bătăliei de la Teișani s-a întâmplat un fapt memorabil: ginerele (și nepotul) Hanului Gazi Ghirai a ieșit în fața liniilor tătare chemând la o luptă individuală pe căpeteniile oștirii muntene. Provocarea a fost acceptată de Stroe Buzescu, care după o luptă crâncenă l-a învins pe tătar decapitându-l în fața ochilor îngroziți ai hanului și în entuziasmul oștii române. Din nefericire și Stroe Buzescu fusese rănit grav și a murit
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
legenda „descălecatului” din Transilvania a Țării Românești ar avea la bază o mutare peste Carpați a unor familii conducătoare din Țara Hațegului. Un argument în acest sens este faptul că numele Basarab, posibil de origine cumană, al fondatorului primei dinastii muntene, se întâlnește frecvent în Țara Hațegului în secolul al XIII-lea. Momentul 1247 marchează începutul desprinderii Țării Hațegului de voievodatul lui Litovoi și al integrării sale în Regatul Ungar . Procesul nu decurge pașnic în totalitate. Astfel, în anul 1277, un
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
fapt interesele personale ale acestuia. El dorea să-l înlocuiască pe domnitorului român că să devină el guvernator , ceea ce ar fi asigurat pentru Carol Robert o dominație asupra regiunilor sud-carpatice. Legăturile cu regalitatea maghiară aveau să se înăsprească brusc, voievodul muntean refuzând să mai plătească tribut și ocupă Banatul de Severin și cetatea Severinului. Conștient de situația internă nesigură, Carol Robert a trimși solii cu propuneri de pace, încercând să-l aducă sub ascultare. În zadar, și astfel, la începutul lui
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
Lipoveni este o localitate-centru de comună în Raionul Cimișlia, Republica Moldova. Astăzi comună Lipoveni are peste 2000 ha de pământ, atestate pe el a trei sate —Schinosica, Munteni și Lipoveni. Spre nord se află pădurea pe distanță dintre Lipoveni și Molești. Deasemenea sunt urmele vechiului șleah ce lega Chilia cu Liovul apoi cu Polonia. Șleahul de 20 m lățime a rămas împădurit cu arbuști și numai cărările oamenilor
Lipoveni, Cimișlia () [Corola-website/Science/305808_a_307137]
-
tratative de pace. El îl somează pe Avram Iancu, și implicit pe români, să depună armele necondiționat până la 20 iulie și abia apoi să vadă dacă vor primi drepturile solicitate. La 14 iulie 1849 Kossuth l-a împuternicit pe revoluționarul muntean Nicolae Bălcescu să plece în Munții Apuseni pentru a-l convinge pe Avram Iancu să facă o înțelegere cu maghiarii și să treacă de partea lor, în contextul puternicei ofensive austro-ruse din Transilvania, care amenința armata maghiară cu dezintegrarea. Lui
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
subiectul "ele" (un pronume personal la persoana a III-a plural), iar exprimarea "Ele citește" este considerată greșită în limba literară. Totuși, la contactul dintre vorbitorii unor idiomuri diferite poate apărea impresia falsă a unor dezacorduri. De exemplu, în graiul muntean al limbii române verbele prezintă o omonimie generalizată între formele de singular și plural ale persoanei a III-a, la toate modurile personale și toate timpurile acestora. Ca urmare, în graiul muntean se spune "el are" și "ei are"; forma
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
falsă a unor dezacorduri. De exemplu, în graiul muntean al limbii române verbele prezintă o omonimie generalizată între formele de singular și plural ale persoanei a III-a, la toate modurile personale și toate timpurile acestora. Ca urmare, în graiul muntean se spune "el are" și "ei are"; forma "ei au" lipsește în acest grai. Un vorbitor al altui grai, în care nu există această omonimie generalizată, poate confunda o conjugare ca "ei are" cu un dezacord.
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
nu doar administrarea statului, ci crearea unui anumit tip de națiune (în sens de comunitate), cu o existență culturală mai modernă și mai rațională. Același scop de a crea o națiune a fost urmărit și de revoluționarii pașoptiști moldoveni și munteni nu doar prin tentativa de acaparare a puterii politice, ci și prin acțiuni „banale” precum schimbarea modei vestimentare (renunțarea la caftan și la anteriu etc.), a felului de a se distra și a culturii gastronomice (renunțarea parțială la bucătăria greco-turcă
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
al Mirelor Lichiei (1748-1760), devenind apoi mitropolit al Ungrovlahiei (28 iulie 1760 - 18 septembrie 1787). El a îndeplinit misiuni diplomatice, între care și una la țarina Ecaterina a II-a a Rusiei, în fruntea unei delegații de clerici și boieri munteni (1770). Ca urmare a relațiilor create, la data de 13 iulie 1774, generalul rus Piotr Saltîkov i-a dăruit moaștele Cuviosului Dimitrie Basarabov, pe care le-a așezat în Catedrala Mitropolitană din București .
Locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei () [Corola-website/Science/313542_a_314871]
-
acoperite cu diverse alte dulciuri, precum nuga. În România a fost introdus în secolul al XVIII-lea, alături de bragă, nugă și baclava, întâi prin intermediul Fanarioților, negustorilor din Levant și Constantinopol, devenind apoi unul din produsele caracteristice pentru bâlciurile și târgurile muntene de secol XVIII-XIX. Tradițional, în România și în spațiul balcanic, rahatul se servește după cafea, împreună cu un pahar de apă rece. Această tradiție este însă din ce în ce mai rară, rahatul fiind astăzi servit de unul singur, odată cu schimbarea culturii cafelei. Mai mult
Rahat () [Corola-website/Science/313275_a_314604]
-
de către revoluționarii din principatele Moldova și Țara Românească a fost tricolorul albastru-galben-roșu orizontal (cu albastrul sus, galbenul la mijloc și roșul jos, conform semnificației: „Libertate (cerul albastru), Dreptate (ogoarele aurite), Frăție (sângele poporului”). În 26 aprilie 1848, studenții moldoveni și munteni din Paris salutau noul guvern revoluționar francez cu un steag național având culorile albastru, auriu și roșu „ca semn frățesc al moldovenilor și muntenilor” . Deviza scrisă pe flamuri era „DРЕПТАТЕ ФРЪЦІЕ” (Dreptate, Frăție) pe galben. Mișcarea de eliberare socială și
Drapelul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/313920_a_315249]
-
său, la conducerea Țării Românești, după cucerirea Transilvaniei, fiind lăsat în grija fraților Buzești și sub supravegherea mitropolitului Eftimie, dându-i-se și patru sfetnici maghiari care să-l ajute și să-l apere. Puterea sa era deplină în statul muntean, urmând ca, după moartea tatălui său, să moștenească și celelalte două tronuri, al Transilvaniei și al Moldovei, toate acțiunile întreprinse de Mihai convergând în acest sens. Noul domn a primit învestitura de la sultan, la sfârșitul lui noiembrie 1599, în același
Nicolae Pătrașcu () [Corola-website/Science/314945_a_316274]
-
până în 1608, când a încercat să redobândească tronul Țării Românești. A fost arestat, din ordinul voievodului Gabriel Báthory, aliat al împăratului Rudolf II și al lui Radu Șerban, și trimis în Țara Românească, unde, la 2/12 ianuarie 1609, domnul muntean îl crestează la nas pentru a nu mai putea pretinde domnia. Este eliberat după ce a renunțat la orice pretenție de domnie și la titlul de fost voievod. În scurt timp s-a împăcat cu Radu Șerban căruia i-a rămas
Nicolae Pătrașcu () [Corola-website/Science/314945_a_316274]
-
putut spera la ajutorul rusesc, el a rămas la Iași, unde a ordonat executarea unor moldoveni pro-otomani. În București, unde a ajuns la sfârșitul lunii aprilie, după câteva săptămâni întârziere, a considerat că nu se poate încrede în loialitatea pandurilor munteni. El nu a sprijinit revolta antiotomană a lui Tudor Vladimirescu pornită din Oltenia. Relațiile dintre Tudor Vladimirescu, ai cărui panduri ajunseseră la marginea Bucureștiului pe 28 martie, și Ipsilanti s-au deteriorat rapid. Vladimirescu încerca să păstreze relații cordiale atât
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]