1,414 matches
-
am fost în stare să regret ruptura brutală cu Laura nici măcar după moartea ei. Dimpotrivă, am acuzat-o în sinea mea și atunci că nu m-a înțeles. Vroia să ne trăim cu sinceritate viața și dragostea, fără să le murdărim, asta, desigur, sună frumos în principiu. Ce retorică reconfortantă, pe care nici măcar n-o poți combate fără să te compromiți sau fără să dai senzația că ești cinic. Și n-o combat. Ba, sânt gata chiar să strig: Ce erori
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sigur că Vecu spusese această frază gîndindu-se la mine. Îmi mai trecuse furia atunci și am acceptat că, poate, eu și Laura fusesem amândoi de vină. Firește, nimic de zis, era frumoasă teoria lui Dinu că, într-o lume care murdărește, dragostea e ca o oază de puritate. Dar un corectiv trebuia adus la teoria lui. Uneori cei care locuiesc în aceste oaze aduc murdăria pe picioare, pe mâini și, treptat, murdăria îi îmbolnăvește fără să-și dea seama cum s-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prescrisese Dinu, am ieșit și mai rar pe coridoare, Călugărului nu i-am mai dat ceai, iar pe Domnul Andrei l-am lăsat să înțeleagă că mă deranja prea des și că nici nu mă mai interesa să aflu ce murdării scuipa Mopsul. Nu știam nici ce vroiam, nici ce trebuia să dovedesc și aveam nevoie de întreaga mea înverșunare ca să zac în balta de tăcere care se lățea în jurul meu, acceptând să putrezesc în pat decât să ies pe coridor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu simt un gust de noroi în gură. Iubisem în felul meu o femeie, sigur că o iubisem, dar mă lepădasem de ea. Dinu îmi fusese singurul prieten la azil. Acum zăcea, poate din pricina mea, în fundul mlaștinei. Tot ce atingeam murdăream așadar și transformam în pustiu. Nu mai exista nimeni care să-mi fie aproape, nu mă mai lega nimic de alții, făcusem tot ce depinsese de mine ca pustiul din jurul meu să fie cât mai mare și ca să nu mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a fost amicul meu vigilent , până prin februarie, a.c., când s-a pomenit la ușă cu două fătuci nurlii, care, de îndată ce li s-a deschis, au intrat ca la ele acasă, s-au instalat în bucătărie, pretextând că nu vor să murdărească covoarele din restul casei, și au umplut masa cu tot felul de tubulețe, flaconașe și cutioare, care de care mai mirositoare și mai frumos colorate. Până aici, toate bune, iar Vasile, care nu era amator de așa finețuri, spera să
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mâna... Ascultă, bă...“ Andrei Vlădescu se ridica de pe scaun, bărbatul se sprijinea în tăblia mesei clătinând-o ușor și săltându-se în picioare, Patricia spunea repede: „Încetează, încetează! Nu s-a luat nimeni de tine. Uite ce-ai făcut, ai murdărit fața de masă curată și nouă, o să trebuiască acum s-o arunc, te-ai îmbătat și nu mai știi ce faci și... De ce-ai venit? Cine te-a adus în seara asta aici?“, dar bărbatul dădea din mână spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tale și te doare în fund de ce face altul!“, spunea, uimit chiar în clipa în care vorbea, gândindu-se: „Ce m-a apucat? Ce-mi veni să-i vorbesc în felul ăsta? N-am nici un motiv, mare brânză c-a murdărit niște hârtii...“, însă incapabil să se oprească și uitându-se la ea urât și reașezându-se furios pe pat, trăgând din țigară și în clipa aceea pricepând că totul nu fusese decât un pretext, că era furios de la început, imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
măruntă, cu scuipatul prelins din limbile flăcărilor roșii ca sângele, aprinse de explozie și stinse ca un scurtcircuit. Așa cum mă întindeam atunci pe burtă în mocirla de la marginea drumului, cu coatele proptite în noroi, cu obrajii sprijiniți în podurile palmelor murdărite de balega cojită de soare,chipul mamei, blând și adorat, mă ferea de nebunie. Fiindcă îmi venea să urlu, să răcnesc, să-mi arunc căciula grea de oaie de pe capul tuns chilug și să-mi sfâșii mantaua prea grea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
scoase un geamăt slab. — Dumnezeu știe ce fantezie obscenă îi trece prin cap, comentă Ignatius. — O, mai lovește-l puțin, ciripi fericit Dorian. Cât e de nostim! — Te rog, scoate-mă din lanțurile astea-ngrozitoare, se rugă marinarul. Mi se murdărește de rugină costumul de marinar. În timp ce Dorian deschidea cătușele cu o cheie pe care o luase de deasupra ușii, Ignatius spuse: — Știi, cătușele și lanțurile au în viața modernă o anumită funcție pe care n-au avut-o în vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ești lucrul cel mai îngrozitor care a intrat vreodată la mine în casă. Din momentul în care ai spart ușa, trebuia să-mi dau seama că se va sfârși astfel. Ce i-ai făcut acestui scump băiat? — Mi s-au murdărit pantalonii, țipă cowboy-ul. — Am fost atacat sălbatic și împins în măscăriciul ăsta de cowboy. — Nu încerca să minți, grăsanule, spuse Frieda. Am văzut cum s-a întâmplat. Era gelos, Dorian. Voia să danseze cu tine. „Îngrozitor!“ „Fă-l să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ar fi fost mai bine să-l descrie pur și simplu pe domnul Reilly. Doctorul Talc îl vedea parcă în fața ochilor, cu fularul lui mare și cu anarhista aceea îngrozitoare care, cu geanta ei, era mereu alături de el și împreună murdăreau campusul cu manifeste. Din fericire, ea nu rămăsese prea mult timp la colegiu, deși Reilly ăla părea că intenționează să prindă rădăcini în campus, ca palmierii, sau ca băncile. Doctorul Talc îi avusese pe amândoi, în clase diferite, în timpul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
picior, Își scoase cizma Wellington și o aruncă Într-o cutie cu margini de plastic, Înlocuind-o cu o cizmă din piele fină. — Ce-a fost asta? — Care asta? Începu aceeași operațiune cu cealaltă cizmă Wellington, Încercând să nu-și murdărească prea tare noua ei Încălțăminte. — Uite ce e, trebuie să lucrăm Împreună, OK? — Știu asta foarte bine, spuse ea sfâșiindu-și salopeta și abandonând-o lângă cizme; apoi trânti portbagajul. — Nu eu am o problemă cu asta! — Isobel... Vocea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
elementele cu bandă dublu adezivă pe carton vișiniu cu striații. Sfat: Banda dublu adezivă este un material de lipit utilizat frecvent în activitățile din această carte - nu miroase, se aplică ușor pe hârtie sau pânză și, față de alte materiale, nu murdărește lucrarea. Când lucrezi cu grupuri mari de copii poți aplica pe spate banda iar copiii doar o dezlipesc. O poți achiziționa din hipermarketuri, având dimensiuni începând cu 1,5 cm/ 33 m lungime. Buchet de flori pentru mama Materiale: - folie
Activități creative cu materiale reciclabile by Mihaela Albianu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84044_a_85369]
-
vrut să lucrez la Narcotice”. „Ai avut dreptate. Mai puține riscuri, mai multe șanse de înaintare în grad”. Vechea lozincă: Polițist de stradă/Sergent/Locotenent Mal Considine, tipul lansat pe traseul LAPD/Procuratură și căruia nu-i plăcea să-și murdărească mâinile. A fugit speriat în primul lui an când fusese repartizat la Divizia 77. Mal se întrebă dacă Dudley Smith știa ceva despre gazările de la Buchenwald. „Ai dreptate. N-am văzut nici o oportunitate acolo”. „Ne-am distrat nemaipomenit, băiete. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ar fi Mickey Cohen. — Știu eu că nu poți trișa cu un trișor. Buzz își puse picioarele pe biroul lui Gerstein, părându-i rău că n-are și un trabuc la el. — Carevasăzică vrei ca tipii de la AUFT să fie murdăriți înainte de întrunirea marelui juriu sau pe parcursul investigației. Atunci o să poți să le tragi un șut în fund pe chestia cu activitățile criminale, ca să-i înlocuiești cu băieții lui Mickey fără ca Roșii să te dea în judecată - de frică să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Sintagma „patru crime” îl dădu peste cap pe Carmichael. În ciuda aparentei sale durități, arăta bulversat. — Dumnezeule! Registrele noastre încep din 1940, dar la Joredco majoritatea angajaților sunt femei. Doar nu credeți... Danny nu credea că Reynolds Loftis și-ar fi murdărit mâinile într-un astfel de loc. — Cred că s-ar putea. Povestește-mi despre bărbații care au fost angajați aici. N-au fost foarte mulți. Sincer să fiu, femeile lucrează pentru salarii mai mici. Colectivul de acum e aici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
probabilă la care iubitorul de wolverine umbla prin zonă. Dacă acele fișe mai existau... Danny răvăși întreaga arhivă, aruncând cutiile goale. Alcoolul de la prânz se evaporă din el odată cu transpirația. I se lipiră de piele pânze de păianjen și se murdări cu mucegai și fecale de șoareci. Găsi o cutie marcată cu „FI ’41-’43”, frunzări câteva fișe și descoperi cu surprindere că erau aranjate cronologic. Continuă să le sorteze, căutând perioada dintre sfârșitul primăverii și vara lui 1942, și găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Te va convinge. Iar eu vreau să fac un târg cu tine. Știu că ai nevoie de o amânare pentru procesul de custodie și eu am acolo niște prieteni care o pot aranja. Dar nu vreau ca Reynolds să fie murdărit în fața marelui juriu. — Doar nu vorbești serios! Mă subestimezi și te rog să nu-ți face un obicei din asta. Reynolds a fost rănit crunt în ’47 și nu cred că va fi în stare să mai treacă încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a lui. „Degeaba pleci”, murmură ea gâfâind, „tot n-o să primim înapoi pământurile din Kurokawa.” El se retrase de lângă Riku și o întrebă speriat: „Știe și unchiul?” O văzu încuviințând și se ridică uluit. În acel moment se trezi. Se murdărise. Dintr-un colț al cabinei încă umed din cauza inundației din timpul furtunii, se auzeau sforăiturile când mai puternice, când mai slabe ale unuia dintre tovarășii săi. Era Tanaka. „A fost vis” oftă samuraiul. Își dădu seama că avusese un astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nimic despre cuvintele lui Matsuki întrucât avea impresia că, dacă le-ar fi povestit, ar fi recunoscut adevărul cuvintelor lui. „Seniorul Shiraishi și seniorul Ishida nu ne-ar face niciodată așa ceva.”, își zise samuraiul în sinea lui schimbându-și brâul murdărit de dedesubt. Închise ochii din nou, dar nu mai putu adormi. Prin fața ochilor îi treceau limpede imaginea copiilor jucându-se prin grădină și profilul lui Riku întinzând rufele la uscat. Își revăzu și casa, încăpere cu încăpere. Ca să adoarmă încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Japonia să răsune cântecele de slavă închinate Ție și să înflorească floarea credinței. Pământul Japoniei este atât de uscat încât am fost nevoit să folosesc un asemenea vicleșug pentru ca să poată încolți în el sămânța credinței Tale. Cineva trebuia să-și murdărească mâinile. Și cum nimeni nu s-a încumetat s-o facă, n-am pregetat nici o clipă să-mi mânjesc trupul și sufletul întru Slava Ta.” Dar de ce-mi pasă mie atât de mult de Japonia și de poporul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de a ne fi prezentat în chip prea indulgent și fără destulă critică, personajul, oarecum fantastic, al faimosului maior Ioan Tobă, zis Tobă-Hatmanul, "vânător de partizani", ale cărui cruzimi neînchipuite împotriva acestor luptători care și ei își apărau patria, a murdărit imaginea ofițerului român în război. Cred că e datoria noastră să denunțăm fără preget și să înfierăm asemenea excese care nu mai pot fi calificate de eroism. Indulgența autorului se explică poate prin straniul hazard care face ca fiica "Hatmanului
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
din care a fost luat, iar nicidecum să se-nmormânteze în el"143. Această idee se baza pe faptul că, în momentul izgonirii din Rai, Adam nu avea idee ce însemna nici "moarte", nici "mormânt", pe faptul că Adam păcătuind "murdărește" Pământul, iar pedeapsa divină a fost de a fi izgonit pe pământ și a trebui să-l muncească pentru a-și asigura existența și nicidecum a fi înhumat și, de asemenea, prin situația în care atotmăreția divină făcea ca oamenii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
arăta că nu va păți nimic) numele fiind sugestiv pentru caracterul său (este compus dintr-un radical de origine turco-tătară, ‘Kara’, care înseamnă „negru, păgân” și un element rusesc provenind de la verbul mazati, care se traduce cu „a mâzgăli, a murdări”). Personaje demonice sunt și frații lui Aleoșa Karamazov: Smerdeakov și Ivan Karamazov. Primul dintre ei, un lacheu, se constituie în dublu al lui Ivan Karamazov, citindu-i intențiile și săvârșind crima în numele acestuia. Este și el un blasfemiator, plăcându-i
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
ucenicul de validitatea învățăturii sale. Origen răspunde acestei întâmpinări încercând să pătrundă în psihologia lui Iuda, încercând să-i înțeleagă fapta, fără a i-o justifica sau legitima în vreun fel. În același timp, el trebuie să „salveze fața” creștinismului, murdărită de adversarul păgân. Iată raționamentul său. Celsus simplifică și deformează. El vede în Iuda un trădător „brut”, când, în realitate, lucrurile sunt mult mai complicate, după cum reiese dintr-o lectură atentă a Noului Testament. În primul rând, trebuie remarcat faptul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]