1,825 matches
-
privirea la fereastră. E frumos. Chiar e. Îți ia piuitul. Doamne, ce înseamnă o operă de artă autentică. Când dai peste geniu adevărat, pur și simplu îți sare în ochi. Și eu nici măcar nu sunt expertă în domeniu. — Nemaipomenite culori, murmur. — Finețea detaliului, spune femeia, împreunându‑și mâinile, e absolut unică. — Unică, o îngân. Tocmai sunt pe cale să‑i arăt curcubeul, care cred că e în mod deosebit reușit, când remarc, brusc, că femeia în vârstă și cu mine nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de la Daily Herald. Îmi pare atât de bine că am dat de tine! Becky, am dori să publicăm un articol în două părți despre tine și... mica ta problemă, putem s‑o numim așa? Nu vreau să vorbesc despre asta, murmur. — Atunci, înseamnă că negi totul? — Nu am nimic de comentat, zic și trântesc telefonul, cu mâna tremurându‑mi. Imediat începe să sune din nou și îl ridic iar. — N‑am nimic de comentat, bine? strig. Nimic! Nu am nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să mă uit în ochii lui și, brusc, îmi dau seama că trebuie să ies cât mai repede din camera asta. Trebuie să scap de Luke, de imaginea mea din oglindă, de ziua asta cumplită. — Ne... ne vedem mai târziu, murmur și, fără să mă uit în urma mea, mă îndrept spre ușă. Barul de la parter e luminat discret, liniștitor și anonim. Mă scufund într‑un scaun de piele somptuos, slăbită și tremurând, de parcă aș avea gripă. Când vine chelnerul, îi comand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
chiar azi. Și el ce vrea să facă? — Deja și‑a fixat întâlniri cu toți investitorii bancari din lume. Clatină din cap. Băiatul ăsta are ideea fixă că trebuie să aibă succes în America. Cred că vrea să dovedească ceva, murmur. Maică‑sii, mai am un pic și adaug. Deci, Becky, spune Michael, privindu‑mă blând. Ce‑ai de gând să faci? Să‑ți mai fixezi niște întâlniri? — Nu, zic după o pauză. Sinceră să fiu, nu cred că are vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
încă nu m‑a sunat. Vreau să spun că știam că totul s‑a terminat. Sigur că știam. Dar, în adâncul sufletului, o părticică din mine credea... Oricum. Evident că nu. — Ar crede că ce? mă stârnește Michael. Nu știu, murmur morocănoasă. Ideea e că între noi nu mai e nimic. Așa că e mai bine... să nu fiu implicată. Cred că te înțeleg. Michael se uită la mine cu căldură. Comandăm? În timp ce mâncăm, vorbim despre alte lucruri. Michael îmi spune despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
într‑un film proiectat cu încetinitorul. Cum am dansat cu Luke la New York; cum am băut cocktailuri; toată încântarea aia fericită, ca în transă. Și cum m‑am trezit apoi și am văzut totul prăbușindu‑se în jurul meu. Scuzați‑mă, murmur și mă ridic în picioare. Ies repede din cameră, cobor scările și ies afară, în aerul rece. Mă mă întreabă de peretele barului, ascultând râsetele și zumzăiala de dinăuntru, și încerc să mă gândesc la toate motivele întemeiate pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Denny and George. Mai licitează cineva? — O sută douăzeci, zice fata în roz. Urmează câteva momente de tăcere, și fata în negru vorbește în șoaptă la telefon. Apoi ridică privirea și spune: — O sută cincizeci. În cameră se aude un murmur de interes și oamenii care au stat de vrobă la bar se întorc iar la etajul unde se licitează. — O sută și cincizeci de lire, spune Caspar. Mi se oferă 150 de lire pentru lotul 126, o eșarfă Denny and
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tot corpul. Știu ce ai făcut de la Michael. Cum ai prins‑o pe Alicia. Cum l‑ai avertizat, cum ai descoperit totul. Clatină din cap. Habar n‑am avut. Dumnezeule, fără tine, Becky... N‑ar fi trebuit să‑ți spună, murmur furioasă. I‑am zis să nu‑ți spună. Mi‑a promis. — Ei, bine, mi‑a zis! Și acum... Luke se oprește. Și acum nu știu ce să‑ți spun, zice mai încet. „Mulțumesc“ e mult prea puțin. Ne uităm unul la altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pune accentul pe disciplina și regulile Partidului Comunist. Zice că nimeni nu ar trebui să fie mai presus de Partid. Doamna Mao e pusă în dificultate. Îi văd pe oameni că sunt de acord cu Liu. Din mulțime se înalță murmure. Tinerii încep să se certe între ei. Reprezentanții facțiunilor vin pe scenă, unul câte unul, să-și prezinte părerile. Tonul vorbitorilor începe să se schimbe. Propoziție cu propoziție, ei se fac ecoul lui Liu sau pur și simplu sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
jos prin camera sa mică, gândindu-se la soarta lui Pinky în mijlocul necazului cu maimuțele, la soarta lui... În sus și-n jos. Și de fiecare dată cînd se oprea să asculte, cu o ureche indignată lipită de ușă, auzea murmurele negocierilor pentru căsătorie care se înălțau pe scări din sufrageria de dedesubt. Timpul era pe sfârșite. Recurseseră la cea mai veche șmecherie din câte existau. Strecură în secret un bilet urgent pentru Pinky lăptarului cel credincios, care i-l înmână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
unei comisii de anchetă. în cele din urmă, un caporal zise timid: — Nu-mi amintesc să fi lipsit nimeni, domnule sergent. Căldura era insuportabilă. Ar fi părut ciudat ca cineva să rămână afară într-o asemenea zi. Se auzi un murmur de unanimă aprobare. Sergentul cugetă câteva clipe: — Cine-a ieșit la latrină? Trei oameni ridicară mâna. Unul din ei protestă: — Eu n-am stat nici două minute. Ăsta m-a văzut și eu l-am văzut pe el. Se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o masă de apă cum nu-și putuse imagina vreodată că ar putea exista pe lumea asta, se încrețea pe culme, se înălța tot mai mult și se prăbușea asupra pământului, stârnind acel zgomot surd, apoi se retrăgea cu un murmur, ca să-și reia atacul cu forțe reînnoite. Marea! înțelese că acolo se afla teribila mare de care vorbea atât de mult Suilem și pe care o pomeneau cu respect cei mai norocoși călători ce petrecuseră câte o noapte în jaima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să-l trimită la ghilotină, dar la una cu lamă ruginită, după care să-i Înfigă capul Într-un țăruș pe care să-l posteze În fața sălii, ca un avertisment la adresa amatorilor de acte de lezmajestate. Ridicând vocea ca să acopere murmurele, Îi spuse În replică: — Nu cred că cineva care lucrează aici de ceva timp poate să nege că sala are nevoie de o reorganizare. Și da, este necesar să reconsiderăm problema cotizației de membru. Abia dacă am mai adăugat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu părerea. Ar fi ideea că sala ar putea face mai mult ca să se Întrețină singură. Ne-am nărăvit tot strângând cureaua și așteptând să ne scoată Consiliul din necaz. N-ar strica să fim mai siguri pe picioarele noastre. Murmurele de aprobare fură Întrerupte de vocea profundă a lui Lou, care Întreba: — Dar, dacă facem așa, cum vor reuși toți - nu doar unii - să-și permită să vină la sală? Dacă o să fim mai siguri pe picioarele noastre, unii oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
asemenea bijuteriilor fosforescente pe care le purtau cu siguranță oamenii dinăuntru. Podul pe care venisem era luminat ca un brad de Crăciun, iar pe el se scurgea un fluviu constant de mașini, ale căror motoare Îmi sunau de la distanță ca murmurul unei ape curgătoare. La intrarea În club cineva râdea, iar zgomotul era purtat prin aer, În tăcerea aproape totală, iar dacă ciuleam urechea, aș fi reușit să disting bubuitul regulat ale basului. Era un sentiment minunat să fii afară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Tocmai coborâsem scările ce duceau la subsol și treceam prin fața biroului. Șoapta aceasta furișată m-am făcut să-mi Întorc capul, dar știam cine mă striga Încă Înainte să văd persoana. Vocea lui Brian, chiar când nu era decât un murmur profund, era de-a dreptul inconfundabilă. Pândea În interiorul biroului, Îmbrăcat Într-o bluză de trening care, deși fără Îndoială de măsură XXL, era totuși Întinsă pe mușchii lui masivi și pe liniile pieptului. Am intrat și eu, căci Brian nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
aceea, partea brăzdată, o Întinde spre interlocutorul său, rostind ca o sentință: — Omul acesta este un bețiv, un necredincios, un filassouf 1! A șuierat ultimul cuvânt ca pe o invectivă. — Nu mai avem nevoie de nici un filassouf la Samarkand! Un murmur aprobator În mulțime. Pentru acești oameni, termenul „filozof“ desemnează orice persoană care se interesează prea Îndeaproape de științele profane ale grecilor și, În general, de tot ce nu Înseamnă religie sau literatură. În ciuda vârstei sale tinere, Omar Khayyam este deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
turban În formă de lalea, sprâncene zbârlite, barbă cenușie, fără mustață, nesfârșită privire scrutătoare. Primirea este cu atât mai ambiguă cu cât Omar se afla acolo de un ceas, În picioare și cu veșmântul În zdrențe, pradă tuturor privirilor, zâmbetelor, murmurelor. După câteva clipe măsurate cu măiestrie, Abu Taher adaugă: — Omar, tu nu ești un necunoscut la Samarkand. În ciuda vârstei tinere, erudiția ți-e deja proverbială, isprăvile tale se istorisesc prin școli. Nu este oare adevărat că ai citit de șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
teme, nu mai vrea să fie asemuit nici cu un leu, nici cu un vultur și Încă și mai puțin cu un soare. Fie ca aceia care n-au altceva de spus să plece. V Frazele cămărașului sunt urmate de murmure, de șușoteli, printre cei aproape douăzeci de poeți care-și așteptau rândul, unii se dau chiar doi pași Înapoi, dispărând apoi pe nesimțite. Doar o femeie iese din rând și se apropie cu pas sigur. Întrebat din priviri de Omar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
este nicicând negată de ce o urmează, străbate veacurile cu o deplină seninătate. De aceea Îmi scriu rubaiatele. Știi tu oare ce mă fascinează În științe? Faptul că acolo găsesc poezia supremă: prin matematici, Îmbătătoarea amețeală a numerelor; prin astronomie, enigmaticul murmur al universului. Dar, vă implor, nu-mi vorbiți de adevăr! A tăcut o clipă, dar iată-l că deja continuă: — Mi s-a Întâmplat să mă plimb prin Împrejurimile Samarkandului, am văzut acolo ruine cu inscripții pe care nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Terken Hatun, soția sultanului, Îți mulțumește că ai venit la această Întâlnire. De astă dată, limba este persană, iar glasul l-ar recunoaște Khayyam și Într-un bazar, la ceasul Judecății. Ar striga, dar țipătul i se preschimbă Într-un murmur bucuros și tânguitor: — Djahane! Ea dă la o parte marginea draperiei, Își ridică vălul și zâmbește, dar Îl oprește, printr-un gest, să se apropie. — Sultana, spune ea, este Îngrijorată de lupta care se desfășoară În sânul divanului. Tulburarea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
obicei, Îi e de ajuns să intre acolo, să-și Întoarcă privirea spre cer, să simtă sub degete discurile gradate ale astrolabului, pentru ca toate grijile de pe lume să dispară. Nu și de astă dată. Stelele sunt tăcute, nici o muzică, nici un murmur, nici o mărturisire. Omar nu le sâcâie, trebuie să aibă motive serioase să tacă. Se resemnează să se Întoarcă acasă, merge Încet, ținând În mână o trestie care se abate, din când În când, spre un smoc de iarbă sau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să le vorbești cu ocolișuri. Nu și Creatorului. Dumnezeu e mare, El n-are ce face cu vorbele noastre mărunte și cu micile noastre temenele. M-a făcut gânditor, deci gândesc, și Îi dăruiesc, fără prefăcătorie, rodul gândirii mele. În fața murmurelor de aprobare ale asistenței, cadiul se retrage, mormăind amenințări. După ce a râs, suveranul e cuprins de Îngrijorare, se teme de urmări În anumite cartiere. Cum chipul i s-a Întunecat, oaspeții se grăbesc să se retragă. Întorcându-se acasă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
plăcere; și, față de lumea din afară, mai multă violență, mai multe asasinate ca niciodată, măcar pentru a demonstra că moartea căpeteniei nu slăbise cu nimic hotărârea credincioșilor. Aceștia acceptau oare de bunăvoie această aspirine? Din ce În ce mai puțin. Se făceau auzite unele murmure. Nu atâta din partea celor bătrâni, care ajunseseră la Alamut din timpul vieții lui Hasan; aceia trăiau Încă sub amintirea persecuțiilor suferite În ținuturile lor de baștină, se temeau ca slăbiciunea cea mai mică să nu-i facă mai vulnerabili. Aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai puțin interesant, că, În cazul În care doresc, clienții și-ar putea reînnoi contractul pentru Încă optzeci de ani, la sfârșitul cărora s-ar Înregistra un al doilea deces, repetântu-se procedura anterioară, și așa mai departe. S-au auzit murmure de admirație și s-au schițat aplauze printre jurnaliștii pricepuți În calculul actuarial, pentru care președintele a mulțumit Înclinând ușor capul. Din punct de vedere strategic și tehnic, mișcarea fusese perfectă, astfel Încât imediat În ziua următoare au Început să curgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]