4,032 matches
-
să-i lustruiască bocancii În fața dormitorului. Îi rupe din cămașă o fîșie și Îi spune ce să facă și cum să facă, ținîndu-l de după gît ca pe un pisic. Freacă-i, cap de cauciuc, freacă-i pînă Își vede veteranu’ mustața În ei. Ai pricepit? Îl Împinge În jos spre bocanci, se adună și alții și stau și rîd și cască gura, cîțiva Își Întind și ei În batjocură cîte un bocanc. Undeva la o fereastră de la parter, alți doi veterani
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
par chiar de treabă. Singurul apucat care pare dispus să ne facă viața grea e Portocală, căruia nu trebuie să-i dai multe motive să Înceapă să se bîțÎie. Orele de instrucție sînt un fel de apocalipsă, zbiară ordine de sub mustața firavă, mijind ochii și mutîndu-și boneta de pe o sprînceană pe alta, o cochetărie rurală Îngrozitor de enervantă. Caporalul Portocală pare un pic atins și de niște fiori lirici. Ne-a umplut mintea cu zeci de cîntece În care batalioane de viteji
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ea rupe o hîrtie din chitanțier și mi-o Întinde cu o mînă ca un simbol: aspră, murdară și asexuată, o mînă de mamă eroină, de spectru proletar. — Ai grijă să ajungi acasă, băiete, Îmi zice ea pe sub umbra unei mustăți și iese. Aventura ia un alt Înțeles În Gara de Nord. E ceva atît de sinistru, Încît Încep să-mi fac griji. Ajung chiar să mă Întreb care sînt șansele să ajung acasă fără aventuri. Becurile rare se chinuiesc să facă față
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ăsta arată ca o mătură: e slab și la capătul de sus părul roșcovan Îi face explozie, e ca un burete de sîrmă ținut cu greu În frîu de un chipiu care mi se pare ridicol de mic; are o mustață țepoasă unică În lume. Se așază la birou și Își mai aprinde un Kent, apoi se ridică brusc, Împins de o inspirație, dar se răzgîndește și se așază la loc. În Încăperea mică, mirosul acru (clasic În orice unitate militară
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tu ești om cu mine, sînt și eu om cu tine. Ar putea fi Începutul unei colaborări plăcute, mă gîndesc. Pe de altă parte, mă Îndoiesc că el Își dă seama ce Îmi cere. Nu-mi pot lua ochii de la mustața lui. Toată incinta militară seamănă cu cea din Bărăgan, există o cazarmă În care se reunesc unități de artilerie, aviație și transmisiuni. Mergem Înapoi În Bateria a 2-a, șoferul tace și eu mă uit la arhitectura standard, clădiri posace
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
are două carabe ca doi bolovani, cu care e gata să facă dreptate (sau, mă rog, nedreptate) pe neașteptate, În baza unor rațiuni stranii; Patrana - un Rocky agricultor, aflat În permanență Într-o dispoziție sentimentală, Îl vezi cum Îi tremură mustața pleoștită, gata să te atace cu dorurile lui de diverse lucruri care acum se află În altă parte; Brănescu - face excepție În grup, băiat cu liceul, volubil și isteț, dar suferind de un complex provincial, se pare că scrisul lui
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aspecte interesante legate de viața de noapte În orașul Caracal, de parcă toate aceste lucruri ar avea o legătură Între ele (pe un fond sonor cald - No ordinary love, se aude vocea lui Sade). Colonelul scoate brusc capul țepos pe geam, mustața scurtă și interesantă tresare cînd mă vede, apoi discuția se curmă, geamul e Închis. Îmi iau adio de la ora muzicală. Dragă prietene, ...sfîrșitul lui ianuarie, ceea ce Înseamnă și sfîrșitul celor două săptămîni de serviciu de gardă, mă găsește Într-o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scapă undeva prin fereastră, afară, antena e fixată În geam dracu’ știe cum. În mijlocul acestui decor absurd se vedea sfecla lui Stancu, de un roșu-incandescentă, meditativă, cu mîinile Încrucișate pe piept, bătînd rar din genele șatirate, cu spicul sintetic al mustății Înfruntînd semeț umbra nasului roz și ascuțit. — Nu că e mișto? Balkan Express, zice comandantul de baterie și-mi trage rîzÎnd o palmă pe spinare. Îți place televizorul? A fost ideea lui Cornea... e returul la semifinalele Cupei Campionilor Europeni
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Balkan Express de mare viteză. Un grătar aprins pe culoarul mic dintre cele două compartimente bou-vagon reamenajate și cele două uși de-o parte și de cealaltă deschise - fumul de cărbuni năvălind gros afară, ca niște aripi uriașe, ca niște mustăți de țigan bătrîn, ca niște cozi de cometă apocaliptică. După ce am declanșat dezastrul, căci cărbunii n-au vrut să se aprindă discret, cum mi s-a ordonat, am Încercat să vizualizez situația de undeva de la nivelul solului, cu mintea mea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
l-a dat? Spitalul Militar din Craiova, citește el ștampila pe hîrtia pe care mi-a dat-o colonelul Popescu, specialist dermatolog. Aha! Bine. Acum ia-o de-aici și du-te la infirmerie să-ți schimbe pansamentul! țipă el, mustața i s-a zburlit din pricina enervării și acum pare că și-a lipit sub nas o periuță de dinți. Cristian stă În fața comandamentului, sprijinit cu spatele de perete, citind un ziar, dudul uriaș Îi ține umbră. A auzit toată discuția
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o săptămînă) și m-am Întors (după trei săptămîni) cu un bilet de externare pe care scria că am fost operat de deviație de sept. Colonelul răcnea ceva În chineza lui de oltean enervat (fluturînd isteric biletul de externare), pe sub mustața care ajunsese să semene cu un ferăstrău. Mi-a tradus Stancu, după ce am ieșit din comandament, ce naiba zisese apucatul. Cică: te duci În baterie să-ți iei cazarmamentul și te Întorci direct la postul de gardă din garnizoană, o lună
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
seama... începu femeia tocmai în clipa când conductorul de tren, brusc, aproape, cu violență, deschise ușa înțepenită a compartimentului și ceru biletele la control; părea a-și face datoria apatic, strivit de căldura ucigătoare a zilei, era un bărbat cu mustăți, în jur de 50 de ani, nădușit, broboane de sudoare i se prelungeau sub șapca de ceferist. Controlul ținu câteva minute, după care un domn tras la față, boieros, aflat lângă cele două femei, care dormitase până atunci, își cercetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nici dacă a observat, în înghesuiala de lume, gestul despărțirii. Alături, doi bărbați, încâlciți în cuvinte și bagaje, ajunseseră la ceartă, blocându-și, fără să vrea, unul altuia, în încurcătura de oameni, înaintarea. Auzii pe unul din ei - înalt, cu mustăți, - ripostând: - Asta e, domnule, după război! A trecut un an și tot nu s-a reglementat cu cefereul ăsta: numai două trenuri pe zi. Înghesuiala naibii! - apoi înjură. - Mare boier ești! vorbi celălalt, foarte direct. Să fi făcut războiul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de el. În spusele lor, ca intonație, în ținuta vestimentară precum și în mica plimbare în jurul grădiniței, aveau ceva din secolul trecut, cam după războiul de Independență, ceea ce scotea în evidență impresia aceasta era mersul lor tacticos, cu mâinile la spate, mustățile răsucite “în furculiță” ale domnului Andronescu și „grija patriotică” cu privire la evenimentele politice ale timpului, pe care nu le înțelegeau în totalitate - unele nici nu erau de priceput - pentru că le gândeau în lumina depășită a unor concepte anacronice de care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și pe care o cheamă Lenutza! Chiar tu mi-ai spus. Ah, dacă nu te-aș cunoaște!... Rostind aceste din urmă cuvinte, Christina Îi smulse ziarul din mînă. Îl privi de foarte aproape și observă, neplăcut surprinsă: ți-a tușinat mustața! Vic se lăsă instinctiv pe spate, pentru a evita, atît cît se putea, observații mai amănunțite asupra mustății sale proaspăt tușinate. Acum Christina domina În Întregime situația, dar nu știa cum să profite mai bine de ea. GÎndul că o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aceste din urmă cuvinte, Christina Îi smulse ziarul din mînă. Îl privi de foarte aproape și observă, neplăcut surprinsă: ți-a tușinat mustața! Vic se lăsă instinctiv pe spate, pentru a evita, atît cît se putea, observații mai amănunțite asupra mustății sale proaspăt tușinate. Acum Christina domina În Întregime situația, dar nu știa cum să profite mai bine de ea. GÎndul că o altă femeie se apropiase atît de mult de mustața lui o excita și În aceeași măsură Îi răscolea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
evita, atît cît se putea, observații mai amănunțite asupra mustății sale proaspăt tușinate. Acum Christina domina În Întregime situația, dar nu știa cum să profite mai bine de ea. GÎndul că o altă femeie se apropiase atît de mult de mustața lui o excita și În aceeași măsură Îi răscolea urîte sentimente de răzbunare. Rămase cîteva momente În cumpănă, căci Încă nu se hotărîse dacă să-l strîngă de gît, sau numai să-l muște de gură. Buzele lui perfect desenate
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pic, da? Era bunăvoința Întruchipată, În halatul ei alb, scurt pînă deasupra genunchilor, și cu niște ochelari nostimi pe nas. Însă ochelarii o dezamăgiră pe Christina. TÎnăra coafeză era Într-adevăr mioapă. De aceea se apropiase atît de mult de mustața lui Vic, biata de ea. Lenutza se Întoarse cîteva momente cu spatele, pentru a-și pregăti peria de păr, spray-ul cu fixativ și celelalte accesorii necesare operațiilor pe care urma să le efectueze. În cele cîteva momente de răgaz
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
era bicicleta, pe care o cumpărase pentru a face plimbări seara În satele din Împrejurimi. Într-adevăr, dacă ar fi avut chef de o plimbare romantică, s-ar fi Îmbrăcat În haine civile, și-ar fi pus o perucă și mustăți false, eventual și niște falși ochelari de vedere, ca să lase impresia că e un artist excentric În căutare de inspirație, ar fi urcat pe bicicletă și ar fi pornit Într-o direcție oarecare. Atîta doar că, după ce Își cumpărase bicicleta
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu satisfacție amănuntul că, deși ambii erau Înalți de peste un metru optzeci și cu trupul la fel de bine legat, unul dintre extratereștri, cel pe care-l chema Nut, avea obrajii pudrați și sprîncenele smulse, În vreme ce al doilea, dimpotrivă, purta o frumoasă mustață, ceea ce ajuta să fie deosebiți cu ușurință. Profitînd de Împrejurare, Valerian abandonă Aurametrul În mîinile Joannei-Jeni și se făcu nevăzut. Probabil că se ascunsese În cabina Daciei sale, pe care Kiki, scăpat de sub supravegherea Marychkăi, tocmai o studia curios, fiindcă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Într-un bloc de locuințe, vorbea mai ales despre emoția ei și despre ce i se Întîmplase În seara precedentă, totuși nu uită să menționeze că doamna Agneta Își pierduse de cîteva zile pisica. Un bărbat În maiou și cu mustață, de la etajul inferior, susținea că, În după-amiaza precedentă, văzuse urcînd scările un individ suspect, de vreo șaizeci de ani, ducînd o sacoșă În mînă și Îmbrăcat cu niște haine prea largi, nepotrivite cu vremea de afară, individ care ar fi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
unul din cei mai proeminenți lideri ai lagărului socialist. În privința maiorului Smith, lucrurile erau aproape la fel de simple. Nu-i rămînea decît să-și aleagă din propria garderobă un costum civil și să decidă dacă să-și pună sau nu niște mustăți false. Iar pînă la lăsarea Întunericului nu mai aveau prea mult de așteptat. PÎnă atunci, Își pregătiră bagajele și goliră frigiderul de puținele provizii pe care le conținea; mai rămînea doar să cumpere pîine și cîteva cutii de conserve. Bineînțeles
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se apropiau dinspre capătul aleii, au ajuns lîngă noi. Nu erau niște pensionari, cum crezusem. Spre mirarea mea, unul dintre ei, cunoscutul filosof L., directorul unei edituri importante (pe celălalt nu-l cunoșteam, un tip mai Înalt și slab, cu mustață și ochelari, care mergea cu capul aplecat Într-o parte și nu spunea decît: „Îhîm, Îhîm“) s-a oprit, a făcut o reverență cam teatrală și a spus: — Sărut-mîna doamnă Christina. Ce mai faceți? — Bine, mulțumesc de Întrebare, răspunse ea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
bani, mi-am ridicat casă de cărămidă, mergeam În fiecare an cu muierea la băi...” „Păi, Îți dădea mâna să te duci, că ai fost slugă a puterii”, Îi tăie vorba unul mai tinerel, cu capul cât pumnul, ochii mici, mustăți lungi și căruia oamenii Îi spuneau Cap de Șobolan. „E, cât am fost eu slugă la comuniști să apuci să fii tu primar, c-am auzit că vrei să candidezi. Și de-ar da cineva să se Împlinească vorba mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În zborul lor, pe el nu se puneau lipitori și, când Îl vedeau, șerpii o luau În partea cealaltă. Bălțile scoteau clăbuci moi, ca și cum ar fi fiert la foc domol. Sălciile erau Înecate până la crengi, iar din tulpinile udate ieșiseră mustăți lungi, dese și Încâlcite. Și ele se cereau scotocite bine cu mâinile căci peștele, viclean, știa să se ascundă În Încâlceala aia de fire. Ca să nu se zgârie, băieții nu se mai dezbrăcară. Cel scund și Lică apucară plasa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]