4,012 matches
-
și mulțumirea când discuta cu Colonelul Comandant. MS Regele CAROL II era îmbrăcat cu pelerina albă a Ordinului Mihai Viteazu, iar când se mișca îi vedeam numeroasele decorații și ordine; pe cap avea celebra bască a vânătorilor de munte și mustața îi ieșea în evidență. ASR Principele NICOLAE părea mai retras, nu am observat să fi discutat cu fratele lui, MS Regele CAROL II. S-a terminat ceremonia și MS Regele CAROL II s-a retras în ovațiile puternice ale asistenței
VIZITA MS REGELE CAROL II LA BACAU de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350358_a_351687]
-
găsim șuncă noastră pe jos, mozolita și terfelita. Se mâncase serios din ea! Am crezut ca Jup a făcut nelegiuirea asta și i-am tras o palmă peste boț. A făcut o grimasa, nu-i plăcea să-l atingi peste mustăți. Mi-a aruncat o privire pe care nu am să o uit nciodată. S-a sculat a ieșit pe ușe și nu l-am mai văzut până în ziua de astăzi! Am fost nedrept și l-am pedepsit când nu era
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
stâng, eu am crezut că face pe șmecherul și-mi face mie cu ochiul și m-a bufnit râsul. El s-a înfuriat și i-a spus ceva în franțuzește păpușicii lui, însă și pe ea o bufnea râsul pe sub mustață. - Ce are prostovanul ăsta de argat al dumitale, de se hlizește ca un prost? zise conu Iorgu cu ciudă scoțând o batistă cât un prosop de dat popii la parastas cu care și-a șters ceafa și apoi fălcile. - Coane
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > ȘATRA ( TREC ȚIGANII ) Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1901 din 15 martie 2016 Toate Articolele Autorului Trec paparudele pe drum, Țigani făloși, mustăți stufoase, O șatra se îndrepta, lin, Spre satul mic cu case joase. Se adumbresc sub coviltir Prunci sănătoși cu pielea bruna, Un bulibașa, barbă-n brâu, Argonaut clădit din huma. E noapte... Focuri se aprind, Lângă fântână părăsita, Țiganii cântă
ŞATRA ( TREC ŢIGANII ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348522_a_349851]
-
multă dexteritate, jucam „două'ș' doi” la fel ca Maradona pe maidanele copilăriei, lăudându-ne cu cel mai înalt nivel la care ajungeam. Serile lungi de iarnă jucam țintar cu cine se nimerea și-mi era ciudă ori de câte ori pierdeam la mustață. Mai târziu mi-am dat seama că țintarul are o schemă fixă de joc, adică la fiecare deschidere prin care se întinde o capcană, există o singură soluție și anume: bobul trebuia pus numai într-un anume punct pentru anihilarea
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
coșuri mai mici, panere, ghiozdane din foile de porumb de la depănușare că acestea trebuiau doar să fie ușor umezite și să-ți pregătești forma dorită din scânduri. În rest,: împletești, bați cuie, urzeala, bătătura și continuai țesând, ținând strâns, tăind mustățile și terminând de regulă cu baierele care trebuiau să fie ceva mai groase. Erau bune pentru orice, chiar pentru cărți să mergi cu el la școală. Aduceam din zăvoi și taulă pentru târnurile de măturat prin curte sau la poartă
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
îl transcende, raportul dintre finitatea să și infinitatea de dincolo și dincoace de sine. Cam așa spune și un prieten necunoscut mie, Dumitru Velea, de prin Petroșani. Ne oprisem și îi ascultăm fascinați. Pe o altă bancă Macedonski murmura în mustață, a la Hitler: „O! Dumnezeule, mister albastru,/ M-ai ridicat peste dezastru,/ Peste blestem și ura”. - Sunt versuri din „Excelsior”, îmi șoptește Ionuț. Sunt scrise în 1886. - Știu! Dar noi în ce an suntem?! Tot acela în care ne-am
AVENTURĂ ÎNTR-UN PEISAJ EPIFANIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348598_a_349927]
-
într-un minut și îl rugă să mai aștepte puțin până instalează o masă la umbră, sub salcia din curte. Vasile îi spuse că așteaptă, timp în care intră în cârciumă pentru a-i mulțumi patronului. Acesta, un tip cu mustață și ochi verzi, stătea la tejghea și umplea halbele cu bere. Vasile se duse la el și îi zise: - Mulțumesc pentru amabilitate, patroane. Sper să fie la fel de buni micii, precum este de apetisant mirosul care vine de la grătar. - O să vă
MOȘ MACHE..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348572_a_349901]
-
un ziar nou? l-a întrebat P pe Amza. Ăsta pe care-l am s-o rupt ferfeniță, abia dacă mai văd literele să citesc. Apoi, m-am plictisit să citesc mereu și mereu despre moartea lui nenea ăsta cu mustăți. În timp ce vorbea, P se uita, fix în ochii lui Amza. Ceva ciudat se întâmpla cu Amza și nu înțelegea ce. Brusc s-a desprins de privirea lui P, parcă-l hipnotiza. - Tu nu ești de-al nostru, a zis cu
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > GÂNDĂCELUL CÂT UN BUMB Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1557 din 06 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului GÂNDĂCELUL CÂT UN BUMB Gândăcelul cât un bumb, Cu aripile de plumb, Iar mustața - foi de praz, Răvășită pe obraz Și cu nasul cârn, banal, Între ochii de cristal, Dimineața, pe la nouă, Ocolind struguri de rouă, În costum negru, de pluș, Merge pe sub corcoduș Fluierând bine dispus Un cântec de mult apus Despre soarele
GÂNDĂCELUL CÂT UN BUMB de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348673_a_350002]
-
artistului se epuizaseră efemer, s-a apropiat de locul acestuia. A așteptat puțin pe un colț ferit de bancă până când pictorul și-a terminat frugalul dejun: un colț de pâine și un cocoloș de brânză. Și pe când acesta își ștergea mustățile după cele câteva înghițituri de apă sorbite cu nesaț, s-a auzit poftită să-i pozeze. Puțin intimidată de siguranța invitației, și-a trecut degetele prin părul cam rebel și cu stânjeneală s-a așezat pe scăunelul scund, în fața pictorului
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
intimidată de siguranța invitației, și-a trecut degetele prin părul cam rebel și cu stânjeneală s-a așezat pe scăunelul scund, în fața pictorului. Artistul o privi scurt, cum îi era obiceiul, mijind ochii. Îl văzu cum își țuguie buzele sub mustăți și, spre nemulțumirea ei, cum scoate un mormăit de neînțeles. Mai observă cum apucă din tolba de piele subțire de lângă el o bucată de cărbune. Simțea că se strânge în sinea ei. De ce oare să fi renunțat la penel? Să
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
loc: “De azi mă joc doar eu cu trenulețul.” Pedeapsă în clasele primare Pe fiul meu (e-n clasa-a treia) La școală nu-l prea trage ața Și mi-a venit atunci ideea Să-l pedepsesc: i-am ras mustața. Pedeapsă la liceu Băiatul meu de școală nu-i atras, Cu cartea dă întruna de-azvârlita; L-am pedepsit, tot whisky-ul i l-am ras Și mă întreb: “Să-i suflu și iubita?” Glumesc, toți patru au fost copii
ŞCOALA PE CARE O ŞTII de DAN NOREA în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349402_a_350731]
-
vor cumpăra portocale de la noi sau dintr-o altă țară mediteraniană. Contractul promitea milioane. Când s-a întors, după acele două zile, directorul ne-a povestit următoarele. Delegația era numeroasă, optesprezece persoane, numai bărbați. Nici unul nu fuma, nici unul nu avea mustață, nici unul nu era chel și nici unul nu era fără cravată. Nu puteai ști cu precizie ierarhia delegației pentru că semănau uluitor între ei și aveau nume imposibil de reținut. Ai noștri pregătiseră, în cea mai bună tradiție națională, platouri cu burecas
SCHIŢE UMORISTICE (5) – CONTRACT CU JAPONEZII de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349427_a_350756]
-
Acasa > Manuscris > Jurnal > UN TATĂ... SPECIAL! Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 551 din 04 iulie 2012 Toate Articolele Autorului E un bărbat de 39-40 de ani, cu o coadă prinsă la spate, mustață ungurească, corp plinuț, ca de femeie, voce blândă. Îl știu de ceva vreme, din piață, când alege cu grijă fructele pentru „copiii” lui. Mereu lasă un leu-doi bacșiș, pentru că e lăsat să-și ia ce-i place. “Ce om deosebit
UN TATĂ... SPECIAL! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344474_a_345803]
-
cântec se vedea durerea pentru pierderea unuia dintre cei mai buni prieteni”. Lăcașul bisericii, curtea și împrejurimile erau înțesate de lume: ziariști, intelectuali, profesori, studenți, orășeni, etc. O durere cumplită cuprinsese întreaga adunare. Corpul poetului era întins pe catafalc, avea ,,mustața neagră și barba neagră și puțin crescută”, ,,...capul și aproape fruntea întreagă îi erau învelite într-un bandaj negru” Catafalcul era înconjurat de coroanele ziarelor ,,Naționalul” și ,,Constituționalul”, a revistei ,,Fântâna Blanduziei”, trimisă de tinerii redactori, a Academiei Române, a societății
EMINESCU ŞI VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344482_a_345811]
-
în picioare și se uită pe o hartă ce era atârnata pe perete probabil că caută prin județul Covasna satul lui. Era un tanar înalt, puternic, cu spatele lat ce avea o forță ieșită din comun pentru vârsta lui, avea mustață, fata să era plăcută, plină de vigoarea tinereții, cu niște ochi verzi mari, expresivi, în care se oglindea iscusința și noblețe de caracter. Deodată o brichetă se izbi în hartă la câțiva centimetri de capul lui Tamâș apoi se auzi
UN SFAT PLIN DE INTELEPCIUNE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344545_a_345874]
-
-mi formez glasul, gustul și dorința de a mă face popă sau cum spuneau Eminescu și Creangă: să calc a popă; de tata care era Epitropul Bisericii, de cântăreț și de consilierii parohiali. Când am mai crescut și-mi mijea mustața, purtam costum de stofă bine croit, alb, „bleomaren” ori sacou alb la pantalon negru sau albastru, cu cravată din mătase și batistă din același material în buzunarul pieptului de la haină. Mă așezam lângă strană în așa fel încât să fiu
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
și alte responsabilități? Anica s-a întors la părinții ei, îndurând sudalmele tatălui ei, un tiran, curvar și un bețiv, dar care se lipi de sufletul celei mici.Se lumina tot când micuța îi zâmbea și gîngurea trăgându-l de mustață... Anica văruia case și făcea curățenie pe la alții mai căpătuiți...fuseseră fugăriți de comuniști, li se luase totul și acum abia aveau cu ce trăi. Tatăl ei nu se putuse obișnui cu sărăcia și plecă de acasă la una din
GENŢIANNEBLUE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348146_a_349475]
-
și când pe uliță cu motocicleta lui, Kakamaki? Poate vrei să spui Kawasaki, pufnise în râs Ariel, astfel că moșul tăcuse descumpănit. Spun și eu ca tăt natu, mai adăugase totuși, ștergându-și cu dosul palmei picăturile de lapte din mustață. De fapt, scopul intervenției sale fusese atins. Își avertizase nepotul să nu se bage acolo unde nu-i fierbea oala. Dar nepotul nici nu avusese această intenție, până când, la meciul din seara următoare, Mirinda se așezase lângă el și, profitând
DILEMA LUI ARIEL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348148_a_349477]
-
de el. Atunci, se resemnă, și, văzând lângă grajd cușca goală a dulăului, intră în ea și se așeză să se odihnească. Când reveni din promenada sa din preajma gospodăriei, dulăul rămase stupefiat, văzând o făptură ciudată, firavă, cu botișor cu mustăți lungi și ochișori vioi, care-i ocupase cușca. La rândul său, vulpișorul, trezindu-se, nu schiță nici cel mai mic semn de deranj sau de frică în fața fălcosului și fiorosului dulău. Acesta, văzând atâta îndrăzneală la ființa aceea firavă, ciudată
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
toamnă La nonne - descend parmi leș collines comme l’automne *** Stea căzătoare - mor stelele că și noi nimic nou în cer Étoile filante leș étoiles meurent comme nous rien de nouveau dans le ciel *** Vine Moș Crăciun - are ruj pe mustață de la o vecină Le Père Noël vient - Îl a du rouge à lèvres sur la moustache d’une voisine *** Restaurare - sosita recent barza repara cuibul Restauration - arrivée récemment la cigogne répare le nid *** În vârful stâncii privind plictisiți lumea - doi
HAIKU 1 de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350113_a_351442]
-
căsca și adormea pe unde se nimerea. Interesantă era baba ȚÂFNOASA. Într-o rochie peticită și șoldie, purta pe cap o pălărie din petice, fulgi, cuie și sârmulițe. Pudrată din gros pe fața zbârcită, cu dâre mari de ruj pe sub mustăți, cu nasul ascuțit purtat pe sus, într-un picior avea un șoșon spart, iar în celălalt un pantof scofâlcit. Când mergea, pufnea dacă întâlnea pe cineva. Nu era bine să fii prin preajmă dacă apărea baba SPURCATA. Îi curgeau din
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
însetat de adevăr, de adevărul care se știe că este un produs al concordanței între cunoștința noastră și realitatea obiectivă.Pentru că adevărul poate fi evidențiat prin coborârea în real cu încredere în acesta, cum spune Al.Florin Țene. Dan Dorin Mustață Referință Bibliografică: Eveniment editorial / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 377, Anul II, 12 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
EVENIMENT EDITORIAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361835_a_363164]
-
înapoi. Doru’ mi-i de Eminescu, Că de mult l-au alungat Răii care și-au pus „escu” La numele lor spurcat. Scriu, cântând parcă la drâmbă, Mulți școliți prin facultăți Și de-aceea ni se strâmbă Dulcea limbă sub mustăți. Când cetim - doar baliverne Și ne pișc-un gust sălciu, Că nu poți, măcar, discerne, Cum e bine: mort sau viu? Dacă l-ai vedea, bădiță, Neamul nostru, de calici, Cum în sus, ca o căpriță, Dă din coadă pe
DACĂ L-AI VEDEA, BĂDIŢĂ!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361879_a_363208]