1,125 matches
-
a lirismului heliadesc: tema ascensiunii, tema Înfrîngerii limitelor. Ea este prefigurată de motivul, mai restrîns, al zborului și se pierde În viziunea vastă a cosmosului, a ordinei din tăriile cerului. Să reținem, Întîi, În versurile lui Heliade tendința de a nălța lucrurile, indiferent de natura lor, de a construi poemele sale pe un ax al verticalității. În elegia La moartea lui CÎrlova dăm peste această definiție: poetul este „strein și călător” pe pămînt, mersul lui este prin văzduhuri, locul lui este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
continuare, plin de bubele aberantei lui filologii, dar În interior se simte zborul extraordinar al imaginației: „Apocaliptica, sînta cetate A lumii nouă splende radioasă De speranță, d-amor, de libertate; Încinge muri nenvinși de adamante, Se coroană de turre nestimate, Nalță coloane de porfir gigante, Pur ca cristalul aurul străluce, Rubin, safir, smarald, iacint, briliante Țin unghiuri, fundament ce le produce. RÎul vieții curge de lumină, Minților sănătate dă și-aduce. S-adumbră ridente-eterna grădină D-arburi, fructidori, d-arte, de științe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sugerează poetului un simbol literar celebru: palatul osianic. Trebuie să intervină, neapărat, distanța pentru ca imaginația să găsească obiectului (mănăstirea Învechită) un corespondent de preț, „măreț”, Înalt (În chip cultural și moral): „Apoi, glob rubinos, nopței dînd mișcare și viață Se-nalță și, dimprejuru-i dese umbre depărtînd, P-ale stejarilor vîrfuri, piramide de verdeață, Se opri; apoi privirea-i peste lume aruncînd. Lumină adînci prăpăstii, mănăstirea Învechită, Deodală cetățuie, ce de turnuri ocolită. Ca de lună colorată și privită de departe, Părea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sublimului: mormintele sînt „monstruoase” (am dovedit deja că monstruosul exprimă un rău În grad maxim, adică sublim), vulturul e „mîndru”, cugetările „adînc ascunse”, ideile „drepte și Înalte”, suvenirea e „măreață”, tăcerea e „adîncă”, trista gîndire priveghează „precum o piramidă se-nalță În pustii” etc. Piramida (termen de referință În două comparații), turnul, imaginile, și ele repetate, ale palatelor, cetății, mănăstirii, ar putea da o sugestie despre natura grandioasă și ordonată a imaginației de n-am ști că aceste imagini circulă În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se simte, Încă o dată, inspirat, mulțumit cu sine, la adăpost de răutatea lumii. Dintre poeții de la 1840, Grigore Alexandrescu este cel mai consecvent cîntăreț al acestei teme. Tristețea, În vecinătatea zidurilor Înnegrite de vreme, este reconfortantă („Al meu suflat se-nalță pe aripi d-un foc sfînt” - Miezul nopții). Durerea dezleagă energiile sufletului, tăcerea, jalea fac să vibreze coarda cea mai fină a lirei: „Tot e tăcut și jalnic, Însă așa cum ești Singură porți povara mărirei românești, TÎrgoviște căzută! poetul Întristat
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
spațiul singurătății, al iubirii și al copilăriei. Aici se desfășoară ceremonialul așteptării și al reveriei Într-o expresie mai direct lirică (Reverie): „De zgomot departe, În vesela vale, A cării verdeață ades am călcat, În liniștea nopței, privirile tale Se-nalț, se ațintă pe cer luminat.” Apar, numaidecît, elementele pastoralei: clopotul turmelor, greierul ce cîntă, tainici „geniuri” ascunși prin flori, iarba, pădurea stufoasă, cărările pierdute și, bineînțeles, cerul, Într-o figurație mai inspirată. Grigore Alexandrescu, care ridică rareori ochii de pe mizeriile
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Iau forme uriașe prin negura cea sură, Aspecturi fioroase de pajuri, de balauri, De zmei culcați pe dîmburi, de șerpi ascunși În găuri, De toate-acele feare povestice, de pradă, Ce luna giulgiuiește cu alba ei zăpadă, Copacii Întind brațe, amenințătoare, Nălțînd pe toată culmea cîte-o spînzurătoare Și stîncile, fantasme pleșuve, mute, oarbe Deschid largi, negre peșteri menite de a soarbe În umbra lor adîncă și de misteruri plină Pe omu-mpins de soartă a pere din lumină.” Pădure obscură, stînci, peșteri ca
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
primăvară, Acolo pere umbra În zilele de vară, Și toamna-i fără roadă, ș-a iernii vijelii Cutrieră cu zgomot pustiele cîmpii. Pe cea savană-ntinsă și cu sălbatic nume, Lung ocean de iarbă necunoscut În lume, O cumpănă se-nalță aproape de un puț, Și-n orizon se-ntinde ca gîtul unui struț.” Șesul nemărginit cheamă figura singurătății: „mută, sterilă, nepătrundă”. Poet fără simțul transcendenței, Alecsandri privește departe, spre orizont, și, nevăzînd decît pustietatea goală, se Întristează. Oceanul de iarbă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
stai să te privesc”), a netezi părul Îngerului este o voluptate nesperată, a sfîrși pe sînul fecioresc este un gînd aproape mistic. Alecsandri vorbește, Într-un loc, de caracterul divin al dragostei, În sensul spiritualismului medieval, zicînd că „tot ce-nalță și preface pe om În Dumnezeu” vine de la dragoste. Ninița deschide cu o zîmbire cerurile („mie ceriul li-au deschis”). Este motivul pentru care, În ora ferice, În minutul mit, Îndrăgostitul invocă și obține complicitatea astrelor. Este ideea pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cînd eram În lume tu singură și eu!” .......................................................... „SÎnt ore fericite, sînt tainice plăceri Ce-n cumpăna vieții plătesc ani de dureri! Atunce falnic omul rîdică a sa frunte Și-n ceruri cu mîndrie ațintă ochiul său. Ființa lui se-nalță ca vulturul de munte, Iubirea lui n schimbă și-l face Dumnezeu! Atunci mai dulce steaua lucește-n mez de noapte Și-n zori seninul pare mai vesel, mai curat! Ș-a zilei mii de glasuri, ș-a nopții mii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la lecție. 93 V.2. MATERIAL LINGVISTIC SELECTAT PENTRU EXERSAREA COMUNICĂRII Anotimpurile: ¾ TOAMNĂ Zile de toamnă de George Coșbuc Bate vântul, frunză cade Vestejita de pe ram Nourii se-ntind pe ceruri, Ploaia-ncet lovește-n geam Negura din vai se-nalță Către ceru-ntunecos A pădurilor podoabe Așternutu-s-a pe jos. Buciumul nu mai răsună, Câmpurile sunt puștii; Nu se mai zăresc pe dâmburi Cardurile de copii. Rapsodii de toamnă (fragment) de George Topârceanu A trecut întâi o boare Pe deasupra
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
va sta în ger Frig să nu-i mai fie. 97 ¾ PRIM|VARĂ Cântec de primăvară de Elenă Dragoș Sus pe dealuri, primăvara, Umblă și presară flori; Și-n văzduhul de matase Se zăresc, vâslind, cocori. În oraș unde se-nalță Șiruri lungi de blocuri noi Rândunica cea voioasa Se intoarce înapoi. Primăvară, primăvara, Roagă tu o rândunea, Ca să vină să-și clădească Cuib lângă fereastra mea. Primăvară Mică floare, ghoicel, Esti frumos și mititel. Tu vestește în toată țara Primăvară
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
pe-o „bună dimineață” Cu tulpina de cârcel, A sărit un gândăcel Cu mustățile de ață. Alți gândaci mărunți și roșii, Care-și poartă fiecare Ochelarii pe spinare, Dorm la soare, somnoroșii! Iar pe-un fir de păpădie Ce se-nalță drept din iarbă, Suie-un cărăbuș cu barbă, În hăinuța aurie. Suie mândru și grăbit, Să vestească-n lumea mare: „Preacinstita adunare Primăvară a sosit!”. Cântec de primăvară de St. O. Iosif Înfloresc grădinile Ceru-i că oglindă; Prin livezi
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
ciudate cu tata. (Ă). Mai Încolo, o muncitoare de la tutun, cu părul auriu, plin de vânt și soare apoi câțiva funcționari, o bătrână, un student și cântecul meu tânăr și mare. Uite prietene, din acest cartier În fiecare dimineață se-nalță cântecul muncii spre cer așa cum se-nalță din fiecare unghi al patriei mele melodia biruinței oamenilor luminată de razele roșii ale mult așteptatei stele. (Ă)”. (A.E.BACONSKY. - Cântec pentru cartierul meu. În: Viața românească, nr. 1-2, 1949, p.63
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
muncitoare de la tutun, cu părul auriu, plin de vânt și soare apoi câțiva funcționari, o bătrână, un student și cântecul meu tânăr și mare. Uite prietene, din acest cartier În fiecare dimineață se-nalță cântecul muncii spre cer așa cum se-nalță din fiecare unghi al patriei mele melodia biruinței oamenilor luminată de razele roșii ale mult așteptatei stele. (Ă)”. (A.E.BACONSKY. - Cântec pentru cartierul meu. În: Viața românească, nr. 1-2, 1949, p.63) * De același autor: „Codrii deși se despică
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
am să fac rost de ochelarii de cal ai epocii; Îi port pe-ai mei: +0, 50. Dar să citim câteva strofe: «Trebuie s-apară și-aurora -/(viața naște pururi temelii!) După orice noapte vine-o zi,/care-nfrânge rugu, ’nalță ora. (Ă) Vom apare-n era viitoare/cum ne-apar copacii tineri nouă, când Încep să urce către soare/ Într-o horă stranie și nouă (Ă). Peste trupul vremii rupt În două,/De la Cernavodă-n Poarta Albă osământul fostelor ulcioare,/tresărindu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
muncă se călește/Nou om și clocotă/ Să știe toți zarafii / Că viața nu o vindem, / Nu vrem cârje, doliu / Ci horă Întindemă/ Duduie furnale, / Munca e În toi,» etc. Neîntrecut rămâne Însă În această manieră Eugen Frunză: «Iată, se-nalță, / Crește măreață, /tânără, falnică, / dragă-ne viață!Ă/ Unde-i cuvântul?/ Dați-mi cuvântul, /măcar pe un sfert /din câte vreau să trăznesc!»(Vă sună sfârșitul șerpi titoiști). (Ă). Înfățișând realitatea În mod unilateral, numai sub aspect pozitiv, o denaturăm
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
îngerul învierii să sune din trîmbiță apelul tuturor picioarelor, adevărate sau calpe, așa cum berarii strîng butoaiele vechi, pentru a le umple din nou. Halal picior! Arată ca unul viu, pilit pîn-la os: pe piciorul ăsta o să stea mîine, o să se-nalțe cu el. Hei, era să uit plăcuța rotundă și lustruită, pe care-și calculează latitudinile. Așa, așa, daltă, pilă și șmirghel, e rîndul vostru acum! Capitolul CVIII AHAB ȘI STARBUCK îN CABINĂ A doua zi dimineață, echipajul scotea., ca de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mens sana in corpore sano. Vă amintiți? Se numea Hala de pește. Și era teribil de aparte ca arhitectură. Dar mirosea a pește și tovarășa Ghițulică făcea alergie la hamsii. Și a fost rasă. Hala Acum, pe locul ei se-nalță un mastodont. Frumos. Dar nu i se putea găsi un loc alături, ca să nu fie sacrificată clădirea veche, cu aerul ei cochet-oriental? Nu. Mentalitatea parvenită de a distruge ce e vechi și a pune în loc noul, gigantescul, grotescul. Cunoașteți și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În meterezele lor de la Tapae, dacii stau la pândă cu arcurile Întinse. Pe aici e drumul cel mai scurt spre inima țării, spre mândra Sarmisegetuza, cuibul lui Decebal. Aici valea se lărgește puțin; În dreapta Timișului, sub strașina unui munte, se-nalță, ca o prispă, minunata așezare pe care și-au ales-o dacii pentru Întăriturile lor. Din jos, În marginea pădurii, Încep deodată crengile să se miște, ca-nfiorate de o suflare de vânt, și cele dintâi coifuri ies În luminiș. Un
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
despoaie, / Departe se sting ecourile turmelor / Care coboară spre câmpie; / Cu fum împrăștiat prin iarbă / Ard frunze umede-n vie, / În zare cocorii se-neacă și dispar / În mările cerului fără hotar - / Și peste toate, ca o melodie, / Tulpinile se-nalță, se mlădie, / În nesfârșirea toamnei, diademe, / Culori arzând de iubire târzie - / O, dalii, tufănici și crizanteme.” Conștiința dureroasă a trecerii ireversibile a timpului, profunda tristețe ce însoțește schimbarea anotimpurilor structurează întreaga gamă de tonuri a poemelor, care cunosc o gradație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
Give me your hand. Have you no more to say? Să-ți credințez un lucru scump. E vrajba Deși ei încă față i-o acopăr Cu viclenii, -ntre Cornwall și-Albany, Ce au ca orișicare ce de marea-i stea-i 'Nălțat și întronat slujbași părînd ce sînt, Cari Franței sînt spioni și ochi, pe-ascuns Dînd știri de starea-ne. Ce s-a văzut De cerțile și lucrăturile-ntre duci, De greul frîu pe care l-au impus Bătrînului bun rege
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
stăruința. Și-ți spune: -„E aproape biruința”. Din Wall-Street îți vor moartea căpcăunii, Vor sânge Forestal-ii și nebunii. Dar nu pot să înșele iar popoare, Nu pot să-ntunece al vieții soare, Nu pot să-mbrace-n negre straie; Te-nalță dârz și luptă, Nicolae! xUtemist, în vârstă de 14 ani, din cenaclul Fălticeni. Eugen FRUNZĂ - Cântec pentru seceriș și colectări. În: Contemporanul, nr. 191, 2 iun, 1950 Semănat-am semănat Ca să crească rod bogat Rodul mult și bobul plin Fără
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
din largul țării mele El a sunat întocmai chemărilor din munți. Mândria strămoșească e-naltă până-n stele, Înscânteiază ochii de sub brăzdate frunți (...) Când visul își întinde aripa peste țară Și-n trupuri obosite încet își face loc, Ca flacăra se-nalță mândria proletară Chemând spre comunism brigăzile de șoc. (...) Aurora CORNU - Zidarii satului meu. În: Viața românească, nr.l, ian, 1953 Așa și-l amintește leatul: De ce? De unde? Nu se știe Cum de ivise rodnic, satu, Atâția maiștri-n zidărie. Din pricina
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Zainescu, 1994, p. 104). Sunt reproduse fragmente care monumentalizează trecutul istoric și cultural al poporului român, continuând paradigma legendarului național: "În fața scundelor și sărăcăcioaselor chilii, unde-acum optzeci de ani dascălul Lazăr punea în mâna copiilor cea dintâi carte românească, se-nalță falnic palatul universității, iar pe locul acela sfânt s-au așezat trei statui: Eliade, Mihai Viteazul, Gheorghe Lazăr poetul, eroul și apostolul"; sau: "Românii au fost un neam statornic și viteaz, cu mari conducători de țară: Burebista, Decebal, Mircea, Ștefan
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]