1,287 matches
-
este Îngrijorat de arlechinul din trupul său”! Ptiu! S-ar putea deduce că e mai greu să nu fii infractor : ești lipsit de publicitate. Și nu ești Îngrijorat ...de cabotinul din trupul tău... „E mult mai greu să ucizi o nălucă, decît ceva din realitate” (Virginia Woolf). Așa e... Un actor de la un teatru de copii se plînge, de patru ani, că nu lucrează decît cu aceiași trei regizori. În timpul ăsta, cei trei regizori se plîng și ei că trupa nu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
a se-mbrăca bărbătește, preluînd ea controlul jocului erotic). Dar Flaubert, nu era și el un bovaric? Ba da, demonstrează teza, fără a ne uimi, căci În lumea aceasta care adună actori și actori din viață, creatori de fantasme și năluci delirante, personaje celebre din artă și anonimi din realitatea Înconjurătoare, personaje de hîrtie și evadați din spitale, Începi să crezi că nimeni nu poate scăpa de aplicarea peceții dublului : histrion ratat, născător de histrioni celebri, dramaturg neglijat (deși a creat
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
i se ghiceau de sub stratul noratec formele bine potrivite de meșterul care o mlădiase, de statuie desăvârșită, dar Burtăncureanu, cu ochii holbați, putea sorbi gurguile unor sâni despre care scrisese chiar el cândva, fără să-i vadă vreodată, „marmoreeni precum nălucile în scăldușă.“ O privea nesătul, o vedea și n-o vedea, rupea hulpav din ea doar desenul coapselor pierdute în linii încă nenăscute, doar umbrele din moleciunea mitrei tresăltând, ca și cum o porumbă se zbătea în vintrele nepovestitei, țipătul paserii ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Mutații Trupul are berechet Dinspre suflet, Sufletul năluciri Dinspre trup, Sculându-te năluca. Ți-e trează, Dormind nălucirea Stă-n visuri... Fiindcă o făceai Cam pe chiombul Un dulău turbat Te-a mușcat; De-atunci faci zâmble Scrutând viitorul ........ De cătrănit haos Și orizont plat Din vis te trezești, Fugărit mușcat, De dulăul
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93457]
-
cu IQ ridicat! Ștearsă destoinic cu roua din Madagascar Ca frica de grilaj să nu fie în zadar! Chiulul nu mai e un sport extrem. Absențele se-adună, vrem, nu vrem. Câțiva, sau chiar mai mulți, Colegii parc-au devenit năluci. Manualele parc-au prin picioare, Ori sunt hoți cinstiți printre noi, oare? Însă-I și-o persoană dată în urmărire, Un presupus spion sub acoperire. Însă toate grijile se pierd în fond, Când Satan deodată devine blond. Ajungi la un
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93425]
-
alergi pe urmele ei, o pierzi prin marea de oameni, ai vrea să fii lângă ea, să-i cercetezi intimitatea, să o implori să revină acasă, să folosești spray-ul ca să te răzbuni, dar ea apare și dispare ca o nălucă și nu mai poți să-i tai calea, nu mai poți să te apropii de ea... Casa preotului are scară interioară, șemineuri cu ușițe de bronz, biblioteci din mahon cu trandafiri sculptați, icoane cu foiță de aur, jilțuri englezești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
măriți de spaimă, cu fața lividă, din care se scursese tot sângele - și parcă chiar ultima scânteie de viață și a Început să alerge după un tren care se pusese În mișcare, un tren care semăna mai mult cu o nălucă, cu un nor de praf spulberat de vânt... „Te implor, oprește-te! Nu mă lăsa aici... Măcar un singur drum... e tot ce-ți mai cer! Trebuie să mi Îmbrățișez măcar o singură dată copilul!” A căzut În genunchi și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dată copilul!” A căzut În genunchi și scuturat ca de friguri, și a pus fruntea pe piatra rece, surdă, nepăsătoare a peronului. Diana! Mai vrei puțină șampanie? Ce-i cu tine? Ești albă ca varul! Parcă ai fi văzut o nălucă... Și tremuri toată! draga mea, dragă. Mama m-a prins de mijloc și mia așezat capul pe umărul ei , mângâindu-mă ușor, ușor, așa cum legeni un copilaș gata să adoarmă. Brusc, sună telefonul! Ecoul sunetului părea atât de ireal În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ani Alt secol și un alt mileniu, se circulă mult mai ușor, românii-au renunțat la dor, la demnitate și la geniu. Se-mprăștie voit în lume, pe unde pot, pe unde-apucă; unii renunță și la nume pentru a banilor nălucă. Abia sunt la-nceput precum e cel hăituit, pornit s aducă tot ce de suflet ne usucă dar vede acolo și-alt trai cum e. Ai spune că sunt niște glume ale istoriei, uitucă dată de-a dura ca o
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
trecem printr-o pădure. Când soarele și-a luat în brațe ultimele raze și a trecut dincolo de deal - că de dealuri nu ne puteam plânge - „răcutele” - adică sergentul nostru - a dat comanda: „Înainte, marș”. Caii au pornit sforăind ca niște năluci. Când a apus soarele, ni s-a părut nouă că se ridică o perdea de nori cam negri, dar ce ne-am zis: norii cu treaba lor, noi cu treaba noastră. În scurtă vreme, am ajuns în marginea pădurii, dar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
zagaralei pălăriei, încât abia i se vedeau, cerceta încăperea. Aștepta s-o vadă pe hangiță. Ardea inima în el. N-o văzuse de atâta vreme! Și înainte, de câte ori a încercat să-i vorbească, ea a plecat din fața lui ca o nălucă, aruncând doar o privire focoasă către el! Acum era hotărât să n-o lase să dispară ca fulgul... N-a trebuit să aștepte prea mult, fiindcă din dosul ușii de la bucătărie a apărut hangița, ca un fluture alb. Și fiindcă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
merinde călugărești și porniră spre întinderea verde a pădurii. Pădurea se arătă în toată splendoarea mantiei de toamnă. Frunzele foșneau printre picioarele animalelor, păsările își chemau puii la masa de amiază, o căprioară se vesti, deodată, călătorilor, apoi, ca o nălucă, zvâcni spre poala pădurii. Susurul pârâului urmărea calea drumeților. Merseră ei cât merseră și spre seară poposiră într-o poiană, la capătul căreia se înfățișa un izvor cu apă limpede și rece ca gheața. Hotărâseră să facă popas spre a
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în încercarea lui de a se elibera, își slobozi cumplit toate forțele în acea macabră nălucă tremurândă, care încă mai era acolo, sfidându-l nesățios. Totul fu făcut țăndări imediat. Primele licăriri ale zorilor îl găsiră pe Anton într-o liniște adâncă, treaz și pe deplin lucid, cu privirile în gol și conștient fiind de crima
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mercenar al unei ființe care-l domina din toate punctele de vedere. - Acum, repede, zise Discipolul, repetă instrucțiunile. Omul, reținut, începu. În vântul care le sufla în spate, vorbele lui n-aveau nici un sens; zburau în aerul nopții ca niște năluci, ca umbrele care fac soarele. Era vorba de a profita de luptele de stradă, care curând se vor sfârși. Va apărea un loc liber la Institutul de emigrare. "Cu actele pe care le am voi obține slujba cât timp va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Când visez în noapte, ascultând izvorul, Vine lângă mine, o nălucă, dorul, Speriat de jocul provocat de unde Și la mine-n suflet, iute, se ascunde; Răscolește totul, ca să-i fie bine Și-mi alungă gândul, rătăcit, spre tine... Îmi transformă-n clipe, grele, noaptea toată Amintindu-mi rece, de ce-a
DORUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83788_a_85113]
-
sclipăt, ca acel ceva, ce li s-a arătat, pe cer, ca într-un moment de foc,în fapt, două rândunele, ce era gata-gata să se ciocnească,în zborul lor săgetător, dar, care, au alunecat, una pe lângă alta, ca două năluci, acum apărând, acum dispărând! Apoi, Alina-Teodora și Maria, ținându-se de mânuțe, au continuat să se deplaseze, pe alee, către casele părintești, după joaca din după amiaza acelei zile albastre, de început de vară toridă...cevaul acela, rândunelele, adică, dispărând
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
repede întuneric, și nu mai văd zăpada ce-mi troienea așteptările, Doamne, în Ajun de Crăciun, aștept Colindul! Muguri de iarnă Mi-am spus: să vorbesc cu mine, să mă dojenesc, să mă supăr, iarna trece pe lângă mine ca o nălucă, n-am făcut semn în noianul de frunze, ninge-n sufletul gol, ninge-n Decembrie! Nicio urmă nu s-ar observa pe strada pustie, nicio amintire n-ar înflori pe zăpada sticloasă, m-am resemnat cu lacrima nopții, duium de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
omul nu e deseori om, că fericirea pleacă în călătorii știute doar de ea atunci când ai tu mai multă nevoie, că pe-aici viața e... viață și... Hotărât lucru. Mai am de învățat. Pictor Departe, într-un loc târziu, două năluci pictau lumea în mii de nuanțe. Un desen ce le-nlănțuia fericite în armura culorilor. Cu mare talent, când mai aprins, când mai agale, își încercau forțele, naturale și supranaturale, pe o pânză numai bună de înfățișat măreția universului. Din
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nisipul fin, altădată izvor tămăduitor al iubirii. Un colț al gurii i-a zvâcnit în sus, întipărindu-i pe chip un zâmbet de om epuizat și bolnav. Va trebui să accepte. S-a ridicat încet, nesigură pe picioare, ca o nălucă dezorientată. Deși o pânză deasă de întuneric o înconjura, a început să meargă înainte, căutând cu disperare o urmă de lumină. Moga Alina-Iuliana, clasa a VIII-a Școala Gimnazială “Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca - Cluj profesor coordonator Gabor Elena Paradisul pierdut Picurii
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
casă plină cu dulapuri, cămări și lăzi de zestre. De câte ori băteai la ușa lui, nu-ți răspundea nimeni, dar tu știai că trebuie să intri, să te prefaci că nu e nimeni acasă și să aștepți să apară ca o nălucă dintr-un dulap sau din vreo ladă, deghizat în tot felul de animale ciudate care-ți solicitau mai degrabă mila decât frica. Mergem mai departe. Vecin cu Vasiliscul e Vârcolacul fața acoperită cu păr, urechile lupești, ascuțite. La lună plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nou aspect, al unei noi fațade, al unui nou ecran. Căci nefiind decât exterioritate, această ființă nu are deloc interior, legea sa este devenirea, ivirea necontenită de noi fațete, de noi planuri, iar cunoașterea merge pe urmele succesiunii tuturor acestor năluci, care, fiecare dintre ele, nu i se arată decât pentru a ascunde imediat o ființă pe care nu o are și pentru a o trimite către alta, care îi joacă aceeași festă. Nici un interior: nimic care să fie viu, care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Însuți ești capabil de asta ori că ar fi În stare cineva pe care Îl cunoști? adăugă Dante după o scurtă pauză, Încercând o lovitură la nimereală. Augustino pălise. Se zgâia la ceva din spatele poetului, ca și când ar fi văzut o nălucă. Dante aruncă o privire rapidă Înapoi și descoperi că cineva Îi pândea. În momentul acela, În mod ciudat, piața era goală, ca și când toți locuitorii ar fi fugit dintr-un oraș cuprins de ciumă. Poate că tărâmul morților nu era diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Cel care scrijelise zidul trebuie să fi fost cam de aceeași Înălțime cu dânsul. Văzuse cândva unul dintre acele semne ale răului pe o carte de farmece sechestrată În casa unui om bănuit de vrăjitorie. Acesta fusese prins În timp ce evoca nălucile morților și fusese predat Inchiziției, odată cu toate hârtiile găsite. Se spunea că fusese transportat În butuci, Într-un car acoperit, direct la Roma. Nimeni nu mai aflase nimic despre el. Pe vremea aceea, poetul era gonfalonier al poporului la San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se Întețească, ca și când alte o sută de felinare s-ar fi aprins În același timp. Apoi o fulgerare Învălui Întreg corpul navei, făcându-l să lucească În toată lungimea sa. Dante auzise povestirile marinarilor din Pisa. Vorbeau despre corăbii cu năluci care lucesc În largul mării. Și le luase Întotdeauna drept ceea ce erau, niște povești de bețivani, istorisite ca să Își omoare vremea În nopțile când se cam ducea lipsă de vin. Dar, În clipa aceea, avea sub ochi una din acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și pe care ni le-am dori uitate. Deși știm că este imposibil! Mă cauti zici, dar oare, această căutare,/Dorești să fie leagăn, iubirii ce iți port?/ Pe chipul tău cel palid, nu văd decât uitare!/ Cum poți iubi, nălucă, când sufletul ți-e mort? Vasile Crețu, Luceferi. Cu evidentă inspirație eminesciană dar cu vers curat și bine construit poate fi un model de scris poezie în dulcele și cam prea mult ignoratul stil clasic. Lumini și umbre cad spre
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]