1,985 matches
-
-i roadă pielea. În sfârșit dădu cu ele de pământ. Câțiva stropi se răspândiră și porniră să dizolve metalul. Brett era mai mult decât speriat. ― Ce dracu'! Lichidul ăsta va, găuri toate etajele și coca navei. Se răsuci și se năpusti spre cel mai apropiat culoar. Dallas apucă o lanternă și alergă pe urmele "tehului". Ceilalți se grăbiră să-i urmeze. La etajul inferior, de-a lungul coridorului punții B, se aflau instrumente prețioase și conducte de tot felul. Brett căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
vru să răspundă, dar Dallas i-o tăie nervos: ― Terminați odată cu cearta! Ca și cum n-ar fi avut destule probleme, mai trebuia să aibă de-a face și cu tensiunea care domina între membri echipajului. Ținând seama de evenimentele care se năpustiseră asupra lor, asemenea conflicte nu-l mirau. Dar nu putea tolera decât strictul minim. Un antagonism declarat trebuia înăbușit cu orice preț de la început. Nu avea timp de pierdut cu toanele lor. Pentru a-i face să mai uite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pasaje, pentru a-l atrage acolo. Se va prăji ca lumea, propuse Lambert. ― Nu avem de-a face cu un animal, spuse Ash. Sau dacă este, este cât se poate de abil și specializat. Cu siguranță că nu se va năpusti orbește și nu va veni să se electrocuteze dând într-un fir metalic sau orice altceva care ar bloca o cale de trecere evidentă cum ar fi un coridor. A demonstrat-o deja, preferând să se deplaseze prin canalele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pasarelă și se îngrozi. Aruncând o privire în interiorul sălii, Parker se făcu alb la față când văzu ce făcea bestia. Nu putea să folosească arma fără să o rănească pe Lambert. Ridicând aruncătorul de flăcări ca pe o măciucă, se năpusti asupră-i. Creatura o lăsă pe Lambert care se prăvăli pe podea inconștientă. Inginerul îi trase o lovitură zdravănă bestiei, care o simți ca pe o înțepătură de țânțar. Parker ar fi putut sparge un zid... Încercă să eschiveze contraatacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
acest lucru va fi posibil și în România. De fapt, încă nu e posibil... Dar a început să (re)apară preocuparea și chiar cultul vinului. Al vinului și al mîncării bune. După un prim deceniu post-comunist în care ne-am năpustit pe pre-capitalism și vitrinele sale, am început să descoperim și noi că există viață și după supermarket. Distrus prin însiropare în primul deceniu post revoluționar (pe teren, cu studenții, aproape că nu am avut cu cine să beau zilele trecute
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de la blocul din dreapta Aleii Circului, cel cu florăria. Am năvălit mascați și zbierând din spate și i-am luat la goană pe cei care jucau acolo tenis cu piciorul sau băteau de perete o minge vărgată. Fetițele, țipând insuportabil, se năpustiseră în scara blocului. Luaserăm un singur prizonier, un țânc cât Lurnpă, pe care Dan Nebunul și Paul tocmai voiau să-l facă să înghită o râmă, când au ieșit din bloc trei părinți în maieuri și, la vederea teribilă a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe băiatul blond și masiv mișcîndu-se încet spre ușa de la intrare. Picioarele lui goale stricau ordinea încălțămintei noastre înșirate de-a lungul peretelui, pantofi sau sandale cu șosete multicolore vârâte în ele. Deschise ușa și ieși în noapte. Ne-am năpustit și noi afară, ba chiar unii dintre noi o luarăm înaintea lui, așa că i-am putut vedea fața încremenită și ochii deschiși, plini de reflexele scânteietoare ale stelelor de deasupra. Căci albastrul intens al cerului de exact deasupra noastră se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plase se retrăgeau cu o viteză nebănuită în cuiburile lor de prin colțuri, iar eu, tremurând, îi măcelăream în cruciș și-n curmeziș până nu mai zăream nici unul pe pereți. Abia după aceea dădeam cârligul la o parte și mă năpusteam afară, cu sentimentul obsedant că am făcut un lucru rău și că ei se vor răzbuna. Aceeași imagine îmi revenea tot timpul în minte, mai ales seara, la culcare: când voi stinge lumina, ei se vor năpusti cu toții spre mine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
parte și mă năpusteam afară, cu sentimentul obsedant că am făcut un lucru rău și că ei se vor răzbuna. Aceeași imagine îmi revenea tot timpul în minte, mai ales seara, la culcare: când voi stinge lumina, ei se vor năpusti cu toții spre mine, mi se vor încurca în păr, îmi vor alerga peste brațe, vor încerca să-mi intre în nări și în gură, cu picioarele lor păroase, cu căngile lor curbe, cu burțile moi. Mă vor înfășură toată în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Buzău, cu riscul foametei și al morții... À votre aise !, i-am tăiat vorba scurt, atrăgându-i atenția că ne expunem din nou comentariilor servitorilor, dar cred că grija mea pentru aparențe a înverșunat-o mai tare. Drept care s-a năpustit cu țipete și lacrimi asupra mea, reproșându-mi egoismul și răceala mea, ce ar fi stricat totul, cauzându-i răni în suflet chiar dinainte de căsătorie etțetera, etțetera... Atunci de ce a insistat atât pentru căsătorie ? pentru copil ? înspăimântător mi s-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi creat o atmosferă cu totul ireală, or ce-i caracteristic pentru Băi e că sunt atât de reale, dacă înțelegi ce vreau să spun. — Înțeleg foarte bine. Singura persoană care se mai afla în acea „oală“, în afară de ei, se năpustise pe scări când îl recunoscuse pe Rozanov. (Era tatăl Nestei Wiggins, un „croitor pentru dame“, de pe o străduță din Burkestown.) — Deci Camerele au fost restaurate, urmă John Robert. Și-ți poți închiria una, ca la un hotel? — Da, răspunse Eastcote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
abia îmbobocite, drepte și verzi și reci ca niște vergi. Stella îi mulțumi, adăugând: — Dar știi, părinte, eu nu sunt o invalidă. — Mă duc să le pun în apă, spuse Gabriel. Ce frumoase sunt, curând or să se deschidă. Se năpusti cu florile afară din cameră. Stella nu-l antipatiza pe preot, ba chiar i-ar fi plăcut o conversație intelectuală cu el, dar îi repugna rolul lui și-l evita. Deosebea în el dorința de a-i vedea pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un dulap ticsit cu niște chestii fantastice. Nu putem să le consumăm băuturile. — O să le punem la loc. — Scoate drăcia asta de pe tine! — Scuză-mă, am și uitat de ea. Dumnezeule, am lăsat apa să curgă în baie. Tom se năpusti sus. Își și închipuia tavanul salonului prăbușindu-se din cauza inundației și nu se aflau decât de o jumătate de oră în casă. Dar nu se întâmplase nimic. Un soi de pâlnie, la capătul sălii de baie, colecta apa revărsată făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
părul mătăsos, care-i năvălise peste obraji. De jos se auzi un sunet țârâit și apoi încă unul. Telefonul. Fetele se uitară una la cealaltă cu mirare, alarmate. Cine poate fi la ora asta? Du-te tu, Pearlie. Pearl se năpusti pe scări în papucii de casă. Hattie o urmă în picioarele goale, tălpile ei calde lăsând urme lipicioase pe parchetul lucios, frecat cu atâta zel de Ruby. Vocea lui Pearl se auzi în hol: — Da. Da. Și apoi: Hattie, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de chinuri binecuvântate, plănuia la rece cum va face să minimalizeze, să diminueze, să lichideze întâmplarea aceasta din viața lui, să o facă mică și lipsită de consecințe. Observa posac niște urme pronunțate de fericire, izvorâte din nimic, care se năpustiseră asupra lui, arătându-l cu degetul, Și de dimineață, când Tom i se aruncase de gât țipând că îl iubește, Emma simțise minunata „boare a eternității“, care însoțește fiecare iubire adevărată. Dar n-ar fi mers. Știa cât de impulsiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
laolaltă cu ceilalți. Dar acum începu să se dezbrace, așezându-și haina și vesta și ceasul și pantalonii pe un bolovan. Nimeni nu se mai sinchisea de costumele de baie, care fuseseră lăsate pe undeva, la marginea plajei. Tom se năpusti în apă în chiloți. Emma îl urmă. Cele două fete, fără nici un moment de șovăială își scoaseră rochiile, își zvârliră pantofii din picioare și alergară în apă, îmbrăcate în furouri. Ruby, care nu știa să înoate, îi urmărea pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cum poate un om să se considere imbecil și anost, când sufletul îi clocotește de fantezii uluitoare? Cum avea să se termine totul, cum putea să se termine totul? George își spunea: „Sunt ca un câine turbat care s-a năpustit, urlând, într-o cămară întunecoasă. Cel mai bun lucru care mi s-ar putea întâmpla ar fi ca proprietarul meu să aibă curajul să mă înșface de ceafă, să mă smulgă afară și să mă împuște. Dar cine-i proprietarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
același timp strigă, cu glas tare de astă-dată: „Oh, încetează, încetează, pleacă!“. Vulpea, cu labele-i negre îngropate între resturi și lături, o privi fix, apoi scoase un sunet. Nu un lătrat, ci un strigăt adânc, răscolitor. Când Alex se năpusti spre ea, vulpea o zbughi pe lângă picioarele ei (blana îi mătură rochia) și țâșni direct pe ușa deschisă a garajului. Cu o spaimă aproape superstițioasă, Alex privi din prag și desluși vulpea stând în picioare pe scaunul din față al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
conștient că nu-i putea face nimic lui Tom. Și cu atât mai puțin lui George, își dădu el seama, pe măsură ce reflecta. Firește, se putea duce la Druidsdale să-i mute o falcă din loc. Dar dacă s-ar fi năpustit pe el ca un câine turbat și l-ar fi brutalizat sau i-ar fi spart casa, n-ar fi însemnat să facă exact ceea ce dorea George? De ani de zile se străduia să-i atragă atenția lui John Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
descotorosească de George. Scrisoarea scăpată de sub control era semnalul, lipsit de orice ambiguitate, că politica lui de până atunci luase sfârșit. Expedierea unei scrisori constituie o mână întinsă peste viitor. După ce și-a împlinit violentul exorcism, John Robert s-a năpustit la cea mai apropiată cutie de scrisori și a expediat-o. Îi era necesar să simtă că, prin aceasta, terminase pe vecie cu George și că îl putea da uitării. Joi seara, Tom și Rozanov trecură efectiv unul pe lângă celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Mai ești virgină, nu-i așa? Hattie se uită o clipă la el cu ochii dilatați; apoi se ridică de pe fotoliu și scoase un țipăt. Alex, la Belmont, îi auzi țipătul. Pearl alergă din hol și deschise ușa. Hattie se năpusti pe ușă și se opri la piciorul scării, cu fața scăldată în lacrimi. Cinci minute mai târziu, Hattie ședea în taxi, plângând, Pearl îi așezase valiza pe banchetă, lângă ea, fără să scoată un cuvânt, și acum se reîntorcea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George se încruntă, sprâncenele îmbinându-i-se deasupra ochilor. Își lăsă capul în piept. Atunci observă pe podea pălăria și pardesiul lui Greg Osmore. Le înșfăcă și se holbă ca un dement la ele. Apoi le făcu ghem și se năpusti la ușă. Tom se feri prompt din calea lui. George ieși pe palier, aruncă pe jos bocceaua de haine și îi dădu un picior, proiectând-o pe scări. Se întoarse în cameră și se îndreptă spre Diane, ignorându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și-l plesni cu ea pe Tom peste obraz. Instantaneu, se luară la bătaie. Amândoi erau puternici și agili, foarte îndârjiți, dar nici unul dintre ei nu se pricepea la luptă. Tom îi arse un pumn zdravăn în umăr. Emma se năpusti în pieptul lui Tom și-l trânti din nou cu spatele de ușă. După o secundă, săriră unul la celălalt, ca doi dulăi întărâtați, încleștându-se și învârtindu-se în cerc, Tom trăgând de cămașa lui Emma și acesta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe covor, acolo unde îi căzuse din mână. Instinctiv, o ridică și o vârî în buzunar. Apoi ieși din cameră, strigând după ajutor. Când se iviră gardienii în halate albe care se repeziră în camera lui John Robert, părintele se năpusti pe ușa rulantă. Alerga, gâfâind și scâncind, în direcția apartamentului Dianei, în Westwold. George ieși din institut și o porni cu pași repezi spre Strada Mare, dar curând se întoarse în Grădina Botanică. Se opri ca să se uite la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vine la Mine, aude cuvintele Mele, și le face. 48. Se aseamănă cu un om care, cînd a zidit o casă, a săpat adînc înainte, și a așezat temelia pe stîncă. A venit o vărsare de ape, și s-a năpustit șivoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stîncă. 49. Dar cine aude și nu face, se aseamănă cu un om, care a zidit o casă pe pămînt, fără temelie. Și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]