2,578 matches
-
tunuri, mitraliere și altele își hăituiesc profesorul îngrozit (desenul este redat întocmai de editori). Furios, Crastaing îi pedepsește cu o temă suplimentară: "Te trezești într-o dimineață și constați că peste noapte te-ai transformat într-un adult. Complet înnebunit, năvălești în camera părinților dumitale. Aceștia s-au transformat în copii. Povestește urmarea." Toate acestea se întîmplă în prima parte intitulată "Subiectul". Urmarea este surprinzătoare nu și dacă sîntem atenți la titlul celei de-a doua părți: "Povestiți urmarea"): lucrurile se
Imaginația nu înseamnă minciună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17141_a_18466]
-
mei ungureni. Și așa îi păru că vor să treacă pre lângă dânsul înainte, iar ei să alăturară și-l junghiară cu sulițele și muri”. Alte surse vorbesc despre „secure” ori „lance”, iar Cronica Bălenilor evocă mai mulți participanți: „au năvălit ei mai înainte, de au tăiat pă domn în malul Jiiului și au scăpat ei dă moarte”. Vintilă vodă de la Slatina a fost omorât cândva între 10 și 13 iunie 1535. însurat întâi cu Zamfira, Vlad Vintilă a luat-o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au pornit cu toții, și într-un foișor sus în cetate, unde odihnia la așternutul lui, au răsipit ușa, și neștiind Ștefan Vodă nimic de aceasta, s-au sculat fiind numai cu cămeașa, iară ei cu toții, ca niște lei sălbateci, au năvălit asupră-i, și multe rane făcându-i, l-au omorât și l-au scos afară. Aceasta plată au luat Ștefan Vodă de la ceia ce-i miluise; mai apoi de la Dumnezeu curândă vreme le-au venit osândă asupră, de au luat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
țării Românești în câteva rânduri între anii 1522 și 1524, lupte despre care unii istorici (între ei Constantin C. Giurescu și fiul său, Dinu C. Giurescu [Istoria Românilor, vol. II, p. 235-236]) cred că s-au purtat din pricina Ruxandrei. Ștefăniță năvălea la începutul anului 1526, în țara Românească, spre a-și pedepsi rivalul și înainta cu oastea, prădând și arzând, până la Târgșor. Radu de la Afumați va replica după jumătatea anului (deși, între timp, în iunie 1526, Ștefan cel Tânăr se căsătorea, totuși
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
erau primii între excesivi și autorii de letopisețe le consemnează faptele. Anonimul Brâncovenesc îi urmărește pe „nemții” care prădau în Ardeal, constatând că luau „muierile de să culca cu dânsele”. De la Miron Costin aflăm că ucrainenii comandați de Timuș Hmelnițki, năvălind în Mănăstirea Dragomirna, s-au dedat la jafuri „[...] rușinând căzacii femei și féte...”. Crizele produse de armatele care mergeau la vreo luptă sau se retrăgeau după câte o bătălie 401 ori de oștile rebele introduceau violența sexuală printre mijloacele lor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Publică, după doisprezece ani, al doilea volum din Moromeții (1967), atacat dur de „Luceafărul” condus de Eugen Barbu. Tinerii critici de la „Gazeta literară”, la care se asociază și seniorul Șerban Cioculescu, apără romanul ce înfățișează o lume țărănească peste care năvălește brutal istoria. Unii critici cred că nu are strălucirea stilistică din primul volum, dar are ceea ce trebuie unui roman: substanță epică, o tipologie ce se reține și, mai ales, sugerează cu pregnanță estetică destrămarea lumii rurale. Moartea lui Ilie Moromete
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
căutat ceea ce încă nu devenise făptură”). O permanență rămâne evocarea Nordului natal și a larilor țărănești, în strofe ce se constituie într-o arheologie a eului liric, dar și într-un panteon al „Ion”-ilor cântați cotrușian de debutant. Amintirea năvălește din tot ce atinge poetul, ea se sedimentează în lucruri ce se retrag în cuvinte. Artistul e un Homer care orbește spre a percepe lumea distilată în expresie. Tema poetului se întâlnește astfel cu cea a cuvântului. Universul liric se
VALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
sabiei a plesnit-o. Peste obraz a plesnit-o”. Scurtimea propoziției, revenirile oarecum naive, gratuite, unele inversiuni pot părea artificiale. De fapt, ele corespund tensiunii speciale a emoției și creează tocmai impresia exprimării spontane, a relatării trepidante, pe nerăsuflate. Aducerile-aminte năvălesc în conștiință impetuos, clipele trecute sunt retrăite cu o nouă febrilitate, o vibrație intensă, un zguduitor plâns lăuntric se zbuciumă în vorbe, încercând să le stranguleze, vânzolindu-se, cedând până la urmă sforțării de a păstra calmul, sobrietatea tonului, ceea ce duce
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
om înstărit din Hârlău, cu suflet bun, a strâns copiii săraci și le-a spus: - Copii, în acest coș e câte o pâine pentru fiecare. Luați-vă pâinișoara până se va îndura bunul Dumnezeu să trimită zile mai bune. Copiii năvăliră la coș. Fiecare voia să apuce pâinea mai mare. Apoi plecară fără să mulțumească. Numai Irina stătea deoparte. Ea a luat pâinea cea mai mică rămasă în coș. Apoi, mulțumind omului, plecă acasă. A doua zi copiii se purtară la
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
lui kosmopolites. Am văzut însă ce s-a întâmplat cu această unitate culturală în veacurile care au urmat. Intrată în simbioză cu religia creștină, paideia elenistică a continuat să furnizeze fundamentele spirituale pentru o civilizație unitară. Valuri de barbari au năvălit din toate cele patru zări, succesiv, spre noul centru al sintezei greco-creștine, cosmopolita Roma. S-au pomenit, toți, într-un ocean spiritual superior în care și-au stins repede sângele care le clocotea în venele sălbatice. Este procesul care s-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu vadă Tovarășul, în deplasările lui prin oraș, că populația o duce prost. Mașina (dubă sau container) cu marfă venea discret, pe șest, să nu o asalteze lumea, dar lumea afla. Un urlet colectiv, ca o stihie. „Vine!”, și oamenii năvăleau, cu mic, cu mare, ca în mărețele vremi voievodale când dădeau turcii. Panică, agresivitate. Masați la coadă, aminteau furnicile adunate compact înainte de ploaie. După blocuri, lângă tomberoane de gunoi și maldăre de pământ de pe șantiere, marfa era scoasă spre vânzare
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
vasele mari cu alcool, le-au luat în primire, au început să bea și apoi să distrugă toată aparatura. De asemenea, în aceeași zi, am fost martorul unui alt spectacol dezgustător. Oamenii din sat, tineri, bătrâni, femei și copii, au năvălit în spital și au început să ia tot ce le cădea în mână, lenjerie, pături, saltele, paturi, o adevărată „slobodna”. Puținele lucruri care au mai rămas am reușit să le depozităm la primăria comunei. A.N.: Eu ieri le-am
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și au început să mă bată cu ciomegele. Loviturile erau greu de suportat. Era pentru prima dată în viață când mă aflam într-o asemenea situație - și, cum loviturile curgeau fără încetare, am început să țip. În clipa aceea au năvălit în cameră mai mulți anchetatori și, fiecare cu ciomagul în mână, au format un culoar viu - și m-au pus să alerg printre ei, toți lovindu-mă. A fost cumplit. Am căzut. După ce m-au redus la tăcere, cei doi
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o modernitate a poeticului ușor pastișată și parodiată, în Catapeteasmă bucovineană (1963) revenirea la obsesivele imagini ale tragediei românești după sovietizare ocupă tot spațiul trăirii poetice, autorul arătându-se încă o dată încrâncenat în spovedania sa mistică: „Și iată acum, Doamne, năvălind tăvălug/ Noaptea Asiei, peste Putne, Ceremușuri;/ Arde Biblia Bucovinelor, arde aieve,/ Până-n zenit ca un rug”. Poetul se definește și aici „băiatul drumului”, ca și în prozele publicate în „Calendarul «America»”, începând din 1952. Sensul căutărilor privește întoarcerea, răscumpărarea și
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
Lecca, B. Luca, I. M. Marinescu, C. Nedelescu-Zlotești, Giorge Păscu, G. Ranetti, Horia Robeanu. În programul antimodernist, prezentat sub formă de „însemnări” pe ultima pagina, se enunța: „Voim să combatem sub toate formele aberațiile literare moderne, care, cu prisosință, au năvălit și stăpânesc în bună parte literatura noastră și să-i împotrivim vechea și buna tradiție literară românească.” Redacția își propune să anexeze fiecărui număr un „Buletin lunar al cărților și revistelor românești”, contribuind astfel la alcătuirea unui repertoriu bibliografic. La
REVISTA „GANDURI BUNE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289180_a_290509]
-
cavou pustiu”, iar plânsul seacă inima și o face „rece bulgăr de țărână”. „Drumeț rătăcitor”, cu „visuri fără rost”, cu viața risipită, cu „un gol în piept, nemărginit”, poeta are viziunea coșmarescă a invaziei tristeții, ca niște duhuri rele care năvălesc de pretutindeni și dau senzația copleșitoare a unei lente implozii: „pustiul meu e fără de hotare”, „mă scufund în el ca într-o mare”. Deși în forme nu prea originale sau expresive, versurile reușesc să figureze imaginea unei sensibilități vii care
PITIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
a acelorași evenimente: strânsul recoltei, sărbători, însămânțare etc. Sunt și alte structuri: un curs de evenimente „normal”, liniștit, întrerupt brusc de o explozie neașteptată, dar care a fost pregătită „în subteranele” acumulărilor cantitative. Sunt de asemenea situații în care viitorul „năvălește în prezent”, fiind determinantul principal al conținutului acestuia. Se pot identifica cazuri de colectivități, sau clase și grupuri sociale, sau comportamente, atitudini, tipuri de activități care prezintă, în mod obiectiv, structuri temporale distincte. În elaborarea acestei tipologii este însă inclusă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
chiar tehnica lirică a lui N., caracterizată prin „curgerea” parmenidiană a imaginilor, care se continuă una pe cealaltă în virtutea asociațiilor (doar) aparent întâmplătoare stârnite de cuvinte: „apele pieptenului cad în picături care/ se rotunjesc și devin obiecte // din aceste viori năvălesc armăsarii/ armăsarii lichizi pe care e bine să stai/ când la mâini degetele îți cresc ca niște unghii/ și unghiile ți se scutură ca niște pălării”. După cum au observat comentatorii, acum revolta versurilor de început s-a estompat, imaginile au
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
trasând unele din principalele direcții ale literaturii epice. Linia inaugurată de N., pe care o vor continua Ion Creangă și Mihail Sadoveanu, constituie coloana vertebrală a unei importante secțiuni a prozei românești. Când citești cronica lui Neculce, un nume îți năvălește numaidecât în minte: Creangă. Într-adevăr, dacă ne-am închipui pe Creangă trăind în veacul al XVIII-lea, el ar fi trebuit să scrie ca Neculce, precum Neculce în epoca eminesciană, nemaifiind acum boierii la cârmă, și-ar fi scris
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
informat de soția acestuia despre iminența unui refuz, Mirmidon începe - sub „pretextul” de a-și ajuta prietenul să scape de grija bunurilor sale materiale - să îi încarce într-un camion toate obiectele de valoare. În momentul în care stăpânul casei năvălește înăuntru - o nouă întorsătură în atitudinea personajului -, tâlharul pare bucuros de reîntâlnire, dar se trezește bătut și fugărit de fostul amic și de consătenii acestuia. Romanul Sublima Sora Camelia (1975) este în același timp o utopie și un imn dedicat
PALAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288626_a_289955]
-
să cunoască menopauza și avatarurile ei. Odată cu creșterea speranței medii de viață, ciclul maternității este de acum urmat de o perioadă de peste trei decenii de viață în care obligațiile de socializare și supraveghere a copiilor au încetat (asta dacă nu năvălesc nepoții peste ea!). Vieții mai lungi îi corespund cicluri de viață care se suprapun parțial cu cele ale bărbaților și care sfârșesc adesea în singurătate, sărăcie sau cămine impersonale pentru bătrâni. Școlaritatea mai îndelungată, căsătoria amânată (uneori târziu până după
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
leu care doarme înaintea ta”. N-ai vrea să-l trezești pentru că frica te-a pătruns până în măduva oaselor. Ne temem de Cel care ne-ar putea adresa întrebarea: „Voi cine ziceți că sunt?” (Matei 16, 15). Neprevăzutul acestei interpelări năvălește prin interstițiile tăcerii. Vântul, care suflă oriîncotro vrea, ne caută pretutindeni. Prin moartea păcatului are loc în noi o primă Înviere a lui Hristos. În chip uimitor, primind darul unei vieți noi, „încep să am drepturi în Dumnezeu”. Monahismul: de la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
listă secvența jocului de șah solitar. O secvență recurentă în romanele lui Chandler, menită să sublinieze singurătatea fără leac a personajului. Ca pentru a marca distanța de lumea în care s-a trezit aruncat, Marlowe întrerupe conversația cu personajul care năvălise în apartamentul său, Carmen Sternwood, pentru a se deda unei ocupații de-a dreptul ritualice: M-am apropiat de o lampă cu picior, am tras de cordon ca s-o aprind, m-am întors, am stins lumina din plafon și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mică tresărire. Singurul sunet auzit este cel al vertebrelor gâtului înțepenit al detectivului, care pârâie atunci când se aplecă să studieze cadavrul. Precizia descrierii și formulele decupate parcă dintr-un manual de medicină legală dau un aer halucinant, de suprarealitate coșmarescă năvălind în plină normalitate: Genunchii îi erau ridicați, dar inerți. Cele două găuri din pieptul gol erau de culoare albastru-închis și suficient de aproape de inimă pentru a-l fi ucis. Sângele părea să se fi scurs cu totul. Ochii aveau o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a aburi, ca atunci când se aruncă apă peste flăcări. Dincolo de geam, se lăsa noaptea, stârnindu-i pe soldați să se încaiere cât mai repede, înainte de a se face beznă. Câteva clipe, oboseala și absența noastră ne-au făcut invizibili. Soldații năvăliră în sală, trăgând cu automatele în ungherele unde stagnau întunericul și fumul, transformând bucătăria într-o lungă cascadă de cioburi de sticlă. Eram cu toate astea în fața lor, lângă fereastra sfărâmată, acolo unde se putea respira. În picioare, unul lângă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]