1,580 matches
-
care au apărut în climatul politic din RPC, comuniștii chinezi au acceptat că o serie de generali naționaliști au avut o contribuție în lupte de rezistența împotriva invaziei japoneze. În momentul de față, în China continentală, poziția oficială este că naționaliștii au purtat un război sângeros direct cu japonezii, deși cu rezultate neconcludente, în vreme ce comuniștii s-au angajat într-un război de guerila mult mai eficient în spatele liniilor inamice. În acest fel se pune accentul pe rolul central Partidului Comunist în
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
cu japonezii într-o încercare de conservare a forțelor în vederea confruntării care urma să aibă loc cu comuniștii. Totuși, de dragul politicii de de reunificare a patriei, pentru liniștirea autorităților de la Taipei, Republica Populară Chineză a recunoscut în ultima vreme că naționaliștii și comuniștii au avut contribuții egale în război, victoria împotriva japonezilor fiind mai degrabă a poporului chinez, nu a unui partid politic. Istoricii care au cercetat sursele japoneze și sovietice au un alt punct de vedere. Rezultatele cercetărilor lor au
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
jucat un rol neînsemnat în războiul cu japonezii, comparativ cu rolul jucat în același conflict de Kuomintang. Acești istorici afirmă că forțele comuniste au menținut implicarea lor în război la un nivel minim, pregătindu-se în schimb pentru confruntarea cu naționaliștii. Acest punct de vedere se apropie de cel al naționaliștilor, care apreciază că ei sunt cei care au dus greul luptelor. Istoricii străini au remarcat că forțele comuniste nu au fost implicate în niciuna dintre cele 22 de bătălii importante
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
rolul jucat în același conflict de Kuomintang. Acești istorici afirmă că forțele comuniste au menținut implicarea lor în război la un nivel minim, pregătindu-se în schimb pentru confruntarea cu naționaliștii. Acest punct de vedere se apropie de cel al naționaliștilor, care apreciază că ei sunt cei care au dus greul luptelor. Istoricii străini au remarcat că forțele comuniste nu au fost implicate în niciuna dintre cele 22 de bătălii importante, care au implicat cel puțin 100.000 de soldați de
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
Comuniștii au evitat de obicei luptele deschise - Campania celor 100 de regimente și Bătălia de la Pingxingguan fiind excepții notabile - preferând să angajeze în luptă mici subunități care atacau de preferință liniile de comunicație japoneze. Prin comparație, încă de la începutul războiului, naționaliștii au trimis cele mai bune trupe (diviziile a 36-a, a 83-a și a 88-a, diviziile de elită ale lui armatei lui Chiang) în prima linie a apărării Shanghaiului. Aproximativ o treime dintre apărătorii Shanghaiului au căzut la
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
diviziile a 36-a, a 83-a și a 88-a, diviziile de elită ale lui armatei lui Chiang) în prima linie a apărării Shanghaiului. Aproximativ o treime dintre apărătorii Shanghaiului au căzut la datorie. Japonezii îi considerau pe luptătorii naționaliști principala amenințare la adresa autorității lor în China, nu pe comuniști iar bombardarea capitalei naționaliștilor pe timp de război, Chongqing, confirmă importanța pe care o dădeau ocupanții Kuomintangului. De asemenea, principalele forțe japoneze erau destinate în special luptei din China centrală
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
ale lui armatei lui Chiang) în prima linie a apărării Shanghaiului. Aproximativ o treime dintre apărătorii Shanghaiului au căzut la datorie. Japonezii îi considerau pe luptătorii naționaliști principala amenințare la adresa autorității lor în China, nu pe comuniști iar bombardarea capitalei naționaliștilor pe timp de război, Chongqing, confirmă importanța pe care o dădeau ocupanții Kuomintangului. De asemenea, principalele forțe japoneze erau destinate în special luptei din China centrală și de sud, departe de principalele zone de acțiune ale comuniștilor, așa cum era provincia
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
Lisianka. Generalul Stemmermann a murit luptând în rândurile soldaților din ariergardă. Comandantul Frontului al II-lea Ucrainean Ivan Konev a fost avansat la gradul de mareșal pentru această mare victorie. Generalul Nicolai Vatutin a fost rănit într-o luptă cu naționaliștii ucraineni și a murit pe 15 aprilie 1944.
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
teritoriul Coreei de Sud. Acest act este considerat ca fiind primul conflict armat important din Războiul Rece. În anul 1950 Uniunea Sovietică a boicotat Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, în semn de protest față de reprezentarea Chinei de către Kuomintang, guvern al naționaliștilor chinezi refugiați în Taiwan după înfrângerea acestora din urmă în Războiul Civil Chinez. În absența unei voci disidente din Uniunea Sovietică, care ar fi putut să respingă prin veto hotărârea luată, Statele Unite și alte țări au adoptat o rezoluție a
Războiul din Coreea () [Corola-website/Science/308167_a_309496]
-
de locuitori. După război, China a devenit una dintre cele mai importante state victorioase și a căpătat una dintre locurile permanente în Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite. După încheierea războiului cu japonezii, a reizbucnit războiul civil chinez dintre naționaliști și comuniști. Guvernul naționalist, cu armata puternic redusă în conflictul mondial, controlând regiuni cu economia devastată de război, au fost înfrânți de comuniști în 1949. Republica China s-a retras în Taiwan, în timp ce pe continent a fost proclamată Republica Populară
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
II-lea al Angliei au fost uciși după ce se predaseră forțelor engleze. În ultimele decenii în cercurile naționaliste hinduse au apărut o serie de lucrări care îl prezintă pe Macaulay ca unul din promotorii politicii engleze de denaționalizare a Indiei. Naționaliștii consideră pe cei pe care îi numesc “Macaulayiți”, împreună cu Musulmanii, Misionarii și Marxiștii ca formând cei “4 M” care sunt dușmanii implacabili ai modului de viață hindus “Hindu Dharma”.. Criticile sunt făcute cu o vădită reacredință și prezintă citate imaginare
Thomas Babington Macaulay () [Corola-website/Science/307734_a_309063]
-
încât textul de mai sus a fost citat într-un discurs din 2004 al Președintelui Indiei, Dr. Avul Pakir Jainulabdeen Abdul Kalam, de alftel un reputat om de știință, dar care nu a verificat informația respectivă. Analizând diferitele afirmații are naționaliștilor hinduși, Koenraad Elst a arătat că ele nu doar sunt bazate pe informații inexacte, dar constituie și o răstălmăcire a istoriei. Este greu de presupus că o extindere a studiului limbii sanscrite ar fi ajutat în mare măsură progresul Indiei
Thomas Babington Macaulay () [Corola-website/Science/307734_a_309063]
-
moderne. Macaulay a fost un aprig adversar al sistemului castelor din India, arătând că acest sistem constituie o piedică importantă în calea progresului. Evident că o asemenea atitudine era în contradicție cu tradiția hindusă, este însă greu de acceptat argumentația naționaliștilor de azi că era un punct de vedere rasist. Atacurile împotriva lui Macaulay nu au reușit să îl discrediteze decât în ochii câtorva fanatici. Ele au generat însă o nouă analiză a operei sale, la aproximativ 150 de ani după
Thomas Babington Macaulay () [Corola-website/Science/307734_a_309063]
-
Musa Khazim pașa al Husseini, în vârstă de 83 ani, moare dupa cinci luni,în martie 1934. În aprilie 1936, încurajați între altele de eșecul politicii Marii Britanii și Franței de a stăvili eforturile de reînarmare ale Germaniei și expansionismul Italiei, naționaliștii arabi declanșează o revoltă care cuprinde întreaga Palestină , inclusiv Yaffa. Arabii declară greva generală și închid portul Yaffa vreme de 175 zile, între aprilie - octombrie 1936 . În zilele de 19 - 23 aprilie au loc tulburări violente împotriva evreilor și proprietăților
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
Orleans"; în ; n. 6 ianuarie 1412 - d. 30 mai 1431) este una din figurile emblematice ale Franței și sfântă a Bisericii Catolice dar și foarte controversată întrucât unii autori au considerat că era schizofrenică (auzea voci). A fost supranumită de naționaliștii francezi "Fecioara din Orleans" și i s-a atribuit faptul că, în urma unor viziuni, Dumnezeu i-a spus să elibereze pământurile Franței care erau dominate de Anglia după Războiul de 100 de ani (1337-1453). Născută în ianuarie 1412, la Domrémy
Ioana d'Arc () [Corola-website/Science/306745_a_308074]
-
numai pentru "furtul sistematic de cereale, sfeclă de zahăr, animale, etc. " Când a devenit clar că livrările de cereale pentru anul 1932 nu aveau să se ridice la nivelurile prognozate de planificatori, scăderea producției agricole a fost pusă pe seama "culacilor", "naționaliștilor" și "petliuriștilor". În conformitate cu raportul președintelui Curții Supreme, până pe 5 ianuarie 1933, 103.000 de cetățeni fuseseră condamnați sub prevederile decretului din 7 august. Dintre 79.000 de cazuri cunoscute de Curtea Supremă, 4.880 de împricinați au fost condamnați la
Holodomor () [Corola-website/Science/306726_a_308055]
-
momentele de maximă violență a epurărilor din Partidul Comunist Ucrainean. Partidul Comunist Ucrainean, sub conducerea unor lideri numiți de Moscova, așa cum au fost Lazar Kaganovici, Stanislav Kosior și Postîșev, au accelerat la începutul anului 1934 procesul de eliminare a "contrarevoluționarilor, naționaliștilor, spionilor și dușmanilor de clasă". Numeroase organizații academice au fost desființate după arestarea membrilor lor. În deceniul al treilea, Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană câștigase un număr în mare de aderenți, în special în rândul țărănimii, în principal datorită politicii de
Holodomor () [Corola-website/Science/306726_a_308055]
-
unit cu forțele comuniste pentru lupta împotriva japonezilor. La scurtă vreme după aceasta, pe 7 iulie 1937, a izbucnit Incidentul de la podul Marco Polo, care a oferit pretextul pentru declansarea oficială a războiului între Republica China și Imperiul Japonez. Deși naționaliștii și comuniștii aveau să coopereze în mai multe campanii militare împotriva Japoniei și au căutat să creeze un front național unit împotriva invadatorilor, Mao Zedong a refuzat să se subordoneze direct Kuomintangului, obiectivul pe termen lung al comuniștilor rămânând revoluția
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
predarea forțelor aliate din insula Java. Britanicii, sub presiunea puternică a japonezilor, s-au retras din Rangoon spre granița indo-burmaneză. Această mișcare a întrerupt Drumul Burmei, cale care era principala rută de aprovizionare de către Aliați a chinezilor națioanliști. Cooperarea dintre naționaliștii și comuniștii chinezi a scăzut la cote alarmante după bătălia de la Wuhan, iar relațiile dintre cele două facțiuni au devenit tot mai încordate, fiecare tabără încercând să-și extindă zona de operațiuni și de control în teritoriile ocupate de japonezi
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
Multe din zonele care fuseseră controlate de guerilele naționaliste au fost preluate de cele comuniste. Pe de altă parte, unele unități naționaliste au fost trimise să stopeze operațiunile comuniștilor, nu pe ale japonezilor. Pe de altă parte, numeroase dintre forțele naționaliștilor se aflau sub controlul nemijlocit al dictatorilor militari locali aliați cu Chiang Kai-Shek, dar nu sub comanda directă a acestuia din urmă. "Dintre cei 1.200.000 de luptători de sub controlul lui Chiang, numai 650.000 erau controlați direct de
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
din Siberia în 1956, fiind grav bolnavă. Ce a declanșat această tragedie familială? Agenții dubli și organele de spionaj sovietice au fost informate că generalul Avramescu nu vedea cu ochi buni conlucrarea cu armata sovietică și că era un mare naționalist anticomunist. Generalul român luase o atitudine fermă contra ordinelor comandamentului sovietic care, în sept. - oct. 1944, la insistențele G-ralului Trofimenko, trebuia să cucerească o puternică poziție germană pe pantele dealului Sângeorgiu, prin atacul frontal al diviziilor române (atac care a
Gheorghe Avramescu () [Corola-website/Science/307417_a_308746]
-
a luptat contra turcilor în Campania Gallipoli (1915), etc.) se încadra în planurile sale colonialiste în care fiecare ajutor era salutar în cadrul războiului care se pregătea. În cadrul mișcării de renaștere națională au colaborat și rivalizat evrei cu orientări politice diferite: naționaliști romantici, liberali și socialiști clasici, evrei religioși cu evrei laici, bigoți cu atei. Mulți ne-evrei, indivizi, grupări, congregații, din motive religioase, romantice, dintr-un spirit de dreptate istorică, din compasiune față de împilarea și suferințele evreilor și chiar din interese
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
Bologa nu este o copie identică a lui Emil Rebreanu. „Apostol Bologa însă n-are nimic din fratele meu. Cel mult câteva trăsături exterioare și poate unele momente de exaltare”, a afirmat mai târziu scriitorul. „Fratele meu a fost un naționalist fără scrupule. Un asemenea personagiu nu putea inspira decât cel mult o poezie patriotică. Eroul meu e mai puțin „erou” pentru că în "Pădurea spânzuraților" am arătat însăși originea și creșterea dezechilibrului moral al unui om, slab în fond, ca toți
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
pe placul Greciei, unde se proclama oficial că vlahii fac parte din grecime, concepție acceptată și de unii vlahi. În regiune tensiunea a crescut. Pe de o parte puterea otomană îi persecuta pe meglenoromânii pe care îi credea aliați cu naționaliștii bulgari, pe de altă parte greci și vlahi aliați cu ei comiteau atrocități împotriva meglenoromânilor cu spirit românesc. Dezvoltarea mișcării Junilor Turci a trezit noi speranțe în rândul meglenoromânilor și mai mulți dintre ei au luat parte în 1908 la
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
Italia a intrat în război de partea Antantei, deci împotriva Germaniei și Austro-Ungariei. La încheierea războiului, Italia a făcut mai puține progrese decât a fost promis în Pactul de la Londra. Pactul de la Londra a fost anulat odată cu Tratatul de la Versailles, naționaliștii italieni și publicul au văzut acest lucru ca o nedreptate și un ultraj; au existat peste 600.000 de victime italiene. Acest resentiment, împreună cu nemulțumirile interne și o încetinire economică a permis fasciștilor italieni conduși de Benito Mussolini să se
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]