12,372 matches
-
prezența în casă a unei alte persoane decît stăpînul lor) observă înmărmurit cadavrul lui Hyde, schimonosit apocaliptic. O (altă) scrisoare lăsată de Jekyll (ultimul și, totodată, cel mai credibil narator), scrisoare descoperită cu aceeași ocazie, va lămuri enigma, confirmînd ipotezele narative ale primilor doi reflectori și întregind perspectiva printr-un scurt istoric al incredibilului fenomen. Suferind încă din copilărie de o dualitate structurală, a viciului și virtuții, doctorul și-a proiectat științific "condiția", spre maturitate, inventînd o compoziție lichidă, ce-i
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
parabolică a "joculului substituțiilor" din "gramatologia" lui Jacques Derrida, principiul de bază al deconstructivismului contemporan. Centralitatea nu este reperabilă în sine, ci în multiplicitate, într-un șir de centralități "suplimentate" infinit, cu identități proprii și forme de manifestare specifice. Tehnica narativă însăși a nuvelei trimite la acest "joc" al "înlocuirilor". Fiecare dintre cei trei naratori suferă de parțialitate informațională, solicitînd mereu completările și explicațiile celui imediat următor. Centrul textului migrează, prin urmare, în structuri diferite, perspectiva fiind, constant, redimensionată. Dl. Hyde
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
a fi poetizantă, cartea Mariei Ellis recuperează de la distanță, cu un instinct artistic sigur, atmosfera apăsătoare a unei infraistorii bolnave, într-o încercare de a reconstitui - cu minuție, printr-un soi de arheologie imaginară - câteva identități în derivă. O voce narativă fermă și pasionată, cu inflexiuni folclorice, developează eșantioanele biografice ca pe niște fotografii de epocă, îmbrăcându-le (terapeutic?) morbidețea într-o scriitură mustind de vitalitate. Ritmul hipnotic al relatării generează efecte paradoxale; nici o contradicție între concretețea debordantă a personajelor și
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
petrecute la țară și vertebrate de o dragoste destul de confuză, aceea a unei prietenii nubile și dominatoare, în fine, aceea a trecutului care - în afara câtorva fotografii și a câtorva povești fragmentare - se arată impenetrabil și opac. Nimic, deci, cu adevărat narativ nu constituie trama acestei povești. Scheletul construcției e mai degrabă aerat, rămânând ca restul și lestul, imagistica și fantezia să asigure osatura strictă a romanului. Care este însă - dintre cele două traiectorii aproape paralele - romanul pe care, în prolog, ni
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
de la cea mai fragedă vârstă. Nici unii, nici alții dintre expansivii vorbitori nu par să aibă o reală plăcere de a se confesa. Obligat de asistenta medicală, Paul își detaliază o parte din viață și devine aproape dependent de această întârziere narativă a morții. Forțat de vizitatoarea neașteptată, Nori aruncă doar din când în când câte un bruion de poveste. Unde se desparte însă memorialistica orală de ficțiunea textuală, nu putem ști. Și nici deduce, prin calcul. Poate că intercalarea, destul de bucolică
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
lucrătura minuțioasă asupra sonorității fiecărei fraze, pshidelelismul arhaic sunt câteva din certele calități - remarcabile - ale Mariei Ellis. Numai că exercitarea lor bidimensională nu duce, de cele mai multe ori, prea departe. Fără o tramă palpabilă - și nu inventată simultan cu arborele genealogic narativ - și fără o conștiință a jocului de planuri, prozatoarea riscă să devină un foarte talentat textier. Nu e deloc întâmplător că, acolo unde se poate percepe o undă de duplicitate și unde, printre rotocoalele expresive, se infiltrează, fericit, o ipocrizie
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
Ei, ce zici ? s-a întors la mine cu ochii clipocind de veselie. I-am înconjurat brațele și l-am sărutat." (pag. 324) Aștept, pentru clarificarea locului acestui debut, alte opuri ale autoarei Maria Ellis și, mai ales, alte voci narative cărora să le dea, pe spații întinse, cuvântul. Fiindcă Ana-Maria, cea pe care am ascultat-o în Carte de colorat pentru orbi, departe de a fi neinteresantă, mi se pare totuși, dăunător, de cuminte. Ca în arhicunoscuta sculptură a lui
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
au în comun cele două romane? Fiecare apelează la fondul arhaic și la marea tradiție literară a propriei lumi, au inserate pasaje de poezie sau de proză, ca oglinzi ale căror ape curg spre adâncul esoteric al semnificațiilor. Ca arhitectură narativă, ambele au structură ternară: trei zile și trei nopți ordonează în trei trepte experiențele de la conac, alternând regimul diurn și cel nocturn; trei părți compun romanul japonez, purtând ca titlu numele a trei măști feminine din teatrul NÜ. Trei femei
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
urmărit. Între 20 și 30 octombrie 1966 acesta este pus în "filaj", iar în notele aferente este "vizualizat" și Oscar. Bizareria destinului este că exemplara dragoste filială a lui N. Steinhardt reise chiar și din documentele Securității. Una dintre secvențele narative care se repetă în aceste note este aceea a plimbării în pas lent pe care cei doi o fac din str. Ion Ghica în părculețul Colțea unde bătrânul se odihnea. Două exemple: "La ora 11,30 "STOIAN"* a ieșit de
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
produs în epocă de propulsarea unui rival imprevizibil. Dincolo de năvala faptului, de care autorul nu se separă, cum comentează Drieu, se distinge semnificația atribuită verosimilului. Se înșela, cred, când deplângea lipsa de aderență a autorului la ficțiune. Dimpotrivă, toată opera narativă, dar și traseul biografiei se vor concentra pe o manevră de substituire, între real și fantezie, între autenticitate și mitizare, în ambele sensuri, substituire pe mai multe etaje. Malraux dădea continuu impresia că ce așterne pe hârtie se petrece aievea
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
Rodica Zafiu Stilul hiperbolic și catastrofic al presei românești a putut fi urmărit, din nou, în ultimele zile, în prezentarea știrilor despre ninsoare. Nevoia de spectacol, de senzațional, s-a manifestat în scenariile narative cu grad mare de emoționalitate (copii blocați în autobuz, bătrîni închiși în case, bolnavi imobilizați în ambulanțe etc.); orientarea retorică a textelor a vizat, ca de obicei, răfuieli politice interne (cu primarii sau miniștrii care nu grăbesc deszăpezirea) ori externe
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
Își pune în scenă cu atenție personajele și când e vorba de lumea lui Rebreanu, și când aduce în prim plan întâmplări din perioada comunistă sau, uneori, postcomunistă. Memorialistul își creează atmosfera, personajele, conflictul și, desigur, poanta întâmplării. E mai narativ, mai sarcastic și mai pitoresc, cum nu a fost în paginile sale anterioare de istorie literară. Nu e un act de complezență din partea mea (de ce ar fi?) să remarc această epicizare a scrisului unui istoric literar și o îndreptare categorică
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
exprimă entuziasmul în superlative nu prea des folosite: Dispăruții (titlul fidel ar fi fost Ceea ce e pierdut) este , după părerea lui și a colegilor de redacție, o capodoperă, o carte totală "care se citește ca un roman, dar folosește tehnicile narative ale epopeii, autobiografiei, anchetei, mărturiei de istorie orală, documentului istoric... Cu acest text stupefiant, Daniel Mendelsohn își face intrarea în lumea foarte închisă a marilor scriitori universali". Ceea ce e pierdut nu e un roman de ficțiune, ci o poveste adevărată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
între noi? De la acești naratori fără simbrie și fără partener știm cam tot ce merită a fi știut din romanul lui Bogdan Popescu. Reunirea mărturiilor lor între coperte creează o arhitectură dificil de clătinat. Împăcarea lor din final ca soluție narativă, în schimb, nu e la fel de inspirată. Cu atât mai mult cu cât scena e învăluită într-un aer magic și parabolic, optând pentru calea ușoară a unei anume tradiții de succes autohton - remarcate de altminteri și în prefață - în care
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
și dificila lor instalare pe pământul patriei mamă, drama pe care o trăiseși chiar tu în copilărie. Mi se pare că preferai poezia prozei, în timp ce eu înclinam spre cea din urmă. Împărtășeam totuși admirația ta pentru Kavafis, probabil din pricina caracterului narativ al versurilor sale. ș...ț Îți citeam din când în când propriile mele încercări literare. Scriam texte scurte, care nu depășeau două pagini. Despre ce tratau? Le-am uitat complet. Singura amintire pe care o păstrez despre ele este surâsul
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
pe deasupra cercului - și epocii - contemporanilor nerecunoscători, pentru a face joncțiunea cu cititorii, mai onești, din viitor. Aici, dimpotrivă, această proiecție a unui public virtual (de nenăscuți, încă, lectori) nu are motive să apară. Avizat asupra diferitelor retorici justificatoare și strategii narative, Sorin Stoica a mizat, în proza lui, pe o recuperare a firescului. El efectuează, practic, cu fiecare carte o întoarcere la realism, cu captarea unor voci de personaje și a unor istorii pe care acestea le traversează. Dacă realitatea înconjurătoare
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
2004, publicate în majoritate de Einaudi sau Feltrinelli. El este și autorul unei transpuneri în proză a poemului cavaleresc renascentist al lui M. M. Boiardo cu titlul L'Orlando innamorato raccontato in prosa, Einaudi, 1994. După spusele autorului, recenta culegere narativă ar iniția un viitor ciclu, Moravurile italienilor, conținînd "povestea familiei mele, a anilor de școală, a idioțiilor din adolescență, portretele unor celebrități, însemnări despre vacanță, politică, pile, catolicism, sex, fotbal, morală etc." Declarația este la antipod față de ceea ce gîndea Dino
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
Ca și în precedentele texte, mai interesante sînt figurile secundare, creionate din frînturi de amintiri despre cunoscuți din anii îndepărtați, legați mai mult sau puțin direct de protagonist. Meritul lui Celati este de a nu lăsa să dispară un filon narativ în fața ofensivei masive a scrierilor stufoase, cu multă acțiune și suspens.
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
noastră obiectivă se întemeiază". Pornind de la această observație, criticul observă cu justețe că, în literatura română, secolul al XIX-lea a fost unul al povestirii, al nuvelei, al schiței. Ar fi putut fi altfel? Da, dacă un subiect cu potențialul narativ al lui Alexandru Lăpușneanu ar fi atras atenția altui scriitor decât Constantin Negruzzi. Scrie Gabriel Dimisianu: "El (secolul al XIX-lea) nu a impus nici un roman, dar ar fi putut să înceapă cu unul, cu acest Alexandru Lăpușneanu, cu materia
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
nu vine din ridicarea glasului, ci din modulațiile lui declamatorii, unele aparținînd unei epoci în care manierismul trecea drept virtute, iar calofilia drept semn de distincție. Autorul seamănă cu un orator al cărui imbold retoric îi depășește puterea de control narativ: odată declanșat imboldul, discursul se deapănă de la sine într-un spectacol a cărui desfășurare scriitorul nu o mai poate opri, comportîndu-se ca un narcisiac îmbătat de sunetul propriilor cuvinte. Iată de ce, cu toate că Mureșan scrie bine, el nu scrie încă adevărat
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
XX. Formula care l-a făcut celebru, "ingeniosul bine temperat" îi vine ca o mănușă acestui prozator greu de clasat pentru care fiecare nouă apariție editorială înseamnă o altă formulă stilistică, spre admirația cititorilor și uimirea criticilor. Cu o inteligență narativă puțin comună, Mircea Horia Simionescu își surprinde mereu cititorii prin abordări deloc uzuale în tradiția prozei românești, cum ar fi ordonarea materiei epice după regulile stilului administrativ sau după principiul lexiconului. Ceea ce la nivelul formal de fond al construcției epice
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
și amatorist) opera de școlire" (p, 74). Pentru a preîntâmpina astfel de interpretări superficiale în viitor, prozatorul își propune ca la următoarele sale volume de povestiri să anexeze și câte un ghid de întrebuințare în care să explice toate subtilitățile narative, astfel încât lectura să fie una fără echivoc, indiferent de pregătirea și atenția cititorului/comentatorului. Lipsa de emfază stilistică, pariul pus pe tonurile minore, miza pe universul mic și pe insignifiant conferă specificitatea scrisului lui Mircea Horia Simionescu. Autorul este primul
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
precum analiza, sinteza, comparația, abstractizarea, generalizarea, concretizarea. Nicolae Breban este posesorul unui suflu epic de mare forță, romanele sale par scrise după dicteul automat, adesea în disprețul regulilor de punctuație și gramaticale. Cititorul este pus în fața unei revărsări de magmă narativă, în care s-au topit de-a valma întâmplări din cotidian, judecăți filosofice, dezbateri pe teme obsesive, observații asupra comportamentului uman. Totul este descriere mai mult sau mai puțin aleatorie a unor comportamente și judecăți, flux al amintirii, behaviorism (inclusiv
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
de literă. Semnalez, tot pentru ineditul și subtilitatea analizelor, "cazul" Sadoveanu. Cîtă platitudine populează manualele și chiar lucrările cu iz savant, atunci cînd se referă la arta lui Sadoveanu! Este surprinzătoare la Mihaela Mancaș punerea în evidență a complexității discursului narativ sadovenian, care se îmbină adesea cu alte tipuri de expresie. Astfel, într-un citat din Zodia Cancerului, autoarea arată că se pot combina două tipuri de stil indirect liber (cea mai autorizată cunoscătoare a acestuia este tot Mihaela Mancaș), ceea ce
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
Pe lîngă tratarea noii componente descriptive, autoarea face și un fel de raport discursiv al autorilor, cu referiri multiple la inconturnabilul Cărtărescu, la care "romanul va fi, pînă la urmă, paradoxal construit dintr-o secvență de descrieri întrerupte de fragmente narative tot mai ample pe care evocarea unor locuri, peisaje, portrete i le impune naratorului-personaj" (p. 303). Pe ansamblu, intrevin ironia, autoironia, parodierea chiar a tehnicilor descriptive printr-o metascriitură explicită și mai ales implicită. Se impune, oricum, prioritatea descrierii față de
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]