3,698 matches
-
că au nevoie de mai mult timp. — Pentru ce? zic, umezindu‑mi buzele uscate. Au câteva rezerve, spune Luke pe un ton neutru. N‑au specificat în legătură cu ce anume. Își trage violent cravata de la gât și începe să‑și desfacă nasturii cămășii. O, Doamne, nici măcar nu se uită la mine. Parcă nu are curajul s‑o facă. — Crezi că... înghit în sec. Crezi că au văzut articolul? — A, cred că da, spune Luke. E ceva în vocea lui care mă face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o facă. — Crezi că... înghit în sec. Crezi că au văzut articolul? — A, cred că da, spune Luke. E ceva în vocea lui care mă face să tresar. — Da, sunt destul de sigur că l‑au văzut. Se luptă cu ultimul nasture al cămășii. Brusc, iritat, trage de cămașă, și o rupe. — Luke, zic neajutorată. Îmi... îmi pare așa de rău. Nu știu ce pot face. Respir adânc. Am să fac tot ce pot. Nu poți să faci nimic, zice Luke categoric. Intră baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
important decât restul? Trupul neted, carnea aurie. El e un zeu dezbrăcat care nu cunoaște rușinea. Nu mă pot abține să nu-l gust. Îl gust împreună cu mâncarea pe care i-am pregătit-o, lângă hainele sale murdare. Îmi desfac nasturii de la bluză. Simt nevoia imperioasă de a-l hrăni. El deschide gura, ca un prunc. Zâmbește dulce. Îl ating ușor în timp ce-mi dau jos lenjeria de corp. Acesta e momentul în care-i simt mâinile venind spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se întinde după ea. În tăcere, îl lasă să o umple. După un timp, el se dă bătut. Se răstoarnă la o parte de pe ea, cu fața spre tavan. Părăsește-mă acum. Pleacă. Lacrimile-i curg șiroaie pe când își încheie nasturii. Pur și simplu nu văd o modalitate. Nu vreau să fiu o concubină. O privește și ea aude zgomotul scrâșnetului scos de dinții lui. Jos, lângă perete, apare un șoarece. Înaintează, traversează precaut încăperea, apoi aleargă cât îl țin picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ea intră pe ușă. Îl aude mormăind, povestindu-i în monolog ce a scris. Da, spune-mi, spune-mi tot, îi zice ea. Este sinucidere să etalezi o fațadă atunci când dușmanii sunt în număr masiv. El începe să-i desfacă nasturii de la cămașă. Trebuie să învățăm să profităm de avantajul de a fi puțini - suntem capabili de flexibilitate. Dacă-l păcălim pe inamic și îi atragem caii în pădure, putem să creăm confuzie în rândul lor și să-l doborâm. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
zărită prin ochii unui nebun. La trei dimineața, Mao și Fairlynn se ridică pentru a-și lua la revedere. Jiang Ching stă la intrarea în peșteră și îi privește. Discuția noastră încă nu s-a încheiat, zice Fairlynn, încheindu-și nasturii de la haina ei gri, militară. Data viitoare va fi rândul meu să-ți dau satisfacție. Mao o salută din cap. Întunericul este de nepătruns, oftează Fairlynn. Sunt un căutător de perle, zice Mao, privind în noapte. Muncesc pe fundul oceanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Nu am timp pentru nefericire. Ea clatină cu putere din cap. El dă din cap ca să o reducă la tăcere. Ea încearcă să-și stăpânească lacrimile. El se ridică și își ia hainele. Nu! Nu pleca, te rog! Încheindu-și nasturii de la uniformă, el își scoate o țigară. Rotocoale de fum îi învăluie fața. Ea simte cum groaza își încolțește victima. Cât e ceasul? întreabă el. Ea nu-i răspunde, dar se ridică. Hainele îi sunt șifonate. Părul încurcat îi cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
s-a oprit Matei meditativ în fața dulapului de haine?! Nehotèrât?! Nu trebuie sè mè îmbrac astèzi altfel că de obicei și ce dacè dupè-masè voi trece pe la Muzeul de Artè?! Îmi trag blugii pe mine, deocamdatè mè închei numai la nasturele de sus, o cèmașè curatè, toate mișcèrile pe care le fac acum le cunosc deja, sunt aceleași mișcèri pe care, de trei ani, de când m-a pèrèsit Corina, le execut cu rigurozitate în fiecare dimineațè, fiecèrei mișcèri îi corespunde un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
prezentat, dar nu le-am reținut numele! Probabil nici ei pe al meu! Că sè par serios interesat de conversație încerc sè adopt aceeași poziție că și șeful meu, directorul adjunct, ținând paharul în mână dreaptè, undeva la înèlțimea primului nasture încheiat de la sacou, iar mâna stângè, la fel ca șeful meu, o țin în buzunarul pantalonului, îmi îndrept spinarea, potrivindu-mi și poziția capului, îmi încrunt puțin fruntea și, din când în când, agit paharul cu vodcè, în care plutesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ajung la trupul de femeie îi anihileazè orice putere de împotrivire, iubitul meu, acestea au fost cuvintele magice la care Matei a reacționat că dus de-o vrajè sau poate de un blestem cumplit, dar nespus de dulce, încurcându-mè în nasturi, încuietori și în fermoarul de la fustè, XXII Într-o noapte, la Café Internet, reușesc, cu ajutorul unor coduri de acces primite de la bèieți, sè intru pe serverul poliției județului și sè accesez serviciul de înmatriculèri auto, treabè de începètor! descopèr ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
fiecare ne aflèm în acest moment, ne privim, ea așteptând rèspunsul meu, eu rostind Bine! capitulând, admițând realitatea că pe ceva iremediabil, acceptând adevèrul nerostit dintre noi, Bine! spun bine și mè ridic, îmi caut paltonul, mè închei meticulos la nasturi, apoi, îmi înfèșor, așa cum m-a învèțat ea, fularul în jurul gâtului, îmi pun mènușile de piele și ies fèrè sè mai spun nimic, ea tècând, lèsându-mè sè plec, În stradè, în aerul plin de promisiuni de ninsoare, Matei, cu sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
numai să fie cu ochii pe el, să nu-i compromită lucrarea. — De săptămâna trecută, planul de măsuri trebuia să fie pe masa mea! Aici! (Bate cu pumnul În masă.) Unde e? Își lărgește cravata la gât și-și desface nasturele cămășii. * La controlul de rutină de săptămâna trecută, medicul Direcției, Felceru, cum Îi zice el și-n față, i-a atras atenția s-o lase mai moale, că tensiunea, colesterolul, plus coxartorza... — ...Data viitoare, dacă analizele arată la fel, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
multe neplăceri cu sănătatea. La așa ceva nu există un medicament mai bun decât renunțarea și În ultima vreme am refuzat destule invitații... Zâmbetul ironic al Christei și ridurile fine din colțul gurii subțiate plutesc deasupra bluzei chemisier, Închisă până la ultimul nasture. El preferă să Îl ignore Însă și să continue: — ...Ce altceva faci, de fapt, mergând dintr-un loc Într-altul? Schimbi, doar, Între ele cópii, din ce În ce mai ieftine, ale aceluiași decor! Tokio seamănă cu New York, cu Los Angeles, Rio de Janeiro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
el aici, În parc? —Am ieșit odată cu toată lumea, draga mea... Vezi cum exagerezi? Eu am crezut că asta vroiai, să mai Întârzii, dar se vede că m-am Înșelat... Are o voce conciliantă și nepăsătoare. Degetele lui albe, lungi butonează nasturii pardesiului bleumarin. De ce, când e atât de cald afară? E Început de septembrie, dar aerul parcului este proaspăt și cald ca la un sfârșit de aprilie. Atunci când dădeam semne că vreau să ieșim mai repede, la tine, care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
hohot zdravăn de râs și constată, cu ocazia asta, că tusea nu-l mai deranja. Dispăruse... de supărare, de indignare, de revoltă?! Deschise ușa și tună peste balustrada palierului. Ivan se buluci în sus, pe scară, încheindu-și, din mers, nasturii pantalonilor. Înțepeni dinaintea generalului și-și pocni călcâiele. ― Prezent, să trăiți! ― Lasă asta, ștrengarule! Du-te la cancelarie! Spune-i nacealnicului că am nevoie de un pisar și de un curier special. Dă o fugă până la croitor și spune-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și îl ajută pe prinț să se îmbrace. Taciturnul ucenic schimbă chiar și câteva vorbe cu acesta, ca să-i permită maestrului său să-și revină. Potrivi apoi umerii și brațele prințului în poziția stabilită pentru portret și tocmai închidea ultimii nasturi, când auzi vocea lui Dante Negro. ― De ajuns, Luciano! Lasă-i descoperite și gâtul, și pieptul. Da, așa e bine! Este perfect! Dar cred că tu te pricepi mai bine să redai cutele unei cămăși. ― Desigur, maestre! Chiar vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Spre seară, undeva, se stârni mult praf și vuiet. Se pornise Geamala. Mai mulți flăcăi purtau o păpușă mare, umplută cu paie. Fustă creață, făcută numai din petice, obraji, buze vopsite cu creionul roșu, gene cusute și, între ele, doi nasturi mari, holbați către mulțimea adunată în jur. ― Dansează, Geamala! Râzi, Geamala! Joacă, Geamala! îi strigau tare flăcăii în chiotele și hohotele mulțimii. Păpușa părea bleagă, deșelată, chiar moartă. Apoi se cutremură prelung, legănându-și volanele la stânga și la dreapta ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
salonului, deschisă, văd - văd că nu văd; de-atâta praf pe lume. - Trebui’ să plecați, doamnă, să vă duceț’, spune Moș Iacob, ținând cuvincios lipită de piept pălăria (s-a Îmbrăcat Între timp, și-a Încheiat până sus, sub bărbie, nasturii „redingotei” și ea neagră). A’ să fie horă-mare, hora dracului, scuzaț’ de vorbă ră - da-a’ să fie treabă de bărbați... Așa că plecați cu băiețălu’, de casă om avea noi grijă. Din calidor văd cum mama scoate din casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mult Într-o parte. Fiindcă-i vară, așa mi-a explicat Moș Iacob. Dac-ar fi fost iarnă - ori primăvară, ori toamnă - Moș Iacob mi-ar fi explicat că uite, nu s-au umflat de căldură, de să le plesnească nasturii, ca Împușcați, de să li se verse, reverse obrazul pe piept, ca povidla, așa am auzit; și am mai auzit de ochii scurși, ca perjele răscoapte; aproape să le taie gâtul șnurul din jurul gâtului, cel după care viii știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
începând să tachineze urechea lui James cu limba. Știa că mișcarea asta îl înnebunea. Mai am o jumătate de oră până la tratamentul cosmetic și vreau să-ți mulțumesc pentru cadoul cel minunat. Degetele manichiurate și îndemânatice au început să descheie nasturii cămășii bărbatului. Apoi femeia și-a cufundat nasul în pieptul lui. James a zâmbit languros și și-a pus mâinile sub cap, într-un gest caracteristic bărbatului care știe că e pe cale să aibă o partidă foarte incitantă. Sexul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
jur. M-am consolat cu gândul că măcar nu erau niscai farfurii Împuțite putrezind În chiuvetă. Sau erau? Am rezistat tentației de a da fuga să verific. — Salut! zise Felice pe când trăgeam de ușa masivă. În costumul acela albastru, cu nasturi aurii și fustă scurtă, pe tocurile Înalte și una din coafurile acelea electrizate, Înfoiată, cu șuvițe și Înecată În spumă fixativă, Felice arăta ca o figurantă din Dinastia, care reușise cu brio să-și Înceapă o nouă carieră după Încheierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
familie. Nu vroiam să creadă că Îmi permiteam cam multe. Atunci, mă duceți acasă cu mașina? Întrebai, Întorcându-mă spre Hawkins. * * * Era prima dată când stăteam pe scaunul din față al unei mașini de poliție. M-am jucat cu toți nasturii pe care-i aveam, În Încercarea de-al scoate din pepeni pe Hawkins, dar el s-a făcut că nu observă, așa că, În final, am renunțat. Drumul până la garsonieră s-a desfășurat Într-o oarecare liniște, pe care, din plictiseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu mâna sa mare. Ochii ni se Întâlniră. El intră, trântind ușa fără a-și lua privirea de la mine. Zgomotul Încuietorii a părut că vine din altă dimensiune. Mi-am scos cureaua de la haină și-am Început să-i deschei nasturii. — Ce cauți aici? am Întrebat, izbutind să rostesc cuvintele pe un ton destul de indiferent. Credeam că mă cosideri Antichristul și Târfa Babilonului laolaltă și că n-ai mai consimți niciodată să rămâi singur cu mine. Mă rog, asta e ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
singuri, Împreună. Tabrizul nu mai era un oraș rupt de lume, ci lumea lâncezea la depărtare de Tabriz. Într-un pat maiestuos, cu colonade și draperii, mi-am Îmbrățișat iubita regală. I-am desfăcut, cu mâna mea, fiecare nod, fiecare nasture, i-am redesenat, cu propriile-mi degete, cu palmele, cu buzele, fiecare linie a trupului, se dăruia mângâierilor mele, sărutărilor mele stângace, din ochii Închiși Îi curgeau lacrimi călduțe. În zori, nu deschisesem Încă Manuscrisul. Îl vedeam pe un scrin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Pe de altă parte, poate că mama l-a deprins prea mult cu rachiul. «Ca să nu-l ia frigul pe câmp», zice ea. Când au pornit spre Rusia și Ucraina, nemții erau fercheși și zâmbitori, cu vestonul încheiat la toți nasturii. Seară de seară își lustruiau cizmele. Soseau în unități mici și plecau din sat tot în unități mici. Când s-au dus înapoi către vest, se abăteau pe la noi răzlețiți, uneori numai câte unul. Aveau cămașa descheiată la gât, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]