1,342 matches
-
cu stareța și că se dusese la înalt prea fericitul, să-l roage s-o mute la altă mănăstire, că la Pasărea nu mai era chip de stat. Virgil, care nu știa nimic de așa ceva, făcu o figură mirată și neîncrezătoare, dar socrul Grigore sporovăi mai departe, lăudându-se cât de bine se descurcase el cu gogoșarii și cu varza în toamnă, pe la piețele din București. După părerea lui și din câte putuse să-și dea seama, lumea se săturase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care totuși avusese, ca băiat de învățător, o copilărie ceva mai deosebită de a celorlalți copii din sat, obiectă că lucrurile nu stăteau chiar așa; știa el, socrul Grigore, de tetanos, de ciumă sau de septicemie? Țăranul clipi din ochi neîncrezător. Păi vezi? Uite, aia e!... sfârși el triumfător cu pledoaria sa. Dar socrul Grigore clătină cu cerbicie țărănească din căpățâna-i ghiulea, zicând că el crezuse că avea să-i facă o bucurie mare copilului cu darul lui, apoi schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ne silim cu toții s-o purtăm, întru dragostea creștinească și întru mântuirea sufletelor noastre, în numele lui Hristos!..." Auzind-o vorbind astfel despre Iustinian Marina, patriarhul adus în fruntea bisericii ortodoxe române de către regimul comunist, Virgil clătină din cap mirat și neîncrezător, dar maica Agripina îl încredință că înalt prea fericitul i se arătase plin de înțelegere și de adevărată dragoste creștinească, să nu se îndoiască de asta!... Deci, după ce o lăsase să își mărturisească până la capăt oful și pătimirile, patriarhul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
despre ce era vorba. Mircea Cartojan, care avea un unchi în armată și era bine informat, le aduse la cunoștință că în Ungaria "se petrece ceva". O mișcare populară sau poate chiar o revoluție, ceva de felul ăsta... Aiurea! exclamă neîncrezător Paulică Dobrescu. De unde-ați scos voi chestia asta?... V-ați îmbătat aseară și ați rămas mahmuri! Mi-a spus unchiu-meu... Serios! îl asigură grav Cartojan. Cică s-au ridicat ungurii și-au dat jos guvernul comunist de la Budapesta... Și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fals, forțat, ochii îi erau ciudați, parcă și el observă că râse singur. Îl priveam în ochi și nu spuneam nimic. Shen. I se auzi glasul răgușit printre bătăile frunzelor. Angela. La rândul meu i-am răspuns. Frumos nume, zise neîncrezător. Apoi parcă mă privi altfel; parcă nici nu mă privi pe mine, ci ceva din mine. Se apropia cu pași mărunți și calculați, mai aproape, mai aproape...se opri. Era doar la câțiva centimetri de mine, îi auzeam răsuflarea. Privi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vreo douăzeci de ani. Bătrînii spuneau că n-ar fi trebuit să i se Îngăduie niciodată unui scriitor să se instaleze În minusculul apartament ocupat odinioară de paznic. Faptul că era irlandez nu intra În discuție. Bătrînii de aici erau neîncrezători față de străini, oricine ar fi fost aceștia. Pentru a fi acceptat de insulari, trebuia să fii cel puțin breton, preferabil născut aici. Ca mine. Deși cunoșteam pe de rost ceea ce a fost terenul de joacă al copilăriei mele, nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tot ce a Îndurat: moartea lui Gildas, cea a lui Nicolas... VÎrîse adînc cuțitul În rană, cu cruzime, nu exista o mai bună strategie pentru a evita să răspundă Întrebării tinerei femei. Lucas simți o străfulgerare de ură, dar durerea neîncrezătoare pe care o citi pe chipul Mariei Îl străpunse. - Nicolas?... Nu... Nu, nu el... O simți clătinîndu-se, i se prăvăli În brațe. - Luați-o de aici! explodă Lucas. Yvonne Îl măsură cu dispreț. - Nu știi să-ți păstrezi cumpătul. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să meargă să consulte un psiholog, cineva care s-o poată ajuta să explice viziunile acelea recurente, hipnoza putea, de asemenea, să dea rezultate bune, făcînd-o să coboare la un eveniment traumatic ascuns adînc În subconștient... Marie avea o expresie neîncrezătoare. - SÎnt sigură că sînt refractară la genul ăsta de trucuri... - În astfel de cazuri, se administrează un ușor calmant Înaintea ședinței... - Un calmant?... Cum ar fi Mésadrolul? GÎndurile lor urmară Într-o străfulgerare același raționament, astfel că vorbiră amîndoi odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el și pe copilaș, dar tu l-ai lăsat de unul singur. - El ți-a spus asta? - Nu. O știu pentru că eram acolo. Îl văzu tresărind și Înghiți În sec Înainte de a adăuga: - Bebelușul acela eram eu, Christian. O privi neîncrezător. Dar privirea verde nu mințea. Simți scurt că rațiunea Îl lasă baltă. - Nu eram decît un copil... - Pierric avea doar șase ani și mi-a salvat viața, ținîndu-mă la pieptul lui toată noaptea. Christian avu o expresie amară. - Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
căldicel. Și nu e nevoit să plătească pentru ceea ce alții trebuie să plătească cu bani peșin. Vorbesc despre acea floare dulce pe care o avem Într-atâta la inimă, și eu și dumneata! — Ești de partea papei, Cecco? insistă poetul, neîncrezător. — Ce credeai, messer Durante? Vino și dumneata de partea asta, ascultă-mă pe mine, zise celălalt punându-i o mână pe umăr. Dante Îl respinse cu un gest brusc. Voia să adauge ceva, Însă mai apoi se răsuci și reîncepu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cel mult putem spera că și acul pentru benzină e defect și indică prost. — L-am purtat o singură dată, mai ține domnul Președinte să specifice. — Zece mii de kilometri, se indignează și Petrică. Nu se poate, e blocat angrenajul, zice neîncrezător Monte Cristo, dacă ar avea numai atît, nici nu i s-ar auzi motorul. — Ăsta e riscul oricărei discuții delicate, abaterea de la subiect, alunecarea către divagații, perorații, zice domnul Președinte ridicîndu-se primul de la masă, dînd tonul plecării. — La dracu’! se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cap, o s-o ținem una și bună. N-o să aibă încotro decît să ne creadă pe cuvînt, se gîndește. — Și sfîrșitul ăsta o să fie un alt început, se dezmeticește cu totul Tîrnăcop, începînd să tremure. — începutul la nimic, spune Dendé neîncrezător — Ce mai contează? îi răspunde Gulie, și toți trei își opresc prvirile tulburi asupra lui Roja care răcnește din toate puterile. — Zero ! Ăsta e momentul, se impacientează, nu vă apropiați mai mult de atît, lăsați-mă pe mine singur, și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
amintirea acelor vremi, sticla de șampanie era nelipsita În casa lor la marile evenimente ale familiei și ale națiunii. Era șampanie Zarea: Minunata noastră șampanie Zarea cu minunatul ei nume, spre care era ațintită privirea tot mai obosită și mai neîncrezătoare a milioane de compatrioți. În ultimul timp, tot mai multă lume bea Angelli. Un nume promițător și el dar care, cel puțin pentru moment, nu dădea semne de Întunecare. Așa ceva aveau și ei În cămară pentru noaptea Anului Nou. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
deșucheată a vecinului său de a păzi pe rând porcul În noaptea de revelion. Liftul era blocat, iar automatul de scară nu funcționa. Văzându-și prietenul amenințat cu cuțitul, Flavius-Tiberius zise: El nu are nici o vină. Nu? Omulețul Îl privea neîncrezător și bucuros chiar să afle că domnul Grațian nu are nici un amestec În toată nebunia aia. Flavius-Tiberius se așeză și el În zăpadă lângă omuleț. Acesta mirosea a o oaie. Și a birt. Eu am dezlegat porcul, zise Flavius-Tiberius fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-și continue drumul înapoi. Eram uimită. Esau cel roșu, Esau cel însetat de răzbunare, plângând în brațele tatălui meu? Cum putea fi el monstrul care îmi bântuise visele și care răpise cântecul de pe buzele fraților mei? Mamele mele se priveau neîncrezătoare între ele, doar Inna râdea de una singură. - Tatăl vostru era așa de prostuț, zicea ea câteva săptămâini mai târziu, în Succoth, când ne aminteam întâmplarea din acea zi. Să se teamă de așa un bărbat copilăros? Să ne dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu și-a dat gândurile la iveală. - Acel câine netăiat împrejur îmi violează sora în fiecare zi, a tunat Simon. Eu am să permit pângărirea singurei noastre surori, unica fiică a mamei mele? La asta, Iosif a luat o față neîncrezătoare și i-a spus lui Ruben pe jumătate în șoaptă: - Dacă fratele meu e îngrijorat pentru forma penisului cumnatului nostru, să-i spunem tatălui nostru să ceară ca dar de nuntă pielea acestuia. Cu adevărat, hai să cerem ca toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
umeri: „Mă rog, dacă vrei tu, așa să fie. Dar tu?” Își fixase ochii cenușii, apoși, asupra mea. Am simțit o mare dorință să-l impresionez. „Eu? Dacă nu mă cheamă, dau năvală în sala cu oglinzi”. Dinu mă măsură neîncrezător. „Ai face asta? „Dar de ce să n-o fac?” „Ești nebun, Daniel”. „Ba nu sunt nebun deloc, m-am înflăcărat eu. M-a chemat aici, vreau să știu în ce condiții trebuie să lucrez. Numai politețea mă împiedică deocamdată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
știu cum am ajuns acolo, într-un spital instalat în barăci, unde mă mâncau păduchii. Cineva mi-a explicat că, pentru a ajunge la țărmul oceanului, trebuia să străbat un deșert. M-am hotărât să încerc. Localnicii mă priveau lung, neîncrezători. Cum, fără cămilă? Mi-au dat totuși fructe. Apă. Un fierar mi-a făcut un cărucior cu care să-mi transport proviziile. Și am plecat. Auzisem o frază, „acolo unde există o voință, există un drum” și mi-o repetam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trebuie să mintă. Mai-Baka păru că se liniștește. Căzu pe gânduri. Deodată însă întrebă, sărind în picioare: - Ce arme au? Auta, tu ai văzut armele lor? - N-au arme, Mai-Baka. Nu le trebuie arme: sunt oameni pașnici. Mai-Baka îl privi neîncrezător și mirat: - Dar cu ce se apără? Cum vînează? - Nu vânează... mănâncă numai... legume și poame. De apărare n-au nevoie: sunt blajini, nimeni nu le face nimic. Mai-Baka se mai gândi un răstimp, apoi spuse: - Atunci sunt vrăjitori! - Da
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
placi. Uite, îți dau șansa să te salvezi. Vom face în felul următor: eu te las să pleci, însă numai dacă reușești să treci de mine. Și o vom ține tot așa multă vreme. Și îmi dezleagă cătușele. Îl privesc neîncrezătoare. El face un gest larg. Nu aștept mult și o zbughesc pe ușă. Sunt dezorientată și frustrată (toată chestia asta e organizată ca un fel de test, pe care știu că-l pot trece, însă în același timp nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de adrese), o verighetă (ce putea fi foarte bine a Terezei sau nu) și o trusă de unghii. Mai cu seamă elocvența înghețată a trusei de unghii a avut darul de-ai mântui de scepticisme chiar și pe cei mai neîncrezători dintre cei prezenți. Totul părea perfect în legătură cu această trusă de unghii: încuietoarea, copcile laterale și capacul funcționau admirabil, cele două minuscule balamale aurii erau manufacturate splendid, atâta doar că ea (arz-o-ar focul!) era o trusă cu unghii umane
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-și depășiseră cota de energie electrică pentru acea seară, se interesa dacă nici un alt idiot nu întîrziase, la coborâre, pe traseu. Nu întîrziase nimeni, o asigurau, intimidați și mândri, profanii. Coborâseră toți. - Să vă crape vouă ochii din cap? mugea neîncrezătoare și taurină vădana, despre care se zvonea că, în afară de muștruluială, se pricepea și la altceva. - Să ne crape! se mobilizau, neclarificați, dar bucuroși că fuseseră confundați cu cenaliștii autentici, profanii. - Păi, o să vă! Că altceva ce are să vă crape?! Duceți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
eu, a fost de acord Julia. Dar teoria este că dacă înlături fricțiunile, atunci subterfugiile nu mai sunt necesare, ceea ce înseamnă că orice pericol sau enervare dispare. Voilà! Amenințarea se risipește. Și chiar așa s-a întâmplat? a întrebat Alison neîncrezătoare, simțind că-i vine să vomite la gândul de la împărți pâinea cu Sofia. Da. De fapt, fosta s-a decis să se mute în Franța și să înceapă o viață nouă. Au tăiat orice legătură, a adăugat Julia privind visătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
zâmbit radioasă femeii care umplea cadrul cu șoldurile ei generoase, învelite în tafta de culoarea cireșei coapte. —Bună! Îmi dai voie să intru? Nu vreau să merg decât la oglindă, să-mi verific machiajul. Femeia s-a uitat la ea neîncrezătoare, dar s-a dat la o parte și-a lăsat-o să treacă. Odată intrată, Julia s-a poziționat în fața unei chiuvete, prefăcându-se că-și împrospătează rujul - cu toate că avusese grijă de asta de când era la masă - și că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să strâng bani pentru o asociație de binefacere, a spus Susan când s-au așezat la o masă cu vedere la terenul de squash. Apoi i-a întins Fionei un pliant despre călătoria cu bicicleta. Aha! Femeia l-a studiat neîncrezătoare. —Nu, eu chiar cred c-o să-mi facă bine. În ce sens? Fiona a luat o gură de cafea, dar s-a strâmbat fiindcă-și arsese buza. — Adică, în fond, tu nici n-ai mai mers așa de mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]