2,506 matches
-
au fost inaugurate de Zei sau de Eroii civilizatori in illo tempore: aceștia nu numai că au întemeiat numeroasele munci și feluri de a se hrăni, de a face dragoste, de a se exprima, dar chiar și gesturi în aparență neînsemnate. În miturile australienilor karadjeri, cei doi Eroi civilizatori s-au așezat într-o anumită poziție pentru a urina, iar populația karadjeri imită chiar și în zilele noastre acest gest exemplar.2 Nu trebuie să mai spunem că, la nivelul experienței
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
odihnindu-se în splendida văioagă mărginită de coline înverzite. La miazăzi, orizontul era închis de lanțuri înalte de munți, iar pe lângă aceștia, munții pe care el împreună cu periculoșii săi tovarăși de drum îi traversaseră până atunci păreau de-a dreptul neînsemnați. Trase adânc în piept aerul ușor ce îi mângâia fața, aducându-i mirosul înțepător al pinilor și al ierbii înalte de pe pășuni. într-adevăr, izbutise s-o scoată la capăt în opt zile! Dar când urma să se încheie aventura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
printre lăstarii tufărișurilor, marcomanului nu-i trebui mult să-și dea seama că îi avea pe urme și, răsucindu-se, putu chiar să întrezărească sub el, mișcându-se repede printre coroanele copacilor, bluza portocalie a lui Odolgan. Avantajul lui era neînsemnat, dar avea mai multă experiență în a se mișca prin pădure. Gâfâi din greu, urcând coasta abruptă, care era calea cea mai rapidă, dar ajunse în sfârșit pe creastă și își dădu drumul la vale pe celălalt versant, mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Cred că soldații tăi au adus pe vreunul. Sebastianus, încruntat, îl măsură scurt cu privirea: poate doar în momentul acela, după ce auzise dezvăluirile prizonierului, își dădea seama cu adevărat de rolul hotărâtor pe care omul acela ciudat și în aparență neînsemnat, pe jumătate călugăr, pe jumătate bandit, îl putea juca în tragicele evenimente ce se desfășurau în Galii și deci și de importanța propriei misiuni. Se scutură. Foarte bine, răspunse. Atunci, Eucherius al nostru vine cu noi. Ridică privirea la cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unui popor, experiența lui de-a lungul vremii, chipul lui de-a simți, de a gândi, de a considera lumea. 37. Cine disprețuiește literatura anterioară a tării sale, nu poate fi scriitor bun, chiar și aiurea, unde influențele străine sunt neînsemnate și unde, deci, nu e atâta nevoie de sprijinul tradiției pentru asimilarea acestor influențe... 38. O operă poate fi expresia unei societăți care nu mai este a sa, dar care are asemănări cu ea. De aceea un scriitor poate "muri
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
strânsă pe bust, îi accentua, rotund, toate liniile. Dădeam doamnei M... câteva explicații asupra regimului pe care îl urmează. Mișcările mâinilor, ridicate în diversele operațiuni ale toaletei, descopereau brațele Adelei până mai sus de cot. Acest incident, probabil cu totul neînsemnat în univers, îmi paraliză inteligența. Doamna M... abuzează de regimul vegetal. Îi recomandai, cred, o alimentație mai sub-stanțială. Adela își isprăvea toaleta. Pe fața femeii din oglindă se zugrăvea interesul intens cu care o scruta femeia din odaie. Când veni
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
așeză din nou pala de păr pe jumătatea stângă a frunții. Apariția doamnei M... în cerdac m-a contrariat, dar a fost bine-venită: atitudinea stânjenită a Adelei nu era de natură să-mi fortifice voința. Urmă un schimb de vorbe neînsemnate cu doamna M..., la care Adela abia dacă luă parte. Intra mereu în casă, într-o odaie sau alta, umblând repede cu mersul insistent, într-o necontenită ofensivă în contra realității. - Cauți ceva, Adelă? Ai nevoie de ceva? - N-am nevoie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu smocurile palide la ochii umbriți de ochelari Întunecați, cu venele Înfurcate coborând de pe culmile frunții și gura mare, hotărâtă să stea În tăcere. — Ideea fiind, zise Margotte, că nu există vreun mare spirit al răului. Oamenii aceia erau prea neînsemnați, unchiule. Erau doar oameni de rând, din clasele de jos, administratori, mici birocrați sau din Lumpenproletariat. O societate de masă nu produce mari criminali. Asta pentru că diviziunea muncii În Întreaga societate a desființat toată ideea asta cu răspunderea generală. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cantitate neglijabilă, de care te puteai lipsi, un fitecine care aștepta să fie măcelărit cu o unealtă de săpat tranșee (Eisen spunea că văzuse asta Înainte să evadeze din teritoriul ocupat de naziști și să ajungă la ruși - oameni prea neînsemnați ca să se irosească gloanțe pe ei, cărora li se spărseseră capetele cu lovituri de lopată); Înălțându-se iar și iar pe noi culmi ale măiestriei Într-ale lumii. Prin divinitatea artei. Adresându-se, inspirat, omenirii. Făcând semne În limbajul universal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cercurile de refugiați. Rumkowski Îi era numele. Era un afacerist ratat. În vârstă. Un individ zgomotos, corupt, director de orfelinat, un colector de fonduri, un actor prost, o figură de batjocură, dezgustătoare din comunitatea evreiască. Un om cu un rol neînsemnat de jucat, ca atâția indivizi moderni. Ați auzit vreodată de el? Lal nu auzise de el. — Ei, veți auzi puțin. Naziștii l-au făcut Judenältester 1. Orașul a fost Împrejmuit. Ghetoul a devenit lagăr de muncă. Copiii au fost sechestrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din ochii soției de fiecare dată când pășea către ea, deși habar n-avea cum de ajunsese în situația respectivă. Uneori, se gândea Mary, primești o viață nepotrivită și te trezești alături de niște străini. Mary considera că nici cea mai neînsemnată mostră de devotament nu trebuia luată ca un ceva care ți se cuvine. Era în stare să le ierte prietenilor orice; nu-i păsa despre ce era vorba. Știu de ce-a trebuit s-o scrii. Cât de mult aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să-mi plâng neputințele. Toți îmi spuneau să nu mai fiu timid, dar niciunul nu mă învăța cum să mă schimb. Poate mă obișnuisem să-mi petrec timpul în umbra altora, poate că mi-era destul de comod să mă știu neînsemnat pentru ceilalți din jur, dar în acea zi toată rutina îmi crea suferință. Trebuia să mă schimb, voiam să aflu cine sunt, cum sunt perceput de ceilalți din jur și dacă am dreptul la propria mea poveste de iubire. Țineam
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
un fluture care a fost atins de un deget. Fără acel praf special de pe aripi născut din frământarea de stele, nu puteam să cunosc nimic despre zbor. Poate că mă născusem să fac figurație într-un decor destul de sărac și neînsemnat într-o poveste mai mare. E drama multora și poate că era necesar să mă învăț cu propria soartă și să o accept așa cum e ea. Din spatele meu se apropiau scârțâind prin zăpadă pași repezi. Aici erai? Nu m-am
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Închise ochii și imaginea lui reapăru desenându-l zâmbind. Îi vedea foarte clar gropițele săpate-n obraji, buzele mari ce-și așteptau obraznic sărutul, ochii lui negri de nepătruns și un nas cât să fie pe-acolo. Acel chip aparent neînsemnat îi rămăsese impregnat pe sub pleoape. De ce mi-o fi plăcând mie să-mi pierd vremea cu unul ca tine, Gonzales? De ce te las să mă privești fără mască și totuși mă simt în siguranță? Ești asemeni unui gladiator, îi răspunsesem
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
îi dădeau echilibrul râvnit. Avea 60 de ani, părea mai în vârstă, era înalt, zvelt, cu ochii aprinși de o vioiciune veche ce stăruia să iasă mereu la iveală. Spre prânz - acum la pensie - după unele trebăluiri mărunte în gospodărie, neînsemnate, pe care le considera, însă, importante, aureolate de intervențiile lui, ignorând în această privință prezența soției, pe care n-o socotea iscusită „pentru lucruri atât de delicate”, fără a le preciza care anume, se așeza, spre reconfortare, în fotoliul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
spiriduș; cuconu Toader Lascarache, ofițerul stării civile, însurat la tinereță, cu bătrâneța moașei Maria, unguroaică de neam, care-l bănuia totdeauna că umblă după muieri și se tânguia tuturora de necredința lui Todere - și alții mulți mai mărunți și mai neînsemnați slujbași. Toți trăiau într-o liniște și o înțelegere desăvârșită,în casele curate, împrejmuite de grădini și livezi. De multă vreme o duceau așa - Dorobanțu aprinzând și stângând felinarele, Teodorescu repezindu-și nasul în pământ, cucoana Adela înălțându-l spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Zâmbi mamei sale. — Voiam să-ți mai spun, zise nana Floarea, că badea Toma mi-a adus de știre și de la Laz, că fecioru-tău crește și a început a râde. Paznicul nu păru bucurat de asemenea isprăvi ale unei ființi neînsemnate, care săvârșise, cu venirea ei pe lume, o faptă cumplită. Mi-a mai adus și alte știri de la Laz, de la cuscrul Mitrea și de la cuscra Elisaveta, cum că s-au făcut rugăciuni de nouă zile și pomenirea de patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ea. Factor de protecție cel puțin douăzeci. Îmi șterpelești și mie una? Sigur, da, ce vrei tu. Apoi am încercat să mă refugiez iar în fantezia mea. O să vorbim politicos cu toată lumea de acolo, dar tu o să faci un gest neînsemnat și intim, de care o să știu doar eu - poate că o să treci pe lângă mine și, în trecere, o să-mi schițezi un cerc cu degetul mare în palmă sau... Jacqui îmi zisese altceva și pentru o clipă mi s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și țărmul acela, care se oferea cu brațele larg deschise năvălitorilor. Un bărbat s-a înfățișat înaintea noastră. Era catârgiu, zicea el, și trebuia să plece fără zăbavă spre Fès. Dacă voiam, ne putea oferi serviciile sale în schimbul unei sume neînsemnate, câteva zeci de dirhami din argint. Dornic să părăsească Melilla înainte de căderea nopții și momit fără îndoială de preț, Mohamed a acceptat fără să se mai târguiască. I-a cerut totuși catârgiului s-o ia pe drumul de coastă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
turbanul și arcurile care fuseseră sfărâmate. Două luni mai târziu, stăpânul de la Cairo relua totuși în posesie palatul lui Aladin, decizie pe care populația o judecase aspru. Văduvei otomanului îi erau date o locuință modestă și o rentă atât de neînsemnată, încât văduva se văzuse silită să scoată la mezat cele câteva obiecte de preț lăsate de soțul ei. Toate acestea îmi fură spuse la vremea potrivită, numai că nu căpătaseră în ochii mei vreo semnificație anume. În timp ce mi le reaminteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sunt aceleași. În primul rând, munca în sine. Începe întotdeauna cu ce ai mai bun. Chiar dacă înseamnă să faci ceva în plus, cum ar fi rezervările de bilete de tren pentru șeful tău, nu te plânge. E doar un lucru neînsemnat. Ammaji veni din bucătărie, unde pregătea cutiile cu prânzul. Kulfi gătea doar când o cuprindea inspirația; corvoada o lăsa pe seama lui Ammaji. Vreți paratha simplă pentru la prânz sau ați prefera cu ridichi? întrebă Ammaji. — Eu aș prefera păun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
avea de-a face. Sampath îl auzi urlând alarmat, fiindcă glasul lui se strecură afară pe fereastră și se rostogoli în josul străzii. Și în autobuz țipa toată lumea. Unii încercau să reinstaureze calmul: — Și de ce faci așa mare scandal pentru ceva neînsemnat ca o ocheadă? Unii o încurajau: — Foarte bine. Foarte bine ai făcut. I-ai arătat lui. Unii o dezaprobau și i-o tăiau scurt: — Unele doamne ar trebui puse să meargă pe jos la serviciu. Când termină de tușit, Sampath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Întotdeauna: ba pica la hindusă, ba pica la sanscrită, ba pica la matematică, ba pica la istorie. Niciodată nu se putea concentra la ce avea de învățat. — Ah, unuia ca el îi e greu să se concentreze la lucruri atât neînsemnate și de lumești. Se uită pe fereastră și peste tot vede slava Domnului. — E-adevărat, spuse Ammaji, nici nu vă pot spune cât ne-am chinuit. E greu pentru o familie. Ne rugam de el: „Hai, învață un pic; măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
bilet. Deși se bucura că-l mușcase pe Hungry Hop, era dezolată de faptul că asta părea să semnalizeze finalul lungii lor asocieri. Ne știm din copilărie, își zise. Nu-i frumos să ne certăm dintr-odată pentru un lucru neînsemnat. Când era mică, își cumpăra înghețată de la tatăl lui Hungry Hop care era însoțit pe atunci de micul Hungry Hop. Mai târziu, când Hungry Hop însuși preluase afacerea, își continuase patronajul asupra rulotei familiei. Se gândi la ce-i spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-se în membre. Din cauza epuizării sau a resemnării sau a sorții din nou inspirate, cine știe? Nu-și mai simțea trupul, dar simțurile nu-i erau amorțite. Se ascuțeau din ce în ce mai tare și era conșteint în mod acut de fiecare sunet neînsemnat, de fiecare miros și foșnet din noapte: mersul unui șoarece prin iarbă, aripile unui liliac fâlfâind în depărtare, mirosul incitant care chema insectele să zboare și să bâzâie undeva dincolo de livadă. Sub pământ, auzea apa gâlgâind, auzea cum era absorbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]