1,138 matches
-
sens uzual al cuvântului libertate (din latinescul liber) definește de altfel și sensul său originar. La originile civilizației noastre, libertatea este condiția liberă a omului care nu este sclav (servus) sau prizonier. Prin opoziție cu sclavul, tratat ca o unealtă neînsuflețită lipsită de drepturi, stăpânul sau cetățeanul dispunea în mod liber de persoana sa și participa activ la viața orașului, astfel, libertatea este mai întâi un statut, adică o condiție socială și politică, garantată printr-un ansamblu de drepturi și datorii
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
integral axiomele 186-187, în care este recunoscută evidenta conexiune dintre filologie și filosofie: "ceea ce obține mai sublim poezia este că atribuie simțire și pasiune lucrurilor insensibile; este însă totodată o caracteristică a copiilor aceea de a lua în mînă lucruri neînsuflețite și de a le vorbi, în joacă, întocmai ca și cum ar fi vorba de niște ființe vii. Această axiomă filologico-filozofică ne dovedește că, atunci cînd lumea se afla în vîrsta copilăriei, oamenii au fost prin natura lor poeți sublimi". Apelul la
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
un principiu care să facă puterea de prisos. Critica în chestia dezarmării după strictul bun-simț îi oferă posibilitatea unei "dizertații" asupra înjurăturii naționale, din care, spre amuzament, vom cita pe larg: "Românul, cînd se necăjește rău, ori pe un lucru neînsuflețit, ori pe o ființă vie, absolut indiferent de categorie și specie, raportează ori, mai exact, trimite acel lucru sau acea ființă la originea lui naturală. Nu știu dacă cetitorul a luat bine seama la profunzimea filozofică cuprinsă în acea formulă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
proporții mai largi. Specialiștii în științe naturale discută uneori despre posibilitățile existenței unor înșelătorii intenționate în procesul experimental teoretic, însă în practică nu se găsesc decît puține asemenea acte similare înșelătoriilor puse la cale de psihologii experimentaliști. De asemenea, caracterul neînsuflețit al majorității obiectelor studiate de specialiștii în științele naturale nu generează nici încredere, nici ambiguitate; oamenii de știință pot avea încredere sau se pot înșela doar unii pe alții. Totuși, ei pot împărtăși un devotament pentru știință cu colegii lor
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că prezența primului tip nu implică neapărat și prezența celuilalt. Conform formulării lui Cheney și Seyfarth (1990:261-262), aceste două feluri de talente sînt specifice anumitor domenii. Inteligența tehnică este genul de inteligență necesar în interacțiunea cu lumea materială sau neînsuflețită, în timp ce inteligența machiavelică sau socială este necesară în interacțiunea cu alte ființe vii, iar în cazul oamenilor, în special cu semenii lor. O persoană care își folosește abilitatea machiavelică ține cont de posibilele reacții ale altor oameni atunci cînd decide
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
se autoamăgi. Scara Mach structurată de Christie și Geis (1970), despre care am discutat în capitolul 8, se concentrează în mod clar asupra utilizării talentului machiavelic în scop necooperant și nu în scop cooperant. Ceea ce distinge ființele vii de obiectele neînsuflețite este capacitatea lor de a acționa și reacționa. Mediul social este reactiv, iar oamenii, ca multe alte animale, țin cont de acest lucru atunci cînd se hotărăsc ce să facă. În acest sens, lumea socială îi pune mai mult la
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ca multe alte animale, țin cont de acest lucru atunci cînd se hotărăsc ce să facă. În acest sens, lumea socială îi pune mai mult la încercare pe cei care vor să i se adapteze decît lumea materială a obiectelor neînsuflețite. După cum s-a menționat mai devreme, acest lucru face ca oamenii de știință care dispun de date mai puține să aibă mai multe probleme în interpretarea lor. Ceea ce vreau eu să subliniez este faptul că indivizii, oameni și maimuțe deopotrivă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
folosită în această carte nu pentru a întări părerea convențională conform căreia cooperarea este ceva rar în politica mondială, ci pentru a arăta că ea poate fi promovată chiar și de guvernele pur raționale, conduse strict de propriile interese și neînsuflețite de vreo preocupare idealistă pentru binele comun sau de vreun angajament ideologic pentru un anume model de relații internaționale". (Keohane 1984: 78) Pentru el, teoriile realiste limitează "interesele reciproce din politica mondială [...] la interesele de unire a forțelor împotriva adversarilor
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pe care l-am avut deja». Și a adăugat: Voi veni chiar eu să-l înmormântez». Într-adevăr, văzuse în vis un mort îmbrăcat în haine albe și a auzit cum i se spunea: «Du-te și dezleagă-l!». Trupul neînsuflețit a fost transportat în orașul nou, în biserica fraților, pe care chiar fratele Iacob o construise și ceruse să fie consacrată, și a fost înmormântat în ea cu toate onorurile. Însă în anul 1238, moaștele sale și cele ale fratelui
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
În zadar să descriu calitățile dumneavoastră, care nu se pot supune niciunei descrieri. Nutresc față de dumneavoastră Înclinare, dragoste și supunere, acestea sînt acum prețuite În tăcere ca să nu alunece din Înalta lor ființă și să fie biruite de neînsemnatul și neînsuflețitul meu condei“. Alecu moare ca un erou romantic. Torționarul Îi smulge călimara din mînă, confesiunea rămîne neîncheiată. Poetul introduce, fără să știe, o tulburătoare metaforă textuală În aceste rînduri finale: „Nu pot, nu-mi permite paznicul să lungesc mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ele aminteau de niște cosași numai prin zgomotul pe care-l făceau cînd despicau „britul“. Văzute din vîrful catargului, mai ales cînd se opreau și rămîneau locului o clipă, siluetele lor negre și mătăhăloase aduceau mai degrabă cu niște stînci neînsuflețite, decît cu orice altceva. Și, așa cum cîrdurile de elefanți culcați îi apar, de la distanță, străinului ce străbate întinsele regiuni de vînătoare din India, ca niște movile negre și golașe - tot astfel îi apar și acești leviatani aceluia care-i zărește
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sale se găsesc într-o latură a capului, la o distanță de aproximativ o treime din lungimea lui totală, de la frunte în jos. Vă dați, cred, seama, din toate acestea, că fruntea unui cașalot e ca un zid orb și neînsuflețit, lipsit de orice organ sau apendice proeminent. Nu trebuie, de asemenea, uitat că doar la extremitatea mai joasă, arcuită spre interior, a frunții găsești ceea ce s-ar putea numi o rămășiță de os și că întreaga cutie craniană a acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai bine de parîma lunecoasă a mandarului, se lăsă ridicat pînă-n creștetul capului cașalotului, unde ateriză înainte ca Tashtego să fi putut ajunge în fundul polobocului. între timp, se stîrnise o zarvă grozavă. Privind peste bord, oamenii văzură capul, pînă atunci neînsuflețit, zbuciumîndu-se și legănîndu-se chiar sub fața apei, ca și cum i-ar fi venit brusc o idee importantă - deși nu era decît bietul indian care, prin zvîrcolirile lui, dezvăluia fără să vrea adîncimea primejdioasă pînă la care se prăbușise. în clipa cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
harponiști păgîni care, țintuiți acolo de încăpățînarea lor, de lealitatea lor sau poate de destin, continuau să vegheze în creștetul corabiei ce se scufunda. Cercurile concentrice începură să înconjoare ambarcațiunea singuratică, iar oamenii, vîslele, mînerele lănciilor, toate obiectele însuflețite și neînsuflețite ce mai pluteau pe mare, începură să se rotească în jurul vîrtejului, care sfîrși prin a înghiți pînă și cele mai mărunte lucruri de pe Pequod. înainte ca ultimele valuri să acopere capul indianului din vîrful arborelui-mare, în clipa, cînd încă se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
părinților li se oferă șansa de a-și vedea copilul decedat și de a-și lua adio. P. Rousseau (apud Antoine, 2008), preocupat de această problemă recomandă ca soluție binefăcătoare, ritualizarea doliului perinatal, chiar dacă într-o manieră simplificată. Astfel, trupul neînsuflețit al copilului este îmbrăcat cu hăinuțele pregătite pentru naștere și fotografiat. De asemenea, părinții pot să-l vegheze și în urma unui eventual ceremonial religios, chiar să-l înhumeze. Se apreciază că prin acest efort minim de valorizare a micuțului defunct
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
rar] excepție. Mencius susținea c] practicile convenționale se justific] prin ins]și originea lor spontan]. Ritualurile de înmormântare au ap]rut că o consecinț] normal]. Ar fi greu, chiar insuportabil, s] ne imagin]m insectele și alte creaturi devorând trupul neînsuflețit al p]rinților decedați. De aceea, divinitatea a hoț]rât în mod indirect desf]șurarea acestui ritual prin intermediul sentimentelor și al inclinațiilor comportamentale afective. Atașamentul fâț] de familie sau fâț] de clan (neam) reprezint] o form] a iubirii p]rtinitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
exemplu, considerații deosebit de importante legate de mediul înconjur]tor ar putea fi greu de exprimat în ceea ce privește drepturile. Împotriva acestei obiecții putem susține faptul c] afirmațiile cu privire la mediu pot fi f]cute la fel de eficient f]r] atribuirea de drepturi unor obiecte neînsuflețite - drepturile generațiilor viitoare ar putea avea aceleași implicații pentru acțiune în ceea ce privește menținerea integrit]ții planetei. 4) Sunt drepturile inalienabile? Dac] un drept este sau nu inalienabil este o chestiune cu privire la transmiterea sau transferarea să la o alt] persoan]. Așa-numitele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
să trezească toată suflarea. Copacii tânjesc după razele călduroase ale soarelui, după cântecul păsărilor, după verdele din jur și de pretutindeni. Frunzele amorțite de frig plâng cu jale după zilele însorite ; tremurând, se desprind din copaci și cad pe pământ neînsuflețite, uscate, pierzându-și culoarea verde ce sugera odinioară viață, gingășie, tinerețe... Acum, unele galbene, semn că au sfârșit din cauza vârstei, sunt bătrâne; altele roșii , încă mai au de trăit, dar s-au stins de focul dragostei, de dorul zilelor însorite
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Seminaria Veniamina", sub oblăduirea lui Veniamin Costachi, Mitropolitul Moldovei, și martoră a Unirii Principatelor Române (1859), a devenit apoi biserică parohială. Adăpostind, în cimitirul alăturat, oseminte ale unor mari personalități din vremuri îndepărtate și trăitori de evlavie creștină, precum și trupurile neînsuflețite a 124 de eroi din al doilea război mondial, iar actualmente fiind lăcaș de cult și de alinare sufletească pentru bolnavii Spitalului Clinic de Psihiatrie, biserica "Schimbarea la Față -Socola", din Iași, este unul dintre cele mai vechi și mai importante monumente
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
agricultura să se fi arătat, fără ca boii sau plugul sau, în sfârșit, orice altceva să fi ajutat la facerea lor? Pentru aceea chiar din început El a făcut ca toate neamurile de dobitoace și de saduri să aparțină pământului celui neînsuflețit și fără simțire, pentru ca din capul locului să te învețe pe tine despre înviere. Într-adevăr, toate acestea sunt mai minunate și mai nepricepute decât învierea, fiindcă nu este același lucru a aprinde lumânarea stinsă și a scoate la iveală
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Maestrului. Mahăvīra neagă existența unui Zeu suprem care ar fi creat lumea, dar acceptă existența zeilor. Cosmosul este infinit și prin urmare nu are început și nici nu va avea sfârșit. Universul are două componente eterne: ajīva și jīva, inanimatul, neînsuflețitul, inconștientul, non-spiritul, respectiv animatul, însuflețitul, conștientul, spiritul. O trăsătură caracteristică a jainismului este panpsihismul. Această teorie admite că Universul însuși este un organism viu, însuflețit prin intermediul monadelor animate (jīva), care circulă prin sferele sale. Panpsihismul dă naștere unor dificultăți de
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Thornhill și Thornhill, 1992). Critica teoriilor tradiționale Perspectiva pulsională care abordează comportamentul agresiv ca având origini interne determină formularea ipotezei conform căreia declanșarea comportamentului agresiv la o persoană izolată este posibilă în cazul în care ținta acțiunilor este un obiect neînsuflețit sau propriul corp. Totuși unele date empirice au arătat că dacă un animal este supus singur tratamentului experimental, el nu va manifesta nici un fel de reacție agresivă, în schimb va ataca în prezența unui membru din aceeași specie (Blanchard, Blanchard
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
folosită în studiul agresivității în context de laborator, adesea aplicată copiilor. Metoda presupune câteva etape. Într-o primă etapă, participanții sunt, într-un fel sau altul, provocați. Apoi ei au posibilitatea de a lovi sau de a ataca un obiect neînsuflețit. Agresivitatea este măsurată în funcție de loviturile directe aduse obiectului. Observatorul evaluează agresiunile din timpul jocului în mod direct sau se bazează pe înregistrările efectuate cu ocazia jocului. Procedurile sunt foarte utile pentru studierea proceselor de învățare a agresivității, fiind însă mai
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
imitative sau non imitative. Metoda experimentală evocată este criticabilă dintr-un singur punct de vedere: ea poate produce agresiuni reale asupra ființei umane. Figura 5 Un model adult și un copil agresează o păpușă gonflabilă (suferință-durere). Atacul la adresa unui obiect neînsuflețit reprezintă fundamentul unei metode populare de studiere a comportamentelor agresive la oameni. Notă: Adaptat după Baron și Richardson (1994, p. 60) Măsurarea agresivității verbale directe și indirecte. Primele studii asupra agresivității aveau ca scop să măsoare agresivitatea verbală a subiecților
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
memoria mea s-a supus imediat. Îmi aminteam de Blériot, care, pe atunci, traversa Marea Mânecii cu monoplanul lui, de Picasso, care picta Domnișoarele din Avignon... Cacofonia evenimentelor istorice a răsunat în capul meu. Dar cele trei femei rămâneau nemișcate, neînsuflețite - trei piese de muzeu cu următoatea etichetă: cochetele din Belle Époque în grădinile de pe Champs-Élysées. Am încercat atunci să mi le însușesc, să fac din ele iubitele mele imaginare. Prin sinteza mea erotică, le modelam trupurile, ele s-au mișcat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]