2,274 matches
-
17 mai 2016 Toate Articolele Autorului PE MAL DE CER Pe mal de cer o lună Plângea cu fir de stele Și trimitea lumină În hohot pe pământ Și în suspin adânc Pierdută printre ele Își ghigosea în suflet Amaru-i neștiut. Privea în jurul nopții Un suflet să zărească, Dorea să-și spună oful Prea de demult ascuns Și ne văzând pe nimeni Pe mal de cer și noapte Pornit-a să găsească Luceafărul ascuns. Suspinul din adâncu-i Nu o lăsa să
PE MAL DE CER de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379058_a_380387]
-
stinse-ncet și ea, Se-nchise orice cale Doar rana-i se deschise Să îi primească dorul Și să-l înece-n ea. Cu supărarea-i neagră Pe mal de cer se duse Să plângă-n fir de stele Amaru-i neștiut Și-apoi să curgă lin Prin dorurile-i grele Spre a-și îngropa iubitul De nimenea văzut. Referință Bibliografică: PE MAL DE CER / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1964, Anul VI, 17 mai 2016. Drepturi de Autor
PE MAL DE CER de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379058_a_380387]
-
Poezie > Credinta > ȘI CAUT MEREU SĂ SPUN DESPRE IUBIRE... Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Vreau să transmit cuvintele trecute Pe foi veline, urme de condei, Căci nu doresc ca șoapte neștiute, Să-mi umple cu nimicuri, anii mei. Le scriu încet, cu inima vibrândă, Le-aștern precum ninsorile în ierni Și fiecare slovă tremurândă, Aș vrea Isuse, Tu ca să o cerni. Și caut mereu să spun despre Iubire, Despre iertarea ce-
ȘI CAUT MEREU SĂ SPUN DESPRE IUBIRE... de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379133_a_380462]
-
își toarce acum din caier, anii ei, tăcuți, sărmani, pe o măsuță într-un colț, stă un boț de mămăligă și a pus într-o tigaie, o coastă să se frigă, fata i-a plecat în lume, țară de ea neștiută n-are habar unde este, lumea îi e necunoscută, se mai uită pe fereastră, ziua în amiaza mare ca să vadă de poștașul, nu îi lasă vreo scrisoare, pe o poliță în odaie, șade o poză ruptă toată o privește și
O MĂICUŢĂ BĂTRÂNĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379154_a_380483]
-
nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Se sparge unda lacului albastră Alunecă o lebădă plângând, O ciută urmărește vânătorul când obsedant mi-apare chipul tău în gând... Și stânca brută se transformă-n Sfinx sub dălți extraterestre neștiute, Pădurea de mesteacăn freamătă ciudată desconspirând chemările tăcute... Prin oaza mea de lume rătăcită, tu treci precum o navă spațială; Rămân pierdut într-un amurg romantic nențelegând chemarea-ți siderală... Dar fii pe pace, chiar de sunt teluric, perseverent te
PATIMA de MARIUS NANU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379863_a_381192]
-
îmbete . Mai bine taci, dar strânge-mă la piept să uit că mai există conștiință Știind că-n lume nimic nu mai e drept fă să vibreze-a mea ființă . Cât mă îmbraci în tandră mângâiere rupându-mă din lumea neștiută Am să-ți ofer doar clipe de plăcere și visul de-a mă ști iubită... . Getuța Zecheru - 14 07 2016 Referință Bibliografică: Sentimente / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2022, Anul VI, 14 iulie 2016. Drepturi de Autor
SENTIMENTE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380002_a_381331]
-
Acasa > Strofe > Atasament > PE-UN COLȚ DE SENIN Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1679 din 06 august 2015 Toate Articolele Autorului Pe-un colț de senin * Alerg pe poteci neștiute, E drumul prea greu și-i prea lung Și piedici deodată-s prea multe... Aș vrea lângă tine s-ajung! * Mă strigă amurgul acum Cu glas de la tine furat. Viața mea toată-i un drum Cu sensu-n spre tine-ndreptat! * Pe-
PE-UN COLȚ DE SENIN de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380017_a_381346]
-
de pace/ vreo două viscole ciripesc în cuibul zăpezii/ zăresc un pui de primăvară alăptat/ la pieptul unei ierni mai blânde/ câtă desfătare e-n rostirea nespusă a luminii!...(p.110). Iubirea este o trăire magică, un eros cu energii neștiute, ca în ”revelație” (p.169): ”am aflat secretul mistic al viețuirii terestre/ îmi hrănesc toate celulele somatice cu dragoste” , sau e declanșată uneori printr-o adresare directă: „draga mea”,....”toate zilele noastre au fost aniversare/ pentru ele ți-am oferit
ELISABETA IOSIF COROLELE IUBIRII CRONICĂ LA VOLUMUL ”A.D.N.-UL FERICIRII” DE DAN TIPURIȚĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380026_a_381355]
-
frunze octombrie dansează și argintează caligrame noi un puf de păpădie la umbră de castan se zboară iar stenograme îmi asez pe un genunchi la margine de crâng din scâteieri de zile desfătări alerg pe scoarțele de trunchi apoi pe neștiute dau ploii-un ultim gând și-ntind memorii ca să-mi stea la rând Referință Bibliografică: CALIGRAME-N STENOGRAME 2 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2114, Anul VI, 14 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica
CALIGRAME-N STENOGRAME 2 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380088_a_381417]
-
tu te-ai ascuns undeva Și nu te găsesc cât aș vrea Căci ușile toate-s închise... Și bat cu putere...și strig La poarta iubirii pierdute... O lacrimă cade uitată De doruri spre tine purtată Pe drumuri de vis neștiute... În negura nopții te-aștept Iubire din nou să revii Cu tine s-aduci fericirea Ce-nvie din nou amintirea În serile reci și pustii... Mi-ai spus... Mi-ai spus cândva că pentru tine Eu sunt pământul...ceru-ntreg
POEMELE IUBIRII 14 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381818_a_383147]
-
găseau dulceață aromată și negrie în fiece vară?! Mai anevoie mi-era cu caprele! Le desfăcusem ușa, le strigasem ca de-obicei, dar bietele nu-și doreau libertate în bezna și frigul de-afară, mai ales că preajma scotea vuiete neștiute! În cazna mea cu ele, mă tot munceam să le-mping ori să le trag dincolo de îngrăditura ferelii... Dar nu se lăsau duse în ruptul capului! De ce? De-nfricoșate, dar și de-ncăpățânate! C-așa sunt ele, jurate! Și-n
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
acum în preajmă... Se pomenise cu fața scăldată-n lacrimi de foc... Le ștersese, vrând să-și ascundă de-ai lui ochii înroșiți. În trecere spre baie, își zărise tatăl așezat la colț de masă, parcă împuținat de-o povară neștiută, nevăzută... Își ținea greul gândurilor cu mâinile împreunate sub frunte, iar umerii aduși treceau printr-un tremur ușurel... Dinainte-i tronau pe albul feței de masă lingura, cana și săcăteul din povestea aflată demult, întregind miezul visului avut cu adevărul
LINGURA, CANA ŞI SĂCĂTEUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381967_a_383296]
-
copii, că merge în locul acela unde - auzise el o vorbă de-a părintelui la biserică - pământul se unește cu cerul, să-l îndrume bunul Dumnezeu ce să mai facă, să iasă din noianul de greutăți. Străbătuse câmpii, dealuri știute și neștiute. Pe cine întreba de locul unde cerul se unește cu pământul, dădea din umeri a necunoaștere. Mai apoi, luase pieptiș munții, până se pomenise în fața unei grote cu gura strâmtă, în care intrase să doarmă peste noapte. Și, înainte să
LOCUL UNDE CERUL SE UNEŞTE CU PĂMÂNTUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382019_a_383348]
-
tăcut uneori, prea zgomotos alteori... Cum să cauți epava unei corăbii în deșertul de ninsori sau printre formele-respirații putrezite ale oceanului vieții... Arunci până la stele veșmântul sufletului, lași inima să-și răsucească forma, până devine para de pe tava cu sunete neștiute apoi, îi redesenezi corzile. Va deveni chitara ecourilor și fiorului neatins de dogmă, în ruga bărbatului "unei singure trădări"... Cântă... Te ascultă cuvintele și nisipurile înșelătoarelor insule, zeițele râd până la tălpi, apoi întorc darul cu lacrimi adunate în potirele pline
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382053_a_383382]
-
alte vremi, de mii de ani plutind pe drumul lui nebănuit, s-a rătăcit întâmplător la cotitura unui nor și s-a trezit jos, pe pământ, mirat și singur și plăpând. Și drumul lui de mii de ani, nebănuit și neștiut i s-a sfârșit aici, la ceas de seară, în palma mea întinsă într-o doară, și a pierit, mirat și singur și plăpând... S-a rătăcit un fulg de nea, s-a rătăcit un fulg de nea în palma
S-A RĂTĂCIT UN FULG DE NEA de NINA DRAGU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380374_a_381703]
-
îmbete . Mai bine taci, dar strânge-mă la piept să uit că mai există conștiință Știind că-n lume nimic nu mai e drept fă să vibreze-a mea ființă . Cât mă îmbraci în tandră mângâiere rupându-mă din lumea neștiută Am să-ți ofer doar clipe de plăcere și visul de-a mă ști iubită... Getuța Zecheru - 14 07 2016 ... Citește mai mult Cu vorbe calde-mi hrănești poeziapunând în mine sentimenteMă faci să rup acut din bucuriacare-ar putea inima
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
mării... ...Și ploaia cădea, cădea necontenit, Ocrotitoare, caldă, melancolică... În sufletul pustiului, Începuse a se deschide albastru Floarea de Lotus... TU, DOR ȘI LUMINĂ În visul meu real, repetitiv, Urmăm un drum cu dealuri și cu văi, Pe urma noastră, neștiuți călăi... Și suntem unul altuia captiv. De-atâta mers pe țărmul planetar, Printre grădini cu maci și mărăcini, Ne-am transformat în doi frumoși străini Prinși în fiorul clipei, dulce-amar. Adorm la pieptul tău, fierbinte lut, Ca un copil știut
PETALE DIN FLOAREA DE LOTUS (1) de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380603_a_381932]
-
absolutului Eroi ce picură lacrimi de adolescenți tăcuți amintiri mamelor despre o lume mai bună “despre ziua în care vom muri” Ei au pus inima sinceră în pieptul artei zei geloși ofrandă mantrei pentru melodia ce învinge clipa pentru Domnul neștiut din noi Ei s-au luat de mâini prin fum, pucioasă și foc Să salute îngerii cu zăpadă El s-a întors să cadă în brațele fraților Să-i sărute pe frunte și să moară Ei au plecat ignorând gravitația
EROUL COLECTIV (POEM) de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380630_a_381959]
-
piezișe/ visele Ei de/ Dragoste canală, / durerea,/ Depărtarea, /dorința acerbă de-mpreunare în miezul /Apusului...” (păcatele amintirilor mele...) * “Iubirea /umblă năucă /prin Lume,/cu foamea dragostei pe brațe, / cu zâmbetul ucigaș pe buze/curgând pe tălpile călătorilor,/ pe drumuri pustii, /neștiute de nimeni.../ Iubirea / ne fură umbrele prigonindu-le /una în alta,/ într-o aprinsă candelă a-mperecherii...” (suspinele se-aud clocotind în frunze...) ( fără de care nu ar mai exista procreiere, continuitate...)cât și iubirii pure, necondiționate de nicio lege pământească
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
nu e niciodată liberă de instincte și nu o dată e neputincioasă în fața lor, în rău, dar și în bine. Marin Preda în Imposibila întoarcere Timpul mort poate fi descoperit totdeauna când se produc trădările. Există un astfel de timp mort, neștiut și nebănuit de cel trădat, când sentimentele alunecă și nu sunt mărturisite celui care va fi lovit. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Erorile fatale nu apar, adică nu se săvârșesc pe neașteptate, au un preludiu, dar
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
prâslea de nepot, s-a urcat în cireș să-i taie uscăturile; a pornit drujba și-a scăpat-o! pe lângă grumazul mânzului! Ca o morișcă se învârtea drujba printre păsări! Pădurea, prietenoasă la înfățișarea soarelui, era înșelătoare acum: cărările păreau neștiute, copacii străini iar liniștea apăsătoare. -Târrr! Ia stați oleacă! Ne-am rătăcit! Nu mai zic a cui e vina! spune tare, răspicat, uitându-se țintă la mânz. Te-o prins foamea acuma, că eu am timp să stau să țocăi
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
a obosit,Căci viața a trecut mult prea în pripăși-oglinda prea ușor a-mbatranit.Azi tristă este viața și pustie,... XV. DE VEI PLECA..., de Căprar Florin, publicat în Ediția nr. 1661 din 19 iulie 2015. De pleci pe drumuri negre neștiute Și nicicând n-ai să te-ntorci în calea mea, Să-ți amintești iubirile născute Când cerul pentru noi se deschidea. Căci ne iubeam zânatic și frumos, Iar răsfățații sorții noi eram, Când după un început prea furtunos Miracolul iubirii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
a lumii frumusețe M-am pricopsit doar cu durerea... Când mor dorințele-ndrăznețe Visările își pierd puterea. Iar din al undelor trist vaier Izvoru-mi poartă-n piept suspinul, Când vântul nemilos din caier Le toarce șoaptelor veninul. Pe-a vieții neștiută cale Am tot umblat cu pași mărunți Și-am adunat atâta jale, De-aș ridica din ea doi munți. Și nimeni n-a știut să vadă Că merg de mână cu tristețea, Că disperării i-am fost pradă Tot risipindu
LĂSÂND IUBIREA SĂ CUVÂNTE... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379577_a_380906]
-
Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 1825 din 30 decembrie 2015. ELISABETA IOSIF SIMFONIA ÎNGERULUI Plânge Îngerul păzitor cu aripi aprinse Tristețile lumii. Anunță din Astral, Durerile. A strâns în alămurile sale stinse Previziunile din alte lumi de memorial. Dureri neștiute, cu gust de stele-amare Trimise ca un semn prin luna albastră Prăbușite-n sunete, prin goarna-i visătoare Înviind din cenușă o pasăre măiastră Îngerul cu aripi de jar o să-nvioară Glasuri de clopot pe-o strună de vioară. Tanka
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
lumii Cu aripi de jar E crainicul binelui În lecțiile vieții. Citește mai mult ELISABETA IOSIFSIMFONIA ÎNGERULUIPlânge Îngerul păzitor cu aripi aprinseTristețile lumii. Anunță din Astral,Durerile. A strâns în alămurile sale stinse Previziunile din alte lumi de memorial.Dureri neștiute, cu gust de stele-amareTrimise ca un semn prin luna albastrăPrăbușite-n sunete, prin goarna-i visătoare înviind din cenușă o pasăre măiastrăîngerul cu aripi de jar o să-nvioarăGlasuri de clopot pe-o strună de vioară.Tankaîngerul cântăSimfoniile lumiiCu aripi de
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]