1,328 matches
-
acte am aflat că această crâșmă se găsea în satul Nebuna, de pe moșia cu același nume. Astăzi, satul Hlincea. Unul din documente vorbește de punerea în posesie în anul 1841 a Mariei, văduva lui Harabagibașa, pe o vie din satul Nebuna, aflată pe moșia mănăstirii Cetățuia. Între acele documente am mai găsit și un „Jurnal” (proces-verbal) întocmit la 26 septembrie 1841. Ascultă un fragment din acesta: „Epitropia Sfîntului Mormînt din Moldavia au ascultat jalba văduvii Mariei ce au fost soție mortului
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mănăstirea Hlincea) în viea ei spre aerisire i s-ar fi stricat gardul... Au înfățoșat și două documenturi: unul din 1808 septembrie 29 cuprinzător de vînzare a cinci fîrte vie și cu livada ei de la un Vasile Fustașu din satul Nebuna”. Am găsit apoi „Diata” Anei, soția răposatului Ion Nica Chetrariul, din satul Nebuna, întocmit la 1857. Nu ai terminat cu „Diata” Mariei Palade. Ce spune în „Diată”? Pe ea o chema Maria Pălade Bostangioglu și printre altele în diată spune
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Au înfățoșat și două documenturi: unul din 1808 septembrie 29 cuprinzător de vînzare a cinci fîrte vie și cu livada ei de la un Vasile Fustașu din satul Nebuna”. Am găsit apoi „Diata” Anei, soția răposatului Ion Nica Chetrariul, din satul Nebuna, întocmit la 1857. Nu ai terminat cu „Diata” Mariei Palade. Ce spune în „Diată”? Pe ea o chema Maria Pălade Bostangioglu și printre altele în diată spune că viile de pe Dealul Nebunei le lasă fiului ei, Costache Sturza, „că, nevrîndu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Anei, soția răposatului Ion Nica Chetrariul, din satul Nebuna, întocmit la 1857. Nu ai terminat cu „Diata” Mariei Palade. Ce spune în „Diată”? Pe ea o chema Maria Pălade Bostangioglu și printre altele în diată spune că viile de pe Dealul Nebunei le lasă fiului ei, Costache Sturza, „că, nevrîndu Dumnezău ca să-mi de copii, din păcatele mele, am luat pe Costachi dreptu fecior și clironom (moștenitor), că toată viața, cît oi trăi, să-mi poarte de grijă, cum și după moarte
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
numit... Și cine te oprește, dragule? Tu! Tu îmi pui bețe-n roate. Uite că asta n-o prea înțeleg. De unde până unde îți stau eu în cale? Păi când mă gândesc la documentele descoperite de tine aici, pe moșia „Nebunei” ,apoi la Crâșma „La Doi Peri”, unde cred că musai și-au făcut cale și știi tu cine... Cine? Păi cine alții dacă nu neobosiții hoinari Creangă și Eminescu? Apoi acolo era loc unde să pârpălească și o halcă de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Și tot ce simt acum e doar o iluzie nebună, Dar mă ții de mână, Mă ții strâns și știu că numele tău e pe buzele mele. Al dracului egoism! TĂCERE Zecile de furnici ce stăpânesc pământul Mă ating de nebune și năvălesc pe mine, Eu așteptându-te ca o prințesă în castel, Mă rog să vii din nou în a mea lume, Să fii aici, să îți răspund la tot ce-i bun. Privirea ți-e de piatră și nu
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
o zi, Plină de suferință și culoare, Până când voi mai păta cu atâta suflet Trupul acesta ce odată moare. Și tu tocmai atunci te pregăteai să pleci, Sufletul mi-a fost secat pe veci, Iar iubirea râdea de mine ca nebuna: “Ți-am spus eu că odată vei rămâne doar cu luna” LASĂ-MĂ SĂ PLEC Să mă lași să plec odată, îți cer, Căci de vei mai rămâne am să te prind în joc Și am să te leg de
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
Să te iau în brațe și să-ți mulțumesc, M-ai învățat cum să iubesc, Cum să fiu bună și cuminte, Acum e greu, fără tine, să merg înainte. Plâng, tremur, mă doare sufletul de mor, Inima îmi bate ca nebuna, De ce tu, tată, de ce te-ai dus pe un nor? De ce m-ai lăsat să înfrunt furtuni? Cine mă mai apăra acum pe mine? Nu mai e nimeni ca tineă Tot ce mi-ai lăsat sunt lacrimi care dor, Amintiri
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
noapte, plecară amândoi. In noaptea aceea Zaraza fu femeia lui, cum avea să rămână încă 314 aproape doi ani de zile, fără vreo trădare și fără măcar un gând la altul. La rândul lui, cântărețul nu mai ieșea nicăieri fără "nebuna lui adorată", cum o numea mereu. Faimosul cântec care o imortalizează se născu după vreo jumătate de an de trai zi și noapte-mpreună și are versuri cum nu se mai scriseseră pe malul Dîmboviței: Cînd apari, senorita, în parc
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Încântat când văd combinația aia care mișcă pula, de devotament și dorință, În ochii curvei. Chrissie are cam unu șaizeci. Mă Îndoiesc că are peste treișopt de kile. Nu-i chiar ca o eroină șic, ci mai curând ce o nebună dintr-un ospiciu șic și arată nu cine știe ce de strălucitoare Într-o bluză galbenă țipătoare și o fustă neagră desupra genunchilor, care pare a fi făcută din același material ca și chiloții mei. Se așteaptă de la mine să spun ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
casete! Ce-a fost aia? Trag ostentativ aerul adânc În piept. Uite Bunty... e... of, Doamne... mi-e tare greu. — Spune-mi! — Cliff a fost... Cliff Împreună cu câțiva tipi de la masoni... ei... Se uită la mine cu o privire de nebună. — Obișnuiau să ia casete video de la un tip din Lojă. Un fermier. De fapt nu-i genul meu. Evident că știam ce erau dar m-am gândit, ei bine, e treaba lor. Cliff a vrut să se uite la ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
impulsivei, turbulentei, prea înflăcăratei. Babilon-târfa e plină de provocări audiovizuale împotriva Adevărului rece al Scripturii. Vrăjitoarea farmecă momind, aspiră ca o ventuză, înmoaie și învăluie semnul viril și abstract într-o declivitate dulceagă. Imaginea este Rău și Materie, precum Eva. Nebuna casei* și Fecioara Nebună. Dăscăliță de eroare și falsitate**. Diavoliță de exorcizat. Cântec de sirenă. Ideea de a face idoli a stat la originea desfrâului", se spunea în mediile evreiești elenizate din secolul I. Tandemul aparență/concupiscență va persista, chiar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
trebuitoare simplitatea, și pe aceasta a o căuta totdeauna și pretutindeni, și a o prefera înțelepciunii lumești. Au nu a făcut nebună Dumnezeu înțelepciunea lumii acesteia? Și ce va să zică: a făcut nebună înțelepciunea lumii acesteia? Adică a arătat-o ca nebună pentru primirea credinței. Fiindcă așa-zișii înțelepți își închipuiau lucruri mari de dânșii, pentru aceea apostolul grabnic a înfruntat înțelepciunea lor. Ce fel de înțelepciune poate fi aceasta, zice, când bunul cel mai de căpetenie ea nu-l află? Singură
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Emil Petrovici - romînii creatori de topo nime slave, maghiare, turcice etc. - în sensul că apelati vele sau antroponimele romînești folosite puteau fi împrumutate cîndva din limbile respective, dar nu ca toponime, ci ca apelative sau antroponime). Revenind la eptetul de nebună atribuit pădurii nesfîrșite din Cîmpia Dunării, este interesant că teritoriile învecinate se numeau Vlașca (în slavă, „romîneasca“). Probabil că în pădurile sale se ascundeau romînii de năvălitori, imposibilitatea accesului, inclusiv pentru autorități, făcea ca ele, Vlașca și Teleor manul, să
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
violoncelul să o îngâne și s-o scuipe, ea țipa asurzitor, dădea cu picioarele, părea că e hotărâtă să-și rupă corzile sau să-și dea foc. În partea mediană mi s-a părut că violoncelul ar fi strigat: Ho nebuno! 45 Aluziile muzicale și dinamismul carnavalesc al tablourilor, sugerate de maniera de interpretare a bucăților simfonice, înlesnesc regresia temporală în lumea lui Nenea Iancu, devenit el însuși personaj într-o schiță de sorginte caragialiano-simionesciană. Prezentat defavorabil prin prisma celorlalte personaje
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să mai ai de-a face cu el? întrebă Darcey. —N-a fost intenționat, spuse Minette. Uite ce e, cum ți-am mai zis, era deprimat și trist și foarte, foarte nefericit. Cum aș fi putut să-l alung? Ești nebună, știi? Probabil că și-a închipuit că te bucuri nespus să-l vezi întors. Dacă așa a crezut, i-am arătat imediat că se înșela, o asigură Minette. Dar nu prea cred. Era prea frământat de propria lui nefericire ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mărunți, argintii, al căror clinchet dulce îmi răsuna în urechi chemându-mă, urcă dealul de la Izvor, dar nu spre biserică cum m-aș fi așteptat, întoarce capul să vadă dacă o urmez, clopoțeii susură vioi la mersul ei dezordonat de nebună, o urmez pe cărăruia ce duce în pădure, e soare mult și curtea mănăstirii e plină de oameni, sărbătoare, dar eu sunt prea mic ca să-mi amintesc ce sărbătoare o fi fost, încă nu mergeam la școală, o urmăresc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sunt convins că Floarea din Drăgosteni nu e mama ta, ea nu te-ar fi lăsat cu atâta grijă, bine înfășurat în altar, mintea ei săraca, dar părintele nu știe cu câtă dragoste m-a legănat în brațele ei, Floarea nebuna, și cum de la țâța ei albă ca laptele, Se spune, într-adevăr, că ar fi avut un copil, pe care neputând să-l crească i l-au luat la casa de copii, mi s-a spus că acest copil ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mi-o amintesc pe Florița, nu-mi amintesc decât lumina de miere din pădurea înroșită de soare, să fi luat Florița din Drăgosteni Cartea părintelui?! Și am în sufletul meu credința confuză că va trebui negreșit să pornesc în căutarea nebunei, nu voi avea liniște până nu voi găsi Cartea părintelui Ioan, lăsată mie pe patul de moarte, iar eu n-am fost în stare s-o păstrez, Ai văzut-o pe Florița în vara asta? fratele Rafael se uită curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lor mă încântă, ele se ascund și eu trebuie să le caut prin fânețe, pe după copaci, prin iarbă, ele se ascund, dar vor să fie găsite și eu mă prefac că nu le văd, dar pe Floarea, Florița din Drăgosteni, nebuna, nu mă pot preface că n-o văd, stă îmbrăcată în muntele ei de haine pe fânul uscat din fânăria de lemn cu acoperiș de paie unde iarna călugării pun sălbăticiunilor hrană, după privirea ei stranie îmi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
amintește și pe Florița, Proasta?! Da! N-a luat-o ea, e sigur părintele, nici nu știe ea ce-i aia o carte, tot timpul se hlizește și-și scutură clopoțeii, ce te poți aștepta de la una ca ea! O nebună, săraca! Și Cartea nu mai e! M-aș fi bucurat să rămână Cartea la mănăstire, dorința de bucurie e a părintelui Varava, și să te întorci și tu, Daniel, într-o zi, mi-ar plăcea să te cresc lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în Siberia să mă trimită, ce greșeală mai mare poate să existe, nu m-am culcat cu iubitele prietenilor mei, n-am făcut scandal în baruri, înfiorător cât sunt de inocent, aceasta e vina mea, că n-am nici o vină! Nebuna, Floarea, Florița din, ca un lup flămând am sărit atunci la ea, de parcă n-aș mai fi văzut femeie de o eternitate, dar ea n-avea cura să depună plângere la poliție, n-am violat-o, am iubit-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și pieptul ca laptele, un val de căldură urcă în mine de la tălpile picioarelor în sus ca mercurul în termometru la saltul brusc al temperaturii, o privesc atent, așteptând ca ochii mei să-i întâlnească privirea, mersul ei dezarticulat de nebună ce vine spre mine, cu ochii ridicându-i spre ochii mei, o fracțiune de secundă s-a fost oprit privirea ei în privirea mea, nu m-a recunoscut! ca la un străin s-au uitat la mine ochii ei întunecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se legăna ca o corabie grea și totuși plutitoare pe cărăruia ce urca de la izvor spre pădure, o urmăresc neștiind prea bine ce doresc de la ea, nu-i mai aud clopoțeii de argint de la grumazi, dar mersul ei zvâcnit de nebună mă îmbie s-o urmez ascuns pe după copaci, să nu mă vadă, până în poiană, fustele lungi, largi, nenumărate, groase, legate cu un brâu de lână colorat nu-i îngreunează defel mersul prin iarbă și, oricât de ascunsă ar fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
încă n-a bătut clopotul de vecernie, prăvălită în fața altarului, la icoana Maicii Domnului de pe ușile împărătești, Florița plânge în hohote, înnegrită de fumul lumânărilor și a timpului imaginea ștearsă a Maicii Domnului strălucește de lumina soarelui adusă de afară de nebună, îngenunchez și eu ceva mai în spate și fără să mă rog mă abandonez acestui moment, așteptând ca lumina să mă cuprindă și pe mine și întreaga mănăstire și întreaga lume, Theo era tot mai nervos în zilele acelea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]