7,611 matches
-
tare, luptând pentru libertatea sa, decât cel care știe bine că nu a greșit cu nimic! Am fost adusă aici cu forța de către familia mea, renegată și uitată de toți, sub singurul pretext că în mine glăsuiește - chipurile - o patimă nebună. (Și, culmea culmilor, au reușit chiar să și demonstreze asta prin nu știu ce diagnostice psihiatrice doveditoare, dar în întregime scornite, firește!) De fapt, lucrul acesta s-a întâmplat pentru unicul motiv că le-am fost incomodă întotdeauna, punându-mă împotriva pornirii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dinăuntru, n-a scăpat de stigmatul sângeros și mult-temut al deziluziei amare. Uită-te la mine, privește-mă în ochi! Eu însumi sunt cea mai puternică dovadă a spuselor mele! A fi ținut cu forța strâns în hățuri de către aceste nebune invenții ale minții omenești este, de bună seamă, cea mai vitregă temniță, din care reușești să scapi numai prin puterea de invidiat a acelora deja răniți, măcar odată-n viață, din cauza lor. Numai astfel, poți să te înalți peste orice
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
deloc superstițios înainte! Șerban, prietene, revino ți în fire! Au fost numai niște vise prostești de noapte, nimic altceva, nimic interesant, nimic care să stârnească îngrijorarea. O să treacă totul de la sine, sigur așa se va întâmpla. Acum, ah, ce poftă nebună arde-n mine! Și uite așa o să și treacă totul, cu droguri! Îmi trebuie niște droguri neapărat!” Iar, de atunci, cuvintele „îmi trebuie niște droguri neapărat” deveniseră, din zi în zi, tot mai des rostite de Șerban. Pentru el, nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și ferecase intrarea, sânii ei se roteau în aer pentru plăcerea celor opt milioane de zei. Pe oamenii morți și murind în chiar această clipă nu îi mai punea nimeni la socoteală. Uitând de sine, Ama-no-Uzume își descoperi, în dansul nebun, coapsele. Sub arborele Sakaki, de care se legănau în vânt, atârnând, oglinda și giuvaerul, coapsele ei se răsuciră. Vuietul zeilor pătrunse până la cea ademenită. De ce hohoteau nemuritorii? De ce străpungea țipătul cocoșilor pereții subțiri ai împărăției sale? De ce scrijelise fratele său
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
coelestia) și fentarea grațioasă a legii se găsesc la loc de cinste. Astfel, îmi vine destul de greu să pricep febra activității de dragul activității, cu prețul sacrificiului vieții personale și afective, ori respectarea maniacală a regulilor celor mai absurde. Până la urmă, nebuni suntem și noi, balcanicii extravertiți, cu pretențiile noastre de trândăveală levantină, și ei, germanii sau niponii introvertiți, cu seriozitatea și cu politețea care te calcă pe nervi. Omul este mult prea profund pentru a se simți perfect satisfăcut de umilele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
masă pe covor, și să așeze acolo platourile și farfuriile, ei stau pe jos, în jurul ei. Aaa radiază sensei stați pe jos, ca și noi. Nu, nu Rezvan chicotește, eu râd de-a binelea cine ar mai putea fi la fel de nebun ca japonezii să se chinuiască în felul ăsta noi stăm altfel încearcă să explice, apoi, renunță vă arăt mai bine se târăște în patru labe, măturând austeritatea tatami-ului cu faldurile ei nesfârșite, bum-bum bum-bum, încăperea este atât de mică
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
rup picioarele. Și dintr-o dată Codiță se pomenește, lovit peste spate de o tulpină. -Asta a fost un avertisment, dacă nu pleci, ți-am spus ce ți se poate întâmpla. -Am înțeles că nu-i de glumit cu o tulpină nebună. -Ai dreptate, mă bucur că până la urmă ai priceput, dar să știi nu sunt o tulpină nebună, sunt unul din fiii plantei Aldovandato, unii mai spun Tulpina neagră și neamul nostru este extrem de periculos. -Înseamnă că salvarea Viorelei nu este
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
un avertisment, dacă nu pleci, ți-am spus ce ți se poate întâmpla. -Am înțeles că nu-i de glumit cu o tulpină nebună. -Ai dreptate, mă bucur că până la urmă ai priceput, dar să știi nu sunt o tulpină nebună, sunt unul din fiii plantei Aldovandato, unii mai spun Tulpina neagră și neamul nostru este extrem de periculos. -Înseamnă că salvarea Viorelei nu este pentru mine, trebuie să-i chem părinții. -Nu știu dacă o mai apucă în viață; este condamnată
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Mesagerul. -Îmi pare rău, dar tot nu mai făcut să înțeleg cine ești, a făcut-o pe curajosul tatăl Viorelei. În momentul următor s-a trezit doborât la pământ și lovit unde se nimerea de o tulpină de copac. -Tulpină nebună, ce ai cu mine ce ți-am făcut? De ce mă lovești? -În primul rând nu sunt „tulpină nebună” așa cum m-ai numit, sunt unul din fiii Tulpinei negre; în al doilea rând să nu mai ignori puterea supremă a neamului
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tatăl Viorelei. În momentul următor s-a trezit doborât la pământ și lovit unde se nimerea de o tulpină de copac. -Tulpină nebună, ce ai cu mine ce ți-am făcut? De ce mă lovești? -În primul rând nu sunt „tulpină nebună” așa cum m-ai numit, sunt unul din fiii Tulpinei negre; în al doilea rând să nu mai ignori puterea supremă a neamului meu. -De acord, dar fiica mea ce are cu neamul tău? -La rugămintea tuturor florilor din lume și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
au ajuns în apropiere Verona a observat și a strigat celor două: -Opriți caii că suntem întâmpinate cu frânghia de către Amar și ne punem gâturile în proțap. -Dar cine este Amar să mă oprească pe mine? zise înfuriată Adela. -Ești nebună? Cum cine este? Mâna dreaptă a stăpânului nostru, o repezi Verona și după ce a tăiat calea celorlalte două, a prins puternic calul de dârlogi pentru a-l opri. Caii s-au oprit, după care Verona și Angela au coborât, s-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
trebăluind prin ogradă sau stând la gard și observând consătenii care circulau care încotro după diferite treburi. Când ajungeam în dreptul modestei gospodării la care fac referire, unii dintre copii erau cuviincioși, alții nu, șușoteau între ei, precum că omul este nebun. În ceea ce mă privește îl salutam respectuos întotdeauna și omul, la rându-i, îmi răspundea de asemenea cuviincios însoțit de un zâmbet amar: -Mânțămesc! Într-o zi, cu puțin timp înainte de Paște, veneam de la biserică împreună cu mama, unde fusesem la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Mânțămesc! Într-o zi, cu puțin timp înainte de Paște, veneam de la biserică împreună cu mama, unde fusesem la împărtășit. După ce am trecut prin dreptul casei omului, am întrebat-o pe mama mea: -Mamă, te rog să-mi spui, omul acesta este nebun? -Nu-i frumos să spui așa de cineva pe care nu-l cunoști! mi-a răspuns mirată mama. -Eu nu am de unde să știu ce fel de om este, dar unii dintre copii asta spun. Poate că așa zic părinții lor
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de om este, dar unii dintre copii asta spun. Poate că așa zic părinții lor. -Nu, mamă, nu este nebun, dar n-a apucat să se însoare de tânăr și a rămas singur pe viață; asta nu înseamnă că este nebun. -Dar neamuri nu are? am mai întrebat-o pe mama. -Are, dar neamurile lui sunt cu treburile lor iar el este sortit să trăiască, cum dă Dumnezeu, de unul singur. -Din clasa I, de când am început școala îl văd mereu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
al XIX-lea, a proclamat "moartea lui Dumnezeu", Friedrich Nietzsche. "Naturaliștilor și fiziologilor noștri", a afirmat ironic filozoful, "le lipsește pasiunea pentru astfel de argumente, le lipsește suferința" (Anticristul, VIII). Nu pot înțelege semnificația pierderii lui Dumnezeu. La strigătul "omului nebun" Îl caut pe Dumnezeu! Îl caut pe Dumnezeu! "izbucnesc în râs". Știința veselă Parabola lui Nietzsche care îl are ca protagonist pe "omul nebun" se regăsește în Știința veselă (III, n. 125). Titlul cărții trimite la acea proverbială gaya scienza
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
argumente, le lipsește suferința" (Anticristul, VIII). Nu pot înțelege semnificația pierderii lui Dumnezeu. La strigătul "omului nebun" Îl caut pe Dumnezeu! Îl caut pe Dumnezeu! "izbucnesc în râs". Știința veselă Parabola lui Nietzsche care îl are ca protagonist pe "omul nebun" se regăsește în Știința veselă (III, n. 125). Titlul cărții trimite la acea proverbială gaya scienza a cântecului cavaleresc și a spiritului liber, pe care se dansează dincolo de orice morală (Cântările principelui Vogelfrei). Pentru Nietzsche este pasul decisiv către vindecarea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
exact în acel loc în 1882, Nietzsche a scris acea operă într-un moment de euforie dat fiind că, în timpul primei sale șederi la Sils-Maria, starea sănătății sale se ameliorase în mod vizibil. Cum aș fi putut uita parabola "omului nebun", care se deschide tocmai cu trei imagini semnificative despre Dumnezeu, când omul nebun strigă: Cum putem să golim marea, să o bem până la ultima picătură? Cine ne-a dat buretele pentru a șterge întreg orizontul? Ce vom face pentru a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
moment de euforie dat fiind că, în timpul primei sale șederi la Sils-Maria, starea sănătății sale se ameliorase în mod vizibil. Cum aș fi putut uita parabola "omului nebun", care se deschide tocmai cu trei imagini semnificative despre Dumnezeu, când omul nebun strigă: Cum putem să golim marea, să o bem până la ultima picătură? Cine ne-a dat buretele pentru a șterge întreg orizontul? Ce vom face pentru a dezlega acest pământ din lanțul soarelui său? Spre ce se îndreaptă acum? Spre
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
structuralistă (după exemplul lui Saussure și al semiologilor, pentru care sensul este doar o construcție lingvistică a omului). Ar trebui într-adevăr să devin propriul meu Dumnezeu și creator, acel "superom", cum se aștepta de la noi Friederich Nietzsche, după ce "omul nebun" a anunțat "moartea lui Dumnezeu?". Dar Nietzsche însuși mă atenționează asupra unui astfel de rezultat când recunoaște ca scop al vieții, în cele din urmă, doar eterna reîntoarcere a sinelui o viață eternă care semnifică suferință, trecere, naștere dar și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
un logoped, problemele fiind rezolvate. În cazul celui de-al treilea copil, deși i s-au recomandat ședințe de logopedie, teama mamei de stigmatizare a copilului, a împiedicat urmarea acestor ședințe: Cineva ne-a spus că acolo merg numai copiii nebuni, a afirmat ea. În mod similar, teama de a nu-i "înregistra" copilul a împiedicat mama adoptivă, al cărui copil prezintă întârzieri în dezvoltarea cognitivă, deficit de atenție și probleme de limbaj să solicite ajutorul psihologului. În aceste cazuri, problema
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
în Christos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii" (Corinteni Cap. XV 12-20) Cum vor învia morții? Același Apostol ne lămurește și taina învierii morților: Dar va zice cineva: Cum înviază morții? Și cu ce trup se vor întoarce? Nebun ce ești? Ce semeni tu, nu înviază, dacă nu moare mai întâi. Și când semeni, semeni, nu trupul care va fi, ci doar un grăunte cum se-ntâmplă, fie de grâu, fie de altă sămânță. Apoi Dumnezeu îi dă un
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în măsura exactă în care ea suscită în corpul spectatorului trezirea mișcărilor virtuale care co-constituie corporeitatea sa originară și o definesc. Jocul pe această fațadă, potrivit orizontalei și verticalei, al forțelor care se adaugă una alteia sau se combat, energiile nebune izvorâte din pământ, canalizate de pilaștri și care se înalță către cer, multiplicându-și vertiginos puterea sub greutatea cornișelor în ieșinduri care le zdrobesc, impulsiile care, îndepărtându-se de centru, vin să se izbească de proiecțiile de unghi înainte de a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sub greutatea cornișelor în ieșinduri care le zdrobesc, impulsiile care, îndepărtându-se de centru, vin să se izbească de proiecțiile de unghi înainte de a reveni către el pentru a se imobiliza în acest echilibru sacadat de deasupra lui; sau goana nebună a unei unde în care Borromini nu se temea să curbeze fațada bisericii San Carlo alle Quattro Fontane toate aceste mișcări nu-și au nici sălașul, nici posibilitatea altundeva decât în îmbrățișarea cu sine a vieții și în hiperputerea acestei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lanseze un atac și să se unească cu ei. Pe scurt, ereticii au fost căsăpiți cum scrie la carte, nemaiavând timp nici să crâcnească. Dormeau ca niște marmote și chiar atunci au ieșit din apă ai noștri cu un chef nebun să se Încălzească și combătând frigul prin trimiterea de eretici În infern sau unde s-or fi ducând blestemații ăștia de luterani. Partea proastă e că după aceea au venit zorii, s-a făcut dimineață, dar atacul spaniol nici gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
iau o armă, Martín. Locotentul de alguazili se uită la Alatriste cu gura căscată. — Nici nu-ncape vorbă, zise, după o lungă pauză. Cu o Încetineală deliberată, căpitanul scosese cuțitul scurt de parlagiu și i-l arăta. — Numai ăsta. — Ești nebun. Mă crezi un imbecil? Alatriste făcu un gest de negație. — Vor să mă asasineze, zise cu simplitate. Asta nu-i prea grav În meseria noastră; se-ntâmplă, mai devreme ori mai târziu. Dar nu-mi place să le ușurez munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]