1,164 matches
-
pe 5 decembrie 1989, la reuniunea țărilor partenere în Pactul de la Varșovia, în care România este membră de la înființarea Pactului, în 1955. Faptul că presa occidentală exprimă critici violente la adresa lui Ceaușescu, a regimului său, a deciziilor sale considerate ca fiind nebunești, pare un lucru firesc. Ceaușescu trăiește războiul rece ca un stalinist, nerenunțând la obiectivele și metodele socialismului. Ostilitatea lagărului capitalist este elementul generator al războiului rece. Ceaușescu nu abandonează limba de lemn învățată de mai bine de patruzeci de ani
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Constanța întruchipează onestitatea și religiozitatea, răbdătoarea Grizilda trece toate probele impuse de soțul ei. Perspectiva chauceriană este de fiecare dată surprinzătoare, deoarece naratorul nu părăsește 809 Ibidem, p. 32. (trad. n.) 810 apud Teodolinda Barolini, op. cit., p. 526. 811 „fapta nebunească pe care a săvârșit-o odată un marchiz și de pe urma căreia, în ciuda nebuniei lui, nu s-a ales decât cu bine” G. Boccaccio, Decameronul, vol. II, p. 501. 812 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 526. 813 „istorisiri religioase” Ian Robinson, art.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
făcut-o? De ce i-am omorât? Nu am avut chiar așa multe greutăți în viață ca alții; alții au avut mult mai multe și au trecut peste ele și n-au ajuns aici. Mi-a trecut mie prin cap ideea nebunească de a mă îmbogăți peste noapte... Omorul este o etichetă, o stigmatizare atât socială, cât și sufletească... nu există cale de a te absolvi, nici în fața oamenilor, nici în fața lui Dumnezeu. Ia-i omului tot, numai viața nu i-o
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
care constituie o constrîngere exterioară. Să ne imaginăm acum specia umană în afara unui raport constructivist cu lumea: fără capacitatea de a inventa realitatea, fără facultatea de a-și istorisi povești luate drept realitate, fără mituri, fără visuri și fără aspirații nebunești (aceea de a zbura, spre exemplu) oamenii mai sunt ei oameni? Avem nevoie de M1 și de M2, omul este un animal realist și constructivist. Bineînțeles, absența realității (a constrîngerilor exterioare) este la fel de greu de demonstrat ca și existența sa
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
astăzi, oameni instruiți, ar dori să facă elogiul imaginației umane. Cîți sunt gata să accepte ideea că nu putem separa imaginația de nebunie? Nu e, oare, o necesitate imperioasă să reamintim, împotriva concepțiilor angelice și prea confortabile despre imaginație, dimensiunea nebunească a acestei capacități umane? Imaginația creatoare de lumi cea care produce posibilele și imposibilele noastre, realitatea, bucla noastră individuală și colectivă este nebunie poetică: iată teza noastră. A afirma că noi, oamenii, suntem cu toții niște poeți nebuni e o exagerare
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
facem noi, " Frații mai mici", din dorința de a trăi într-o lume din ce în ce mai artificială. Kogi cred că misiunea lor este aceea de a menține echilibrul general în lume, armonia dintre pămînt, apă, oameni, animale, plante: ce idee sublimă și nebunească, nu-i așa? Oamenii moderni sunt încredințați că după lumea lor nu mai urmează nimic, că reprezintă ultima etapă din evoluția umanității. Lume abandonată veșnicei insatisfacții materiale și unui război economic permanent, total și general. Pentru oamenii moderni este imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mult o problemă de semantică decât una reală. Nu este așa. Într-o zi, la birou, am văzut doi pe fereastră, doi tâmplari care tocmai terminaseră de pus șindrila pe acoperișul unei clădiri aflate în parcul biroului nostru. Oricât de nebunesc ar suna, unul din ei a început să facă acrobații pe acoperiș. Apoi a mers în mâini dintr-o parte în alta a clădirii, pe o distanță de circa zece metri. Fără să se lase mai prejos, colegul său i-
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
cu amănuntul" - 2003, 2008 și "Băieți de gașcă" - 2005), dar, mai ales, romanele sale ("Raiul găinilor" - 2004, 2007 și "Sunt o babă comunistă" - 2007) i-au adus premii literare în țară și străinătate, aclamațiile criticii și provocarea necesară unui pariu nebunesc: să-și ridice o căsuță la marginea Iașului, exclusiv din drepturile de autor. Așa că m-am hotărât să pun și eu umărul. amical, la sprijinirea acestui plan utopic. Deci, semnalez publicului educat care mă citește, lansarea noului roman al lui
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dezvolta, pe lângă o evidentă expresivitate, și o subtilă tehnică a autoapărării. O platoșă paradoxală, În care cuvintele se ascund Îndărătul altor cuvinte, iar imaginile se cheamă, peste obstacolul atât de fragil al timpului, al datei, unele pe altele. O cursă nebunească, iscată ca din senin, din Înseninarea involuntară a spiritului care se mărturisește Într-un confesional obscur, neștiut, ce-și construiește propria biserică pe măsură ce prinde el Însuși contur. Enigma jurnalului intim - dacă există vreuna - nu poate fi descifrată dacă nu vom
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
care nu Îi mai spune nimic. „Mi-e imposibil să mă atașez vreunei femei, mi-e imposibil să mă abandonez ei. N-am găsit-o pe nici una suficient de frumoasă. Destul de frumoasă interior sau exterior. Am sacrificat totul unei idei nebunești despre frumusețe”. Un personaj demonic, așadar, un posedat, un damnat din familia marilor romantici. Nu lipsește din repertoriul său - ba chiar prisosește - terifianta problemă a morții. Anul 1940 Începe sub dublul semn al frustrării artistului și al spaimei individului prins
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cu o inexplicabilă disperare. Pierzându-și tatăl la numai opt ani, Sylvia Plath s-a construit pe sine sub greutatea modelului absent. Un model strivitor, pentru că tânăra hipersensibilă putea să pună În el totul: și ambițiile, și iluziile și deșertăciunea nebunească a propriilor proiecții mentale. Personalitatea mamei se topește, cu Încetul, În interstițiile unei indiferențe progresive, devenind, În cele din urmă, oglinda deformatoare, anti-modelul care trebuie distrus. Nimic n-o deprimă atât de tare ca pretenția celor apropiați de a vedea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mijloace și indiferent de costuri, În numele unei cruciade ideologice, era considerată de Kissinger o amăgire a măreției și o abdicare de la doctrina de politică reală (realpolitik)2, care au Împins Statele Unite să Întreprindă o serie de acțiuni internaționale periculoase, chiar nebunești, printre care cea din Vietnamxe "Vietnam". De aceea, Kissinger și Nixon au promovat o detensionare a relațiilor internaționale prin favorizarea unui echilibru triunghiular Între SUA, URSS și Chinaxe "China", Statele Unite putând Înclina spre una sau alta, după cum o cereau circumstanțele
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
În sfârșit, a treia problemă este lipsa extremă de verosimilitudine a sugestiei că dreptatea nu constituie o temă importantă a filosofiei politice. Desigur, în filosofie sunt susținute adesea teze considerate și respinse în mod uzual drept neverosimile, nerezonabile sau chiar "nebunești". Și de destule ori, unele dintre aceste teze "nebunești" se dovedesc, la o analiză mai atentă, a nu fi chiar atât de "nebunești" sau neverosimile. Aceasta pentru că, de obicei, filosofii care propun astfel de teze prezintă argumentări foarte elaborate, meticuloase
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
verosimilitudine a sugestiei că dreptatea nu constituie o temă importantă a filosofiei politice. Desigur, în filosofie sunt susținute adesea teze considerate și respinse în mod uzual drept neverosimile, nerezonabile sau chiar "nebunești". Și de destule ori, unele dintre aceste teze "nebunești" se dovedesc, la o analiză mai atentă, a nu fi chiar atât de "nebunești" sau neverosimile. Aceasta pentru că, de obicei, filosofii care propun astfel de teze prezintă argumentări foarte elaborate, meticuloase și atente pentru ele (sau, în orice caz, argumente
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
în filosofie sunt susținute adesea teze considerate și respinse în mod uzual drept neverosimile, nerezonabile sau chiar "nebunești". Și de destule ori, unele dintre aceste teze "nebunești" se dovedesc, la o analiză mai atentă, a nu fi chiar atât de "nebunești" sau neverosimile. Aceasta pentru că, de obicei, filosofii care propun astfel de teze prezintă argumentări foarte elaborate, meticuloase și atente pentru ele (sau, în orice caz, argumente mult mai elaborate, meticuloase și atente decât cele de care dispun tezele dominante, al
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Harvard University Press, Cambridge, 2000), pp. 184-210) și teoria "tridimensională" despre dreptate susținută de Nancy Fraser (Nancy Fraser, Scales of Justice: Reimagining Political Space in a Globalizing World (Columbia University Press, New York, 2009), pp. 16-18). 17 Astfel de teze aparent "nebunești" dar totuși corecte (la o analiză atentă) sunt, în opinia mea, teza că infinitismul este teoria corectă a întemeierii epistemice (așa cum a fost ea susținută de Scott Aikin în Epistemology and the Regress Problem (Routledge, Londra, 2010)) sau - în filosofia
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Veche, nr. 386/ 7-13 iulie 2011. Chirițescu, Dorel Dumitru, Fețele monedei. O dezbatere despre universalitatea banului, Editura Institutul European, Iași, 2015. Chirițescu, Dorel Dumitru, "Foamea ca destin colectiv", în Revista Dilema Veche, nr. 539/12-18 iunie, 2014. Chirițescu, Dorel Dumitru, "Nebuneasca exuberanță", în Revista Dilema Veche, nr. 531/17-23 aprilie, 2014. Chirițescu, Dorel Dumitru, "O altă lume", în Revista Dilema Veche, nr. 558/ 23-29 octombrie, 2014. Chirițescu, Dorel Dumitru, Oligarhizarea universităților, Revista Dilema Veche, nr. 544/17-23 iulie 2014. Chirițescu, Dorel
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
Trebuie deci construită legenda, trebuie să te instalezi în durată. E drept că e greu să ți le imaginezi pe Isolda sau pe Julieta iubite la repezeală, într-o cameră jalnică de hotel... Pe scurt, Elisabeth va reuși acest pariu nebunesc de a duce o viață de familie onestă și pașnică, o răsunătoare și strălucită carieră profesională, și de a se depăși în permanență cu Gabriel, căci într-o dragoste nebună nu poți rămîne lenevos tu însuți, precum într-o căsătorie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de cincisprezece ani, David va fi un insomniac, mistuit de culpabilitate și rușine, cu plete pînă la talie, imun la orice ajutor psihologic. Dar la 19 ani începe să scrie. Timp de zece ani, tatonează, rescrie, șterge, pînă la acea nebunească traversare a Pacificului, din California în Hawaii, pe un velier, cu calculatorul fixat cu benzi adezive, în decursul căreia resortul se destinde și trauma se transformă în revanșă estetică. Dar publicarea cărții se vădește o aventură încă și mai lungă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ca și confrații săi, era afectat profund de descîntarea lumii, considerînd că nu există societate fără ceremonii și sărbători colective și că misiunea poetului este de a oferi un cult capabil să satisfacă spiritul modern. Știm deja că visul său nebunesc era de a scrie o carte, o singură Carte, presupusă a împlini toate așteptările și nevoile contemporanilor săi. Totul era imaginat cu o minuție maniacală, ca un adevărat ceremonial plin de simboluri sacre, ce s-ar fi exprimat într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Călătoria unui boier este întreruptă de tot felul de semne potrivnice, până când îi iese în drum chiar vrăjitoarea, „peaza rea”, în chip de cerșetoare ce îl îndeamnă la răbdare și la supunere în fața loviturilor sorții. Portretul vrăjitoarei, cu salturile ei nebunești, în acompaniamentul stihiilor dezlănțuite, este remarcabil: „Fermecă lună, fermecă soare:/ La mormânt urlă, cu scrâșniri plânge,/De morți când seul, fălci, oase strânge./ Aici făclia neadormită/Dospește, arde, cade uimită;/ Apoi se scoală, fuge nebună,/ În vas de nouă frați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
se vede; pe cealaltă parte, un lucrător neocupat, cu această deviză: Ce nu se vede. Sofismul pe care îl combat în această scriere este cu atât mai periculos, aplicat lucrărilor publice, deoarece servește la justificarea întreprinderilor și risipelor cele mai nebunești. Când o cale ferată sau un pod au o utilitate reală, este suficient să se invoce această utilitate. Dar dacă nu se poate, ce se face? S-a recurs la această mistificare: "Trebuie să procurăm locuri de muncă lucrătorilor". Acestea
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ce devin veniturile lui Ariste. Să le luăm urma, totuși, și ne vom asigura că toate, până la ultima ofrandă, merg spre a pune la muncă lucrătorii, tot așa cum se întâmplă cu veniturile lui Mondor. Nu există decât această diferență: cheltuiala nebunească a lui Mondor este condamnată să descrească fără încetare și să întâlnească un termen necesar; cheltuiala înțeleaptă a lui Ariste va merge crescând din an în an. Și dacă lucrurile stau în acest fel, în mod cert interesul public se
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
aproape patru ani, el, așa de fecund, a compus numai vreo zece epistole din cartea a patra din Ex Ponto 416. Într-un prim moment, după moartea lui Augustus, este posibil ca poetului să-i fi trecut prin minte "prezumția nebunească de a obține iertarea de la Tiberiu", împăratul auster și închis în sine, care purta în suflet rana căsătoriei nefericite cu desfrânata Iulia maior"417. Ovidiu, deși de departe, a participat cu un Triumphus 418 la victoria asupra panonilor a lui
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
simțire”, nu stăruie În această direcție, se Întoarce repede la jertfa, robia, focul, lacrimile, ohtăturile sale. Rămîne, cu toată această risipă de jale, ceva nenumit, ceva ce nu poate fi exprimat. Este tema ascunsă a discursului construit printr-o recurență nebunească a clișeelor. Alecu o numește Într-un loc „un nu știu ce prea dulce” care, după el, ar fi chiar esența iubirii. Înțelegem atunci că toate stihurile se Învîrt În jurul acestei noțiuni, dealtfel comune În poezia veche, reluată și de romantici. Poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]