1,175 matches
-
am dat seama, Întoarsă acasă, că nu-l mai am! Pus Într-o pungă de plastic lungă, l-am uitat probabil pe undeva (căci n-am venit direct acasă) Împreună cu fila din Jurnal pe care v-o xeroxasem. Sunt foarte necăjită atât pentru scrisoare, cât și pentru pagina de manuscris. Din fericire, textele Holban nu mai erau În plic, fiindcă le scosesem deja, ca să le prelucrez În note. Întrebarea mea e: cât de greu v-ar fi să-mi refaceți pagina
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fi păstrat ceva. Azi citesc În „România liberă” trista veste a decesului prof. șt. Gheorghiade de la Câmpulung-Muscel. A fost profesor la liceul „N. Gane” și șc. Normală din Flt. și-l vedeam În fiecare vară la el acasă - singur, văduv, necăjit. și a jucat mare rol În Basarabia, ca fost comandant străjer pe Întreaga provincie, precum și directorul șc. Normale din Chișinău. Era supărat, că Anuarul Festiv 1971 nu-l pomenește măcar. Când toamna trecută venind din Covasna am trecut pe la C.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
nouă-zece ori, doar ca bătaie de joc. Am fost bătut și cu picioarele de către tov. căpitan Mohora de la Unitatea Militară 0731, subunitatea Oțelul Roșu și adus în starea unuia tratat mai rău decât un hoț ori criminal. Și mă întrebam necăjit: unde sunt legile și dreptatea în țara noastră? De ce oare nu se respectă art. 5 din Declarația universală a drepturilor omului, act semnat de domnia voastră, cu un angajament de respectare, desigur, și în care se spune: Nimeni nu va fi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
găsit altă ocupație și n-a venit. Pentru a-și acoperi lipsa a trimis un fotograf în locul lui, care era evreu. Când a văzut Căpitanul pe evreu s-a înfuriat, a strigat indignat. Evreului i-a spus pe un ton necăjit că e liber să plece, dar prietenul român să nu mai dea ochi cu el. în coloană de marș am mers la Mitropolie, am ascultat serviciul divin și apoi ne-am întors iar la cămin. După amiază s-a ținut
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
acolo unde suntem așteptați cu toții. în casă ne așteptau bătrânii noștri părinți. Stau cu cina gata și îndemnându-ne să ne așezăm la masă. țineau pe genunchi pe copilul nostru, îi spuneau povestiri și întâmplări din viața lor de plugari necăjiți. într-un târziu am plecat spre casă. Cum mergeam în mașină am observat cum copilul adormise în brațele mamei sale. Eu încercam să mă odihnesc. Simțeam însă ceva gol și uscat în suflet. Tot conținutul acestuia parcă a rămas în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
al neamului și a hotărât să fie un desțelenitor, știind că de el este absolută nevoie în provincie, acolo unde s-a și stabilit. A fost convins că în provincie pulsează în mod autentic sufletul plin de speranțe al orășeanului necăjit și al țăranului român, curat la inimă și dornic de românism și de fapte mari. Eu, copil fiind pe atunci, am fost atras de cântecul legionar și de coloanele de legionari, care apăreau prin satele din Ardeal. Nicolae Petrașcu ca
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
sperau să le țină în fața mulțimii ...” Pag. 255 - După o oră de așteptare cei trei și-au pierdut răbdarea . Oamenii continuau să treacă prin Piață fără să se oprească . N.n. Ce știau trecătorii despre o revoluței neenunțată concret? Toți românii necăjiți purtau în mentalul estropiat un astfel de protest. Ei și? Coabitau satisfăcător cu un stereotip dinamic rutinat Ce le trebuia berea răzvrătitului de la Suhuleț?. Spiridon și Prutianu s-au retras la restaurantul Unirea . Această alegere a însemnat ratarea definitivă a
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
scrierile în proză, încercări de resuscitare a atmosferei pe de o parte rurală, pe de alta conservând ceva din pitorescul moravurilor de la marginea orășelelor moldovenești sau ale mahalalei bucureștene, în mai multe culegeri. Este o lume indistinctă, amestecată, de țărani necăjiți, păstrători ai vechilor obiceiuri, retractili în fața unor realități pe care nu le înțeleg, și de târgoveți ori mahalagii, mici funcționari, polițai, negustori, muncitori cu ziua, unii plini de ifose, alții trăindu-și cu simplitate dramele. Deși Ion Trivale sau Mihail
DRAGOSLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286860_a_288189]
-
melodramatică destramă uneori epicul. În schițele din Taina a șasea (1905) domină fondul înnegurat al vieții de familie asupra căreia s-a abătut păcatul greu (Grăuntele, Afișul) sau în care mezalianța duce la o conviețuire insuportabilă (La jug). Odată cu Lume necăjită (1911), povestirile se concentrează asupra mediului funcționăresc și a periferiei orașului, unde personajele își irosesc viața clădind vise zadarnice. Nedreptățiții soartei sunt priviți cu simpatie și se întâmplă să apară și tonuri luminoase atunci când accentul cade pe sentimentul pur, pe
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
Heine, Petőfi, Jókai Mór, Prosper Mérimée, Blasco-Ibáñez, Carmen Sylva, Bram Stoker, Hugo Bettauer, A. Bayer, Oscar Jäger ș.a. SCRIERI: Câteva versuri, București, 1901; Alb și negru, București, 1902; Robinson în țara românească, București, 1904; Taina a șasea, București, 1905; Lume necăjită, București, 1911; Știi românește?, București, 1911; Fata cea frumoasă, București, 1916; Nu te supăra, București, 1922; Obraze și măști, București, 1922; Sub pământ, București, 1922; A. Vlahuță, omul și opera. O reprivire, București, 1928; Lacrimi pentru Octavian Goga, Cluj, 1938
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
cu o peniță ascuțită, a mediului răzeșilor bucovineni, mai ales a „cucoanelor” care viețuiesc înrobite tabieturilor și prefirându-și amintirile, uitate de vreme, în conacele lor (Duduia Pulheria, Cucoana Raluca), sau reconstituirea plină de compasiune a unor existențe de oameni necăjiți, peste care tăvălugul istoriei a trecut fără milă (Căprarul Bicu, Dezertorul). Confruntarea mentalităților, văzute cu ochii învățatului obișnuit să compare și să evalueze metodic, descrierea adesea aplicată, exactă, irigată însă de emoție, a obiceiurilor și a locurilor, creionarea sigură a
GRIGOROVITZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
relief virtuțile de pamfletar ale publicistului. Inclement se dovedește a fi și în cronicile lui dramatice. Afirmându-și cu duritate punctul de vedere despre aspecte la ordinea zilei, vorbește însă o altă limbă, aceea a compasiunii, în însemnările privind soarta necăjită a celor „desculți”, „flămânzi și goi”. Dar, în general, e neiertător și câteodată chiar câinos. Formula pe care o practică în schițele lui „anapoda” din Eu sau frate-meu?!... (1929) și Două și-un cățel... (1933) este aceea a unui
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
iar redactor responsabil, Moș Sfadă (G.M. Samarineanu), care în seria a doua a publicației preia direcția. Din 1922 subtitlul se modifică în „Pentru toți și pentru toate. Revistă bilunară satirico-umoristică.” Având pe frontispiciu ca moto adagiul „ Râsul descrețește frunțile celor necăjiți și biciuiește năravurile rele ale societății”, publicația se deschide cu o poezie-program intitulată Ghimpele, în care se afirmă intenția ca râzând să fie biciuită prostia, demascată fățărnicia, cei obraznici să fie pedepsiți, iar cei indiferenți, împinși la acțiune. Scris cu
GHIMPELE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287265_a_288594]
-
neașteptată vizualitate, de vigoare aproape argheziană, dă un timbru aparte poemelor din Puiul de rouă (1941), scrise la moartea copilului său. La polul opus poeziei, proza reprezintă scena de desfășurare a unei realități dure. Necazuri, Răfuieli mărunte, Notele unui om necăjit cresc din amărăciuni și ostilități, A. rămânând adesea la relatarea faptului brut, primitiv. O privire trist-resemnată, pătrunsă de compasiune, prinde scene din viața micilor slujbași, luminând fie amarul singurătății, ca în romanul Orașul dărâmaților (rămas în pagini de revistă), fie
ALEXIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285253_a_286582]
-
nu știu cum de puteau mânca așa ceva. Ei, și cât eram eu de flămând, n-am putut mânca borșul acela unsuros, plin de grăsime și nici pâinea aceea nu putea fi mâncată. Mâncam doar coaja iar restul îl dădeam pe la câini. Așa necăjit cum eram, tot nu am putut mânca pâinea aceea rusească. C. I.: Cum v-ați despărțit de sovietici? R. R.: Ehe, eram deja pe atunci la "Întreprinderea de Rulmenți" din Bârlad. Trenurile cu care se retrăgeau trupele sovietice ajungeau la
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Mi-au pus fotografia la panou. Nu zâmbesc, ci-s încruntată. Și-mi stă și strâmb cravata de șoim. Oare pe unde mi-o mai fi insigna? „E noapte și-i târziu și fetița ta nu-i lângă tine. Ești necăjită? Nu fi necăjită, mămica mea, ridică șalul tău. Iată-mă-s!“ O Cosânzeană, un măr ionatan și-un strop de ploaie „Îți place să asculți povești cu stele, cu lună, cu soare, nu-i așa, tăticul meu? Bunicul spune că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
animalul pentru a înțelege misterul pielii, linie de unire între interior și exterior ("îl dobora cu îndemânare și privea mulțumit cum dulăii săi îl sfârtecau și-l înfulecau cu lăcomie, strânși roată în jurul pielii lui fumegânde")410*. Tot astfel e "necăjit că nu poate să-i ia și pielea"411* castorului cu botul negru (încă o figură paternă?) La fel el este frapat de spectacolul pielii albe a părinților în mijlocul bălților de sânge. El se înăsprește pentru ca pielea să stabilească o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
În acest caz, partea rămasă singură va avea convingerea că partea opusă a avut doi apărători, iar ea nici unul, deci ar exista un dezechilibru care ar afecta principiul egalității în fața justiției. Astfel, trebuie să avem în vedere și psihologia omului necăjit. S-ar putea întâmpla că pe rolul aceleiași instanțe să figureze două procese de granituire între persoane private. Într-unul intra procurorul, iar în celălalt nu intră procurorul. S-ar crea iarăși suspiciuni, chiar dacă sunt lipsite de temei. Suspiciunile nu
DECIZIE Nr. 1*) din 4 ianuarie 1995. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/111679_a_113008]
-
bogați, iar ei sunt vai de mama lor. Drept care, am lăsat Tv-urile și, în disperare de cauză, am cerut ajutor de la prietenul meu, psihologul Haralampy. Și iată hotărârea lui: Măi, fii atent la mine și notează: 1. Constituim Asociația " Demnitarul necăjit" pentru colectare de bunuri ( haine vechi, încălțăminte, caniși, legume, pisici, lenjerie de mobilă și de corp ( intimă pentru dame), piese de schimb ( pentru Dacii,Trabanturi și biciclete Mercedes), câini comunitari, ouă ( exclusiv pentru Domnul Adrian Năstase), fructe etc. Acestea toate
Vreau la eșafod by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13725_a_15050]
-
Constantin Țoiu După un președinte de lemn și altul de ocazie (vorba domnului Sache) ar fi timpul ca acest popor necăjit să pună la cîrma țării, în fine, un bărbat cît de cît vrednic de renumele atîtor români de seamă... Brătienii... Maniu... Titulescu. Pe urmă, tot dînsul, discutînd despre candidatura la președinție a domnului Mugur Isărescu, amintise de personajul binecunoscut din
Și totuși se mișcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16633_a_17958]
-
Bref din Curentul din data de 18 sept. a.c., a reprodus una din frazele lui catastrofale: "duritatea - zicea Roman - mă prinde din plin (s.n.) pentru că duritatea este în mine". O altă lozincă despre dânsul sună așa: El poate (Vorba alegătorului necăjit: Poate pe mă-sa!) În interviul luat, Mircea Dinescu se abținuse să spună cât de prost vorbesc românește cei doi energumeni. Cum se poticnesc și unul și altul în agramatisme și cum continuă să învârtă în gură limba de lemn
Mărunțișuri electorale by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16671_a_17996]
-
Țara mea de dincolo de Prut, Numai lacrima dacă-ți mai este scut, Numai dorul te mai apără de rele, Țară tristă-a Pruturilor mele. Mi se-ngăduie și-acum, ca mai-nainte, Să bocesc cu câteva cuvinte. Trec pe stradă, necăjit, și-mi zic: Of, mai bine mut decât peltic! Iar, scripturile gândite de străbuni Mi se zice c-ar fi pline de minciuni Și că viitorul meu a fost trecut, Țara mea de dincolo de Prut. Țara mea de dincolo de Prut
Țara mea de dincolo de Prut. In: Curierul „Ginta latină” by Nicolae Dabija () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2228]
-
Maica Tereza. Bineînțeles, ea a fost aromâncă după tată, din vestita familie Boiagi, iar după mamă a fost albaneză catolică, din așa-zișii ladini din jurul orașului Prizren din Kosovo. Noi, aromânii, niciodată nu am negat faptul că fericea mamă a necăjiților a fost și albaneză, dar, din păcate, nu la fel se poate spune despre partea albaneză, care niciodată nu a scos la iveală și originea ei aromânească. Iar când noi le demonstrăm acest lucru, parcă le scoatem ochii. Lor nu
Maica Tereza, aromâncă din neamul Boiagi. In: Curierul „Ginta latină” by Kostov Pushuticlu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2344]
-
un articol despre maica Tereza, care cred că va fi bine primit de cititorii "Gintei Latine". Regret faptul că s-au creat astfel de discuții în jurul Gongei Boiagi, fericita Maica Tereza, cea care și-a dedicat viața ajutorării celor mai necăjiți din lume, neîntrebând niciodată de apartenența lor etnică. Toate aceste discuții au scopuri departe de a fi sincere și ortodoxe și au manipulat pe nedrept numele și faptele ei nobile. Vă transmit salutările aromânilor din Macedonia și vă urez sănătate
Maica Tereza, aromâncă din neamul Boiagi. In: Curierul „Ginta latină” by Kostov Pushuticlu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2344]
-
chiar ca un popă adevărat. Din cauză că cei din echipă i se adresau cu "părinte", bătrâna ciuli urechile, deveni pe dată foarte evlavioasă, și-i zise: - Săru' mâna, părinte!... Cum de ați ajuns tocmai pe aici?... - Nu vezi, mătușă, suntem cam necăjiți, am venit la afine, am bătut atâta drum tocmai de la Suceava și nu mai este nimic de cules! Stai cu noi la masă și ia ceva de-ale gurii!... răspunse Dinu, cel vizat drept părinte. Bătrânica, mulțumită de atâta atenție
TEAM BUILDING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349708_a_351037]