5,468 matches
-
oamenilor lui Bargello. Îl spionau, blestemații. Se Întoarse anevoie și se duse spre dânsul cu un aer amenințător. Omul nu părea tulburat. Pe fața lui se zărea o lucire azurie. Dante se opri nesigur, trecându-și mâna peste frunte. — Tu? Necunoscutul nu spuse nimic, mărginindu-se să Îl privească la rândul său. — Aș vrea să-ți mulțumesc, pentru ieri noapte la San Giuda, murmură poetul Întinzându-i mâna. Steaua mea cea bună te-a adus lângă prăpastie. Celălalt Înclină ușor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prinse contur În mintea lui, ca atunci când, pe scena pustie a unui teatru, actorii Își fac pe rând intrarea spre a da viață reprezentației. Steaua zorilor, divina Ishtar care le cerea preoteselor sale să Își jertfească trupul, acuplându-se cu necunoscuți. Își luă capul Între mâini, apăsând puternic pe tâmple, ca și când ar fi vrut să oprească, pentru o clipă, confuzia din gânduri. Dacă măcar tu, tată, m-ai putea ajuta! se surprinse el gândindu-se. — De ce m-ai ales pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încredere... Răpit, trambalat de colo colo cu mașina, cu avionul, cu trotineta, acuzat de conspirație Împotriva ordinii mondiale sau așa ceva, amenințat cu un glonte În țeastă, azvârlit Într-un nebulos nobodyland, Dumnezeu știe În ce colț al Pământului, de catre niște necunoscuți demenți, În care trebuia să mai am și Încredere... Ei nu, că pe filozoful prevăzut cu calviție, orice, dar nu modestia pretențiilor, Îl dădea afară din casă. Partea proastă era că nu prea aveam de ales. Drumul până la camera În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sens În iureșul de evenimente și Întâmplări care se buluceau fără noimă În această cea mai neobișnuită zi a vieții mele. Minutele se scurgeau cu lentoare aproape materială, iar tot ce reușeam era să mă afund tot mai tare În necunoscut și să ramific la nesfârșit noianul de Întrebări care mă asaltau. Mi-am dat curând seama că, Încăpățânându-mă să deduc unde mă aflam și de ce, n-aveam șanse să ajung la vreun rezultat: povestea nu se lăsa abordată frontal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mă mai trezesc cu adevărat - ei, uite că există coșmaruri la fel de Îngrozitoare și În realitate, e suficientă o singură capcană a destinului pentru a fi copleșit de neputința evadării, a salvării, a izbăvirii... Mâine va avea loc, probabil, confruntarea cu necunoscuții care mă luaseră prizonier. Va fi oare tot posesorul de calviție sau altcineva, superiorul lui, bossul, stăpânul? Cum se va desfășura dialogul? Și unde? Chiar așa, unde? Aici? În altă parte, la alt etaj, Într-un birou, Într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mie atunci, eram speriat, uimit, suspicios, mi-era greu să evaluez lucid situația, oricât mă străduiam să-mi păstrez cumpătul... Crede-mă, nu plonjezi În fiecare zi din sala de curs de la universitate Într-un bastion concentraționar azvârlit undeva În necunoscut. Uite, mă obligi la justificări de care vreau să mă feresc cu orice preț, inclusiv cu cel al creării aparenței de neverosimilitate a Întâmplărilor. Nu mă interesează dacă mă crezi sau nu, poți să mă tratezi de mitoman, să gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu cât, era evident, Roger Howard nu glumea și nici nu-și bătea joc de mine și de naivitatea mea Într-ale fizicii și cosmologiei. Mai grav era Însă altceva. Simțeam că, fără să-mi dau seama, mă prăbușesc În necunoscut, alunec Într-o altă dimensiune a realității. Una teribilă și Înfricoșătoare. - În aparență spuneți? Dar ce poate fi mai umilitor decât să cobori de la statutul de minune a lumii și pildă a viețuitoarelor (parcă așa proclama un dramaturg omul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ne-o dorim, dar am impresia că dacă am putea ști ce este, de unde vine și ce semne particulare are, nu prea am mai radia de Încântare s-o atingem. Invocăm nevoia de certitudini, Însă ne plac mai mult ambiguitatea, necunoscutul, misterul. Tot așa se Întâmplă și cu rostul nostru pe lume. Am vrea și să-l Înțelegem, am vrea și să ne rămână ascuns, fiindcă incertitudinea ne lasă deschisă posibilitatea de a glosa dezlănțuiți pe seama lui, de a ni-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
numim trecut este partea care s-a desfășurat și care se Întinde În urma noastră. Contururile sale se atenuează treptat, până la marginea firească de unde Începe uitarea. Sau istoria. Ceea ce numim viitor este partea Înfășurată a sulului - enigmatică și indescifrabilă, ca orice necunoscut. Evenimentele, faptele, Întâmplările nu aparțin oamenilor - ei sunt doar marionetele care intră În scenarii prestabilite, asumându-și volens-nolens roluri de asemenea aprioric concepute și definite. Tot ce pare presiune, determinism social nu este altceva decât expresia neputinței individului de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un sfat: să nu te mai apropii niciodată de o masă de ruletă și, În general, de o masă de joc. Calculul probabilistic spune că nimeni nu se poate Întâlni de două ori cu șansa Într-o singură viață”. Și necunoscutul i-a Închis ușa În nas. Peste câțiva ani, avea să citească Într-un magazin ilustrat povestirea unui autor american care reproducea În detaliu insolita Întâmplare de la Monte Carlo și a dedus că individul excentric era și el american. Convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
magazin ilustrat povestirea unui autor american care reproducea În detaliu insolita Întâmplare de la Monte Carlo și a dedus că individul excentric era și el american. Convins că În ceea ce se petrecuse era mâna providenței, Nicolae Corbu s-a conformat sugestiei necunoscutului și n-a mai jucat niciodată. Mai mult, și-a schimbat radical stilul de viață, devenind ceea ce se cheamă un burghez cumsecade. Și-a luat cetățenie franceză, a Împrumutat identitatea unui fost coleg din a doua studenție, născut la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
bănuiala că Noel Corbu a fost victima unui asasinat, nu a unui accident. Vehiculul care l-a izbit a dispărut de la locul faptei și n-a fost identificat niciodată, iar Într-o noapte, locuința defunctului a fost răvășită de trei necunoscuți care - era evident - căutau ceva anume. Faptul a fost pus În legătură cu zvonurile care dădeau drept sigură apartenența lui Noel Corbu la o lojă masonică extrem de puternică, Ordinul Frăției Polare, care l-ar fi numărat cândva printre membrii săi și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nume de munte, el, care era o palmă de om. Ajunsese În Centru În urma unei revelații mistice, cum numea cu autoironie Întâmplarea care Îl determinase să spună da propunerii mai mult exotice decât incitante pe care i-o făcuse un necunoscut Într-un moment când activitatea lui profesională cumula toate premisele afirmării strălucite În elita fizicienilor lumii. Absolvise examenul de doctorat la Stanford, aureolat de calificativul maxim summa cum laudae, și fusese invitat să se alăture grupului de lucru americano-nipon căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
oficială a Japoniei indica acest moment al zilei, da, asta era o chestie, Însă, probabilistic, suprapunerea - greu de admis, dat fiind numărul enorm de variante cu care intra În concurență - nu era totuși nici absolut imposibilă, așa că... În zilele când necunoscutul cu fizionomie europeană, vorbind o engleză cu vădit accent americănesc, care Îi oferise o săptămână de răgaz pentru a se decide Între SUA și Centru aștepta răspunsul, povestea din urmă cu ani se repetase halucinant În datele sale fundamentale. Detaliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
luat Întâmplarea drept un semn (divin, diabolic? - mi-e greu să mă pronunț), oricum, un semn că lumea are o dimensiune fantastică și că repetabilul miracol al ceasurilor și existența unui Centru desprins din literatura SF despre care Îmi vorbise necunoscutul cu accent american sunt congruente, ba chiar se caută, se cheamă și se presupun reciproc. Poate am judecat aiurea sau n-am mai judecat deloc; fapt este că am renunțat la proiectul Fridman și m-am rupt de lumea obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
eu ulterior la ce-ar fi putut să-mi folosească. Derutat și neputincios, cu o brichetă neaprinsă În mână, singur În fața ușii care refuza să se deschidă, care voiam și nu voiam să se deschidă, pentru că dincolo de ea se Întindea necunoscutul, un alt Întuneric În care pândea dușmanul - Zoran sau altcineva, poate mai crud decât el și mai lipsit de scrupule, poate un trimis al Celorlalți, Îngerul pedepsitor Înarmat cu biciul de foc... o femeie, dacă te uitai mai bine, frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pentru mine. Datorită ei pot cu ușurință să aștern pe hârtie și să transmit prin viu grai gândurile pe care le am. Citind, îți îmbogățești sufletul și poți comunica mai ușor cu cei din jurul tău, cu cei dragi, cu cei necunoscuți. Drumul citirii unei cărți nu are sfârșit. Cartea răsplătește generos dragostea pe care i-o purtăm, ea instruiește chiar și fără să i-o ceri și, poate când nici nu dorești. Ea, fiind un prieten desăvârșit, am grijă să o
Cartea, un dar pentru toţi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adriana Bârlogeanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_658]
-
apă ceva strălucitor, părea a fi de aur. M-am uitat mai atent și mi-am dat seama că era un peștișor auriu. El era singur ca și mine, doar că acel loc lui nu i se părea așa de necunoscut cum mi se părea mie. Totul părea real: peștișorul, oceanul, soarele și tot ce era în jurul meu. El mi-a spus că poate să mi îndeplinească trei dorințe. La auzul acestor vorbe, m-am gândit foarte bine, apoi i-am
Magia există. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_656]
-
fiu... Când soarele se înalță pe cer, bătându-i drept în față și făcându-l să transpire, deschise ochii, mârâi nemulțumit, întinse mâna spre micul frigider și scoase o bere. — Mă inviți? Deschise ochii, clipind des din cauza luminii, și privi necunoscutul ce stătea pe un scaun pliant caraghios, apărându-se de soare cu o umbrelă multicoloră, și mai caraghioasă. Îi întinse cutia cu bere, căută alta și, după o sorbitură lungă, întrebă: Cine ești și ce faci aici? Semeni cu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-n fibre, pînă și ciorchinii mici ai glandelor În care se testuiesc lacrima și sperma, pînă și rasele albe sau negre plutind În nacela unei gene rătăcite. Nimic din realitatea imediată nu poate fi atît de clar și atît de necunoscut. Și asta te sperie cel mai mult. Și chiar dacă pe voi n-o să vă intereseze această beție a fricii care este exclusiv a mea, eu mă simt datoare să vă amintesc că În fiecare clipă, În cea mai umilă celulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Avem o după-amiază obișnuită. Locuim În cartierul după-amiezelor calme. Cos nasturii la fața de pernă. Nino Îmi citește fragmente despre acțiunile temerare ale spionilor din cel de-al doilea război mondial. Pseudonimul unuia dintre aceștia - numele adevărat i-a rămas necunoscut pînă În ziua de azi - mi-a atras imediat atenția, un nume comic și pus pe șotii ca Într-o povestire pentru preșcolari - Tricicleta! N-aș fi putut să-i urmăresc aventurile fără acest nume atît de suprarealist alături de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai al dracului da și singur cuc pe un peron de puști știu asta cînd am plecat prima dată cu trenul la Bușteni la maica-mare tot așa mi se făcuse libertatea te stîrnește simți aventura În aer ești dus În necunoscut ca la doisprezece ani În crucea de piatră dracu știe cum se leagă astea se creează un reflex dacă aș avea acum o femeie aș călări la ea ore În șir aș trece Asia călare și stewardesa asta trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
său murise în lagărul de la Canalul Dunărea - Marea Neagră. Tata își pierduse dintr-o dată toată plăcerea de a mai trăi. Se simțea singur. Eu nu-i scrisesem nici un rând. Știrea despre sinuciderea tatei se răspândise în tot orașul. Prieteni, cunoscuți și necunoscuți veniseră la Crematoriu cu flori și lumânări, pentru a-și lua adio de la corpul zdrobit în cădere. Nici un preot din țara noastră devenită ateistă n-a vrut să-i dea lui tata un loc de odihnă pe pământ. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
unui bărbat necunoscut care-l fixa. Hainele lui erau cam ponosite, dar unghiile degetelor fine erau îngrijite. Surâdea ca și cum l-ar fi cunoscut pe Beppo de mult. - Știu cine ești, i-a strigat Beppo. Ești Jacopo! Apropiindu-se de masa necunoscutului, Beppo văzu cât de slab era, dar ochii albaștri erau vitali, urechile clăpăuge roșii, exact ca ale lui Jacopo. Bărbatul părea amuzat. - Nu contează cine sunt, i-a răspuns el amabil, mai ales când vrei să întâlnești un prieten vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
începuse să fiarbă de furie. Îl ridicase pe Dudu de haină în sus, exact cum făcuse și barmanul, spunând: niciodată! Apoi îl lăsase brusc la pământ, cuprins de rușine că se lăsase pradă furiei, o ieșire de nepermis în fața unui necunoscut care altădată, după cum pretindea el, făcuse parte din lumea ficțiunii lui. - Știu că e prea frumoasă pentru mine, dar în starea ei chiar frumusețea e oarbă la urât. Gura domnului Fischer se uscase de tot. Între timp portarul venise lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]