2,311 matches
-
cu armata sa, căreia, într-o localitate pe care eu nu o cunosc, urmează să i se alăture, dacă nu a și făcut-o deja, cea a vizigoților. Armata ar putea să sosească în trei zile ori poate chiar poimâine. Nedumerit, Sebastianus constată că importantul său interlocutor nu părea deloc mulțumit de informațiile acelea capitale. Dimpotrivă, întunecându-se la față, Anianus îi eliberă mâna și îl fixă, strângându-și pleoapele: — Poimâine, spui, șopti grav, după care scutură din cap. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asta sardonic. Nu prea era loc de îndoială. Oricare ar fi fost motivul lui Jefferson Dayles pentru a-l răpi, acesta își pusese mintea la contribuție. Oricare i-ar fi fost motivul! Ce motiv ar putea avea? Dădu din cap nedumerit. Nu se mai putea stăpâni. Privirea lui se fixă asupra ochilor cenușii, pe jumătate amuzați, ai președintelui. Toate astea, se minună el, atâta efort cheltuit, o poveste atât de dezonorantă pregătită în mod deliberat, pentru ce? Privindu-l pe celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
scop. Probabil că se așteptau ca el să facă ceva. Se dădu jos, în drum, și apoi așteptă indecis. Nu știa nimic despre motoarele electrice și nici despre alt fel de motoare. Se încruntă și ridică șovăitor capota. Apoi studie nedumerit forma lungă, îngustă, aerodinamică ce se afla dedesubt. Nu existau cabluri vizibile și nici motor electric, doar tubul din metal cenușiu de vreo patruzeci și cinci de centimetri în diametru. Craig întinse mâna nervos și atinse metalul. Instantaneu își smuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
o facem. Nu ne putem permite... Timp de o săptămână, ceea ce fusese Lesley Craig, zăcu într-un șanț, foarte liniștit, crescând din nou! CAPITOLUL 7 Jefferson Dayles studiase raportul experților în ajunul reinvestirii. Prima parcurgere a sa îl lăsa complet nedumerit. Gândi că mai târziu, după ce îi va trece agitația, îl va citi mai atent. Dar îl luă cu el la culcare și, în miezul nopții, se sculă și citi în grabă, și pe sărite, uimitorul document. În privința celor două așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Lesley, știi că asta nu rezultă în mod logic din această invenție. El nu răspunse, pur și simplu o privi; iar după un moment ea ezită: - E o mare greșeală. N-ar trebui să o fac. Eu... Dădu din cap nedumerită. Apoi, fără să mai obiecteze, ridică radioul brățară. La ora opt, bătrânii locului erau adunați la intrarea motelului Mountainside. Craig îi putea vedea privind pieziș la Anrella și la el însuși, ca și spre duzina bătătoare la ochi de femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Avea un sentiment absurd de culpă, ca și cum ar fi cotrobăit pe întuneric, știindu-se singur, într o încăpere în care accesul îi era interzis, pentru ca apoi, scăpărând un chibrit, să descopere cu umilință camera populată de oameni care-l priveau nedumeriți și neplăcut surprinși. Fără să-și poată explica de ce, se depărtă în grabă, încercând să se amestece în mulțime. Intră într-o cârciumă improvizată în care negustori de vite, puși să-și păgubească agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vas. Leprosului i-ar fi căzut și o bucată de deget și sfântul ar fi mâncat-o. Cutreiera anume regiunile muntoase întrebând mereu, în așezările prin care trecea, de o bisericuță ascunsă într-o peșteră în munți, dar toți ridicau, nedumeriți, din umeri. După mai mulți ani, află din gura unui bătrân legenda Sfântului Grigorie Decapolitul, care, prigonit fiind de păgâni, s-ar fi ascuns și ar fi sălășluit în munți, de nimeni știut, într-o peșteră. După moartea lui, cei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și invers. Imaginea Bătrânului se dezvăluise și ea Despinei, ca și cum amândoi ar fi privit în același timp în aceeași oglindă. Șocat și răscolit, cu gesturi febrile, Bătrânul acoperi instinctiv cu cearșaful luciul oglinzii, obturând pentru totdeauna privirea rugătoare, surprinsă și nedumerită a Despinei. Deprinsese cu greutate și șovăire să iubească în taină o himeră, o știmă a apelor. Dar nu știa să primească un dar, de bună seamă neprețuit dar periculos; nu învățase și nu se simțea în stare să fie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
totu-i alb, ba că totu-i negru!? Și atunci În fața ochilor Îi apărea răposatul Ippolit, mulgându-și halatul ca pe-o capră. Din mâneci se scurgeau când un careu de dame, când un careu de ași... - Nimeni? Întrebă ea nedumerită. - Da, nimeni, repetă Extraterestrul, turnându-și un pic de votcă În pahar și dând-o repede pe gât. A trecut vremea când pentru credință se tăiau capete. Strămoșii mei au avut de pătimit. Casele de rugăciuni au fost umplute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
amar de timp de când se Întorsese din Țara Sfântă, Însă chipul fardat puternic al nonagenarei Îi bântuia și acum prin amintiri. Tot gândindu-se la Țara Sfântă și la Bertha, abandonase mulsul și se uita pierdută-n gol. Abia behăitul nedumerit al caprei și lovitura de copită În podea o aduseră Înapoi, dar nu pentru mult timp, la realitate. „Hai, Își spuse ea, termină odată de muls și du-te la treburile tale...“ Însă de la Îndemn până la faptă era o cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
obscen? Nu cumva spunându-i aceste lucruri Îi lăsa să se Înțeleagă oaspetelui că ar avea nevoie de-un bărbat? „Nu are decât“, Își spuse ea și Își acompanie cuvintele cu un chicotit atât de nefiresc, Încât vizitatorul o privi nedumerit, ridicând din sprâncene și clătinând din cap. - Slăbiciuni muierești, conchise el, luând de pe platou o bucățică de caș și o măslină. Deodată, În timp ce discutau, un nor roșu lunecă pe cer și lumina zilei Începu să scadă, spuzind pân’ la crepuscul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
el din nou. „Ce să-i faci, de vină e alcoolul. Aseară m-am cam Întrecut cu gluma“, mărturisi el. „De fapt, acuma aș vrea să vă supun la un test... Știți care?“ „Gheișa“ tăcea, privindu-l cu aceiași ochi nedumeriți. „Sigur că nu știți, Își continuă perorația Ippolit... Nu trebuie să vă speriați... Pentru că Încă simțurile-mi sunt sub influența spirtului Royal, aș vrea să vă pun la Încercare, să văd dacă rezistați sau nu...“ Trăgând o dușcă din sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ațintită În depărtări... - Plecați? Îl Întrebă cu sufletul strâns Mașa. - Timpul meu a expirat de mult, spuse oaspetele. Dar m-am Întins cu vorba și am uitat... - Și cu misiunea cum rămâne? Îndrăzni să-l Întrebe Mașa. - Care misiune? făcu nedumerit oaspetele, trecându-și minuscula sa geantă de voiaj dintr-o mână În cealaltă. - Mi-ați spus aseară că ați venit aici având misiunea de-a extermina tot ce-i parte bărbătească... Sau nu vă mai aduceți aminte ce mi-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
părerea mea, În două-trei luni s’ar putea să terminăm cu clasificarea hârțoagelor...!” Văzându-l Încruntat, Atena nu Îndrăzni să-i mai pună vreo Întrebare Însă atunci, când Tony Pavone opri un taximetru, dând șoferului adresa „Institutul Medico Legist”, murmură nedumerită. „Iarăși...?” „Dacă nu reușesc să opțin rezultatul analizei, fac mare tărăboi...!!” Afișând un zâmbet de circumstanță, Directorul Îl primi fără a-i oferi să i-a loc pe un scaun lăsându-l exagerat de mult să aștepte timp În care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lucrărilor de la platforma ce deja Înepuse să fie turnat betonul la complexul comercial Afumați, urmând să se efectueze o amplă anchetă penală...! Se presupune fraude de ordinul milioanelor, care Însă, nu fusese adus la cunoștință celor În drept. Șeful Șantierului nedumerit, vorbea de unul singur. „Care să fie motivul...??” „Incredibil...!” - tună mânios Tony Pavone. La acest punct de lucru a fost defrișat tulpinele unei impresionante păduri turnând În această platformă peste cinci mii metri cubi de beton...! Iar barăcile metalice aduse
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dus și a descuiat atelierul, a intrat înăuntru, a luat desenul din sertarul de jos al sertarului ei și i-a zis: — Nu vrei să-l semnezi acum, pentru mine? Connolly, care stătea în ușa atelierului, se uita la ea nedumerit: — De ce, Miss? Sheba a izbucnit în râs. — Așa, fără motiv. Doar m-am gândit că ar fi drăguț. Nu trebuie s-o faci. Dar de obicei artiștii vor să fie recunoscuți pentru munca lor. Connolly s-a apropiat de biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Highgate. Când s-a întors la Connolly în dormitor, el o aștepta stând pe pat. S-a ridicat cum a văzut-o și a început să se dezbrace. Ea a scos un sunet de surpriză în joacă - un mic „Oh!“ nedumerit. Dar Connolly n-a zâmbit și nici nu s-a oprit. Și după ce s-a uitat la el o clipă sau două, a început și ea să se dezbrace. Au făcut dragoste repede și - la porunca lui Connolly - pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
B ! Fii atent la ... Doamne, ciudatule ! Jocul ăsta-i așa de simplu. Ești de plâns. Danny a intensificat lumina de fundal și s-a aplecat peste ecran. Nu era sigur care avea să fie următoarea lui mișcare, dar și mai nedumerit era de faptul că el și respirație-de-căcat fuseseră cândva prieteni. Sigur, Charlie locuise în casa de lângă el și soarele din L.A. încă nu-l transformase într-un trol, dar acum lui Danny i se părea de neconceput cum de putuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o îmbracă în fire prelungi apoi hexagoane. ea se zbate o vreme între mișcare și static. ochi orbi, ochi indiferenți... opera uitată lasă o pensulă pe colțul mesei și tace prelung... erori în grafic am rămas în ploaia cuvintelor tale nedumerită. eu sunt inima deschisă formelor fără contur părăsite de gânduri în palma de abur, uneori le văd, alteori le las să-mi agațe sufletul în cuierul prezentului. când fiecare ființă adoarme, mă ridic pe trunchiuri de copaci. privesc cerul. tălpile
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
din când în când îmi descriu viitorul. simt că îl ating cu vârfuri de gând. nu mă plictisesc. simt frica teoremei nedemonstrate la examen. profesori îmi sunt treptele roase. foamea de lumină nu mă încântă, mă înspăimântă. continui să fiu nedumerită. îți număr ploile de cuvinte evadate din enunțurile analizei matematice din care oamenii extrag mereu câte un grafic. lasă eroarea sau erorile să deformeze saltul liniilor. curbele se cutremură la fiecare întâlnire. e un joc. gând pe gând pe gând
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
hortensii înflorite printre castane pași șovăitori de bătrâni în landoul pictat cu crizanteme aurii scrâșnete de copii un șarpe vertical desparte amărăciuni de bucurii rugăciuni și iertări ne apropie de Dumnezeu stropi de ploaie sting arsuri ale frunzelor moarte confucius nedumerit se întreabă unde se duce lumina Antonella MOCANU <biography> Născută la Târgoviște în județul Dâmbovița. Absolventă a Facultății de Drept din cadrul Universității Ecologice, București, promoția 1999. Activitate literară pe rețelele ning”Confluențe Lirice”și ”Rețeaua Literară” Participare la diverse concursuri
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fiindcă în lumea din care veneam, nimănui nu-i păsa de cel de alături. Acum era altfel. Un străin îmi era aproape fără sămi fie dator și eu nu știam cum să mă port. De ce faci asta? l-am întrebat nedumerit. Fiindcă așa e normal, mi-a răspuns. Nu aveam timp să caut un pansament în valiză așa că m-am folosit de ce aveam eu la îndemână. Era un tricou scump... E o bucată de cârpă, dacă stai să te gândești mai
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
dintre părinti i-a dat altui puști jucăria sa preferată, iar eu... eu mă simțeam așa de mic încât aș fi vrut ca pământul să se desfacă, pentru ca să pot să mă ascund de ceilalți din jur. Ce-am zis? întreba nedumerit Petruș simțind că a făcut o gafă. N-am vrut să fiu porc... Am greșit... Sorina, iartă-mă! În loc de răspuns, Sorina o luase la fugă. Eu am pornit după ea, în timp ce Creața îl prinsese pe el de o mână ca să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nebun, asigurându-mă că sunt auzit de cine trebuie: Du-te la dânsul! E treaba ta că nu mă mai vrei... O să-mi treacă și am să găsesc o fată care să mă placă pentru ceea ce sunt... Ea mă privea nedumerită încercând să priceapă ce vreau să fac și în loc de lămuriri, i-am făcut cu ochiul. Ai iarăși viața în propriile mâini și te dezleg de tot ce te-a ținut legată de mine, i-am șoptit ca un descântec prin
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Jocul meu mă purta dincolo de marginile timpului uitând în acele momente cine sunt și unde mă aflu. Îmi spusese o dată Sfântul că suferința se naște din tot ce înseamnnă atașament. E greșit să ai la suflet pe cineva? îl întrebam nedumerit și el îmi răspundea cu zâmbetul încolțit la marginea gurii: Nu e greșit, dar lipsa acelei persoane te va face cândva să suferi enorm. Cu nasul în pernă, mă gândeam dacă vreau să fiu fericit și dacă fericirea poate să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]