1,627 matches
-
castron ce-l manipula Șeful de cameră care după ce era cu un polonic aruncată varza În castronul respectiv de către Liberul de partea cealaltă a ușii, la rândul lui se amuza distribuind castroanele pline cu varză de o așa manieră Încât nefericitul trebuia să-l prindă zburând jumătate pe haine iar uneori cel care nu dovedea suficientă echilibristică era nevoit s’o adune de pe jos. Varza desigur, era stricată mirosind urât iar bucățile de slănină râncede, În putrefacție, se putea observa unii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
axfisiant ce-i provocă pe ce-i care fumau cocoțați pe fereastră și În alte poziții nu tocmai confortabile să-l gratifice cu tot felul de Înjurături și insulte unele mai grosolane, mai sofistificate decât celelalte...! Nimeni nu bănuia Însă, nefericitul a doua zi va fi numit Șeful lor de cameră ca la două zile să fie avansat În funcție, fiind numit brigadier cu Puteri nelimitate asupra celor din subordinea lui. Tony Pavone nu se bucura de catapultarea În fruntea tuturor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Avându-se În vedere mulțimea proceselor unde judecătorii la instanța de fond rosteau condamnări În funcție de buna lor dispoziție, judecătorul de recurs urma să soluționeze În cele două ore cât era planificat cel puțin douăzeci și opt - treizeci de dosare de recurs ale nefericiților ce sperau imposibilul. Tony Pavone avu șansă. În momentul când gardienii strigă lista ce cei ce le veniseră rândul să meargă la instanța de recurs, se nimeri ca Tony Pavone să fie legat În cătușe cu un alt recursant iar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să emigreze cu zece mii dollary persoana, indiferent dacă era copil ori bătrân...! Aceste două țări erau socotite prietene și nici un turist cu intenție de emigrare În țările Capitaliste, nu aveau nici ce-a mai mică șansă... Fără prea multe formalități, nefericitul era trimes Înapoi unde oferea de lucru bătăușilor...! Toate aceste amănunte fiind cunoscute, Tony Pavone avea șansă să opțină aprobarea celor treisprezece membri a-i comisiei, Însă trebuia să lucreze cu mare atenție ca nu care cumva, să apară pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cerului, străpungând În viteză imensitatea norilor ce păreau ciudat de luminoși, către o țintă necunoscută dar, pe care o dorea...!” Mai făcu o tentativă de a se ridica, nereușită Însă, rostogolindu-se Într-o baltă de sânge cu beregata tăiată...! Nefericitul avea pumnul strâns În care se putea vedea rămășița hârtiei de zece dollary pe care asediatorii nu reușiseră să i’o smulgă, plătind cu viața imprudența comisă...!! Deslipindu-și cu greu privirea din vitrina magică, Atena realiză trecerea timpului. Trecuse mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vedea...! Simțind pămândul despicându-se sub picioarele sale, Atena scoase un strigăt de disperare În așa fel Încât curioșii lărgiră cerul. Se aplecă asupra lui Tony Pavone să-l poată vedea mai bine, cu lacrimi de durere, articulând : „Vai mie...!! Nefericita de mine...!! De ce a trebuit să pleci singur...??” Ridică mâinile către mulțimea din jur. „De ce, oameni buni, de ce...!! Opservând rămășița banknotei de zece dollary ruptă ce Încă ce Încă mai era ținută strâns În mâna imprudentului om, victimă inocentă a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dar, ce-i patru martiri Împreună cu armata română, drept urmare a scurtării războiului cu cele șase luni de zile, a provocat intrarea În posesia Anglo-Americanilor teribila armă atomică, de care avea nevoie Hitler pentru a curăța Întreaga noastră planetă, asasinând toți nefericiții ce nu aparțineau rasei germane...! Între cele două Războaie Mondiale În Franța, mai precis la Paris,doi savanți, Joliot Curie Irene (1897-1956) și Juliot Curie, Jean Frederic (1904-1958) soț și soție, făceau probe de laborator În vederea desfacerii atomului În părțile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
deschiși și acoperit cu un strat modest de blăniță moale, cenușie. Eram, de asemenea, pricăjit. Și, credeți-mă pe cuvînt, e cumplit lucru să fii pricăjit atunci cînd ești mic. Acest lucru a avut un efect cît se poate de nefericit asupra capacității mele de a participa cum trebuie la rutina alăptatului, care, de obicei, se petrecea cam așa : mama coboară cu greutate În pivniță, venind doar ea știe de unde, la fel de prost dispusă ca de obicei. Gemînd și tînguindu-se de parcă tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
i se adresau Îi asculta și, uneori, după o vreme, Începea să aibă cu ei discuții adevărate despre chestiuni serioase, și vedeai limpede că tipii Încep să-l placă. Unii dintre ei Începeau chiar să-i spună cît sînt de nefericiți, ce slujbe de rahat și căsnicii oribile au și, cel mai adesea, sfîrșeau prin a cumpăra o carte. Cred că sperau ca, odată ajunși acasă, aceasta să-i binedispună. Celălalt roman al lui Jerry nu avea copertă colorată. Era efectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nefericirea în față și să râzi”!, îi șopti un gând. -Si, cum pot trece prin asta?!.. se întrebă el. ”-Să treci de la ceea ce știi la ceea ce crezi... pentru că știi mult prea puțin..!” îi spuse gândul. De fapt, Iorgu era un nefericit al soartei... Cu fiecare zi ce trecea, mantia tăcerii și însingurării, cădea tot mai grea peste dânsul, ca și cum l-ar fi acoperit o ploaie de cenușă, sufocându-l. -Este un Dumnezeu acolo Sus, care conduce Universul, murmură bătrânul, și în fața
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în șube și paltoane... Frâne din minut în minut, opriri la stopuri, înfundări pe străduțe încîlcite, atent să nu nimerești pe sens interzis... Apartamentul din blocul vechi, construit între războaie. Râsul mereu fals, dar senzual, al Deliei. Și câinele, și nefericitul 183 Dionisie Rădăuceanu. Și clubul de bridge. Și filmele prin satelit. Dar înainte să plec de aici, victorios (căci nu asta înseamnă numele nostru?) și înfrînt, am ținut să te mai văd o dată, Victor. Am mers la baie și te-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
plictisitoare pentru tine. Urmă o pază și apoi - altfel decât se așteptase - o strâmbătură deformă fața copilului. - Bănuiesc, spuse băiatul, că ai câteva presupuneri de data asta și crezi că vreau să mă întorc pe nava aia idioată, la toți nefericiții ăia. - Ești pe aproape; dar poate vrei să te întorci la mama ta, răspunse Gosseyn. Dar chiar în timp ce vorbea, se adaptă în sinea sa la analiza făcută de Enin. Nu era rău, după toate mofturile acelea de copil. Dar trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
văd unde s-a dus..." Un bărbat îmbrăcat în cămașă și vestă. Aceasta era sursa vocii amenințătoare. Cercetările rapide pentru găsirea lui Enin îl duseră pe Gosseyn în jos, prin holul întunecat, la reședința paznicului. Și acolo îl găsi pe nefericit pe podea, bolborosind despre un băiat care - reieși în cele din urmă - îl "arsese" de câteva ori înainte să-i devină clar că numai o confesiune îl putea salva de însușirile speciale ale acestui pui de drac... Numele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de făcut, nu poți lupta împotriva iraționalității ei animalice. Trebuie să-mi aduc aminte cine sânt să reiau vechea viață, orice-ar fi. Eu sânt un om care scrie, nu mă pot pierde pentru o ființă subumană, obnubilată, pentru o nefericită." Și continuam așa pe vreo trei pagini, într-un delir în care o vedeam pe Gina ca o întruchipare a mizeriei și ticăloșiei umane. Poate mai mult decât permanenta obsesie a feței ei, a vocii ei, mă chinuiau laturile pur
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe mine, deși mă respectau, mă mai credeau un biet monstrișor nimerit pe mâini rele și care aveau sa mă strice și mai mult. Da, pe mine mă priveau cu milă și oroare, ca și când mi-ar fi spus " Țrezește-te odată, nefericitule!" Pe culoarul liceului, Gina, ținîndu-mă de braț, înduioșător de mică în sarafanul ei, îmi povestea visele ei labirintice, cu fluturi multicolori lopătând prin temple de marmură, sau se alinta rugîndu-mă să merg să-i cumpăr un covrig. De multe ori
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
iasă din bancă și să treacă la tablă. - Verdammte Bummelei! striga el, trăgând de frâna furiei sale, de mustața alb-roșcată. Ajuns la tablă, Burkeviț dădu să răspundă, când i se întâmplă ceva extrem de neplăcut. Strănută, dar o făcu atât de nefericit, încât din nas îi ieșiră două dâre de muci care se lăsară cam până la brâu. Toată clasa începu să chicotească. - Was ist denn wieder los? întrebă Volkman. Întorcându-se și văzând ce s-a întâmplat, adăugă: - Na, ich danke. Roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
chiar mii de răniți pentru nimic - Gacel dădu din cap în semn de dezaprobare și adăugă: Cred că e momentul să se termine cu asta. Cineva trebuie să-i facă să înțeleagă că nu pot umbla prin lume, omorând atâția nefericiți, fără să-și primească pedeapsa. Majoritatea participanților o fac cu bună-credință, îndrăzni să intervină, cu oarecare timiditate, pilotul elicopterului. De obicei sunt tineri care caută doar un pic de emoție și aventură. — Emoție și aventură? repetă tuaregul cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu plăcere din pipă, își încreți nasul într-un gest comic și repetă surâzând: — Adevărul... adevărat? — Adevărul adevărat. — Păi, ca să fiu sincer, părerea mea e că foarte curând numărul morților va trece de cincizeci, fiindcă pentru patru dintre acești șase nefericiți situația va fi cam albastră. Sau mă înșel eu, sau când se va termina competiția toată lumea se va spăla pe mâini în ceea ce privește soarta lor. Dar Fawcett are o răspundere! — Față de cine? Față de opinia publică? Tot ceea ce se va întâmpla sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cuiva îi trece prin cap ideea prostească să încerce să scape, îi tăiem gâtul. Făcu o pauză dramatică și încheie pe un ton foarte hotărât: — Și îi vom tăia gâtul și însoțitorului său... Asta vi se pare drept? Cei șase nefericiți se consultară din priviri și chelul exprimă în cele din urmă părerea unanimă: — De acord! spuse. — Bine! Sper că, dacă vom colabora cu toții, vom ajunge cât mai repede la un acord cu privire la termenii eliberării voastre. Ce fel de acord? — Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de care depindem cu toții - lovi de câteva ori cu pixul în partea dreaptă a foii. Bănuiesc că sunteți de acord că n-ar trebui să ne împărțim forțele, ci să le concentrăm ceea ce este cu adevărat important. Lăsându-i pe nefericiții ăștia în voia sorții? întrebă insistent egipteanul. — Amintește-ți că „soarta“ și-au ales-o ei înșiși în momentul când au hotărât să participe la raliu. Niciodată n-am ascuns nimănui că există pericole serioase când călătorești prin locuri sălbatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
relațiile publice sunt de obicei un morman de căcat atât de mare, încât ceea ce poți adăuga tu nu-l va face să crească nici măcar cu un milimetru. — Eu refuz să iau parte la toată povestea asta. — Îmi pare rău pentru nefericiții ăia, fiindcă tu erai ultima lor speranță de salvare și, dacă renunți, ăia or să-i facă pateu - Yves Clos își puse mâna prietenos pe brațul pilotului și adăugă: Nu-ți cerem să faci minuni; vrem doar să faci ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
salveze viețile acelor oameni sau să se folosească de nenumăratele sale relații pentru a organiza un „pod aerian“ asemănător cu cel pe care îl organiza acum; iar când, singur, avea să se gândească la cât de delăsător fusese, fantomele acelor nefericiți aveau să vină să-l întrebe de ce nu se agitase pentru ei așa cum făcuse pentru o mână de motocicliști idioți. Nu mi-ar plăcea să fiu în pielea lui, murmură, apoi își sprijini capul de spătarul scaunului și ațipi... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
gol. — La cei rămași pe aici. — La cei rămași în mijlocul deșertului? se prefăcu mirat celălalt, care părea că se joacă de-a șoarecele și pisica cu interlocutorul său. Și nu era mai normal și mai practic să-i aduci pe nefericiții ăia în tabără, în loc să-i lași să se deshidrateze pe căldura asta? — Așa e, doar că nu voiau să-și abandoneze mașinile. În ciuda amenințărilor teroriste din cauza cărora s-au suspendat câteva etape ale raliului? - austriacul dădu din cap, păstrându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de sălbatic și muntos, căci se legăna ca o bărcuță pe furtună, și doar cine și-a petrecut cea mai mare parte din viață cocoțat pe o asemenea cocoașă știa cum să-și adapteze ritmul la incomodul ritm al cămilei. Nefericitul Pino Ferrara trăise ultimele zile ca într-un coșmar insuportabil, într-atât încât uneori refuza să creadă că ceea ce se întâmpla putea fi altceva decât un vis. Niciodată nu s-a considerat un laș, căci dacă ar fi fost, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai privească, o dată pe băiat, văzu că-i curgeau șiroaie de sudoare și că tot corpul îi ardea cuprins de febră, în timp ce sute de muște se ospătau din rănile deschise de pe tălpi, și îl cuprinse neplăcuta senzație că foarte curând nefericitul acela avea să ardă în focurile gheenei. Alex Fawcett așeză în formă de evantai cele patru pagini ale documentului de pe masă și spuse: — Foarte interesant! Cu adevărat încurajator. Din cele scrise aici, oricine ar ajunge la concluzia că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]