1,600 matches
-
dupa melodia „Rasputin”, la Sankt Petersburg, mica păpușă matrioșka a eliberat ultimul diavol. Dar fiind închis atâta timp, s-a anemiat și a murit înainte ca dansatorul să părăsească scena. A doua zi, într-o joi, ziarele anunțau trecerea în neființă a cântărețului, fără să se știe cauza... Mă privesc în oglindă ca într-un tablou din tinerețe și-mi văd doar inima (chipul, între umbrele ramei). Acolo mi-am așezat viața, în cămăruțe suprapuse, pe diferite dimensiuni, cu toate visele
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
un zumzet apăsător. " Mi-am pierdut cumpătul, își zise dânsul cu amărăciune. Mintea, împreună cu legile și disciplina ei, se zdruncină ca o mașină între ale cărei roți ai zvârlit un bolovan, de îndată ce e pusă în fața zidului ce desparte ființa de neființă... Mai bine să dorm și să treacă peste mine întîmplările în voia lor!" Se trânti iar pe pat, căutând să alunge gândurile, care totuși veneau să-l chinuiască, întocmai ca niște vrăjmași fără îndurare. În răstimpuri îi soseau în ajutor
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
prea părea în apele lui. A înmuiat ușor tonul și cu vocea gậtuită de emoție ne-a împărtășit durerea: - Copii, astăzi a încetat din viață tovarășul Gheorghe Gheorghiu Dej. A urmat un discurs plin de elogii la adresa celui trecut în neființă, discurs încheiat poruncitor cu vorbele: “Ei, și acuma, plậngeți!” Numai că porunca domnului învățător a avut pentru mine exact efectul invers. Am izbucnit în hohote de rậs, singura de acolo, din careul acela disciplinat, lucru cật se poate de firesc
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ce pîn-acum junețea ți-o sigilă - Un corp am fost îngemănat trăind o viaț-obscură, Demonic-dulce, amoros, spasmotică, febrilă, Și sufletele noastre-atunci pe buze atârnate S-au contopit în sărutări, în desmierdări, în milă, Parc-am trecut noi amândoi în noaptea neființei, Ne-am zugrumat în sărutări, ne-am omorât, copilă! {EminescuOpIV 188} O ARFĂ PE-UN MORMÎNT Prin gîndurile-mi triste și negre treci frumoasă, Ca marmura de albă, în haine de argint, Cu ochii mari albaștri în bolți întunecoase Și desfăcut
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-ți în valuri ca să mă joc cu ele?... 455O, vin-a mea iubită! eu îngenunchiu, mă-nchin, Eu te ador cu moartea în suflet... CHIPUL Vin! eu vin. Sufletu-mi în vecia-i atras de-a ta chemare, Din noaptea neființei înfiorat apare... Acolo el de veacuri, de îngeri salutat Trecea - un basmu palid - cu stele coronat, Dar auzi o rugă, o dulce rugă - a ta! La al tău glas de jale lumina tremura, {EminescuOpIV 312} Chiar Dumnezeu ce-adie în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
destul suflet ca să le-ajungă dincolo de mormânt. - Acești oameni nu vor învia neci odată, căci sufletul abia li ajunge ca să-și poarte insensibila viață prin lume. {EminescuOpIV 462} Zeea morții, al mormintelor amin - zeea pământurilor și a stelelor stinse, zeea neființei - sau a ființei fără cunoștință. Zeea Viața: Albă și zâmbitoare - zeea stelelor aprinse a pământurilor impopulate - a valurilor proaspete* și repezi - a munților plini de turme, păstori și cântece. Zeea nimic. Zeea pustiurilor fără adânc și fără înnălțime, fără lumină
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
invincibilă cu adevărat nu este decât moartea. În absența morții, viața ar putea fi o nesfârșită frivolitate. Iubirea mai decolorează puțin ... moartea. Drumul spre misterul morții trece prin mizerie. Moartea este egală pentru toți. Posteritatea nu. Suferința acomodează trupul cu neființa. ETC Presa - singura putere care nu este votată, ci uneori, doar cumpărată. Acuzăm justiția, dar beneficiem uneori de inechitațiile ei. Cea mai sigură soluție de decuplare de la mizeriile realității este nebunia. Tudor Arghezi își eticheta adversarii cu sintagma: ”muci uscați
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
silească pe această fată să moară de frig și foame pentru ca el să se-mbogățească? Sărmană față palidă de Madonă! Câte lacrimi te-or fi brăzdat până ce te-a cuprins sicriul, până ce ai murit și te-ai înturnat în pacea neființei din care ieșiseși. Și cine-ți va plăti ție, martiră a capitalului; degetele tale rănite, plămânii tăi asfixiați, foamea, frigul, mizeria, cine a ști în lume că tu ai suferit, că ai esistat măcar? Naștere și moarte au trecut fără de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pentru că aceea ce nu se nărăvește cu sine însuși nu poate prinde loc în cungiura înfățoșărilor și cunoașterilor deplin armonice. Aceea ce se poate cugeta numim noi ființă logică (ens logicum) iară aceea ce nu se poate cugeta este o neființă logică (nonens logicum); - adică vrând noi a cugeta despre vreun lucru, pe dentîi îl socotim pre acesta ca pre un ce care se poate cugeta, iară apoi supuindu-l minții noastre, adică vrând în faptă a ni-l înfățoșa, atuncea sau
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
vrând în faptă a ni-l înfățoșa, atuncea sau aflăm cumcă într-adevăr se poate cugeta și cunoaștem acest lucru ca pre o adevărată ființă logică, sau găsim, din contră, cumcă nu se poate cugeta și așa apoi îl numim neființă logică sau nimic; și așa nimic în înțelesul logic va să însemneze aceea ce nu se poate necidecît cugeta. Prin cuvintele neființă sau nimic ne obicinuim adeseori a însemna aceea ce numai nu se găsește înăuntrul lucrurilor celor aievnice. Pentru
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
o adevărată ființă logică, sau găsim, din contră, cumcă nu se poate cugeta și așa apoi îl numim neființă logică sau nimic; și așa nimic în înțelesul logic va să însemneze aceea ce nu se poate necidecît cugeta. Prin cuvintele neființă sau nimic ne obicinuim adeseori a însemna aceea ce numai nu se găsește înăuntrul lucrurilor celor aievnice. Pentru exemplu: o curte în aer, un munte de aur. Dar însă noi vom întrebuința ceva și nimic în două înțelesuri; adică înțelesul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
văz. Ochii facă-se izvoare Și curgă necontenit Despice-se inimioara 20 În bucăți ca de cuțit. Risipească-se tot trupul Să se facă praf și vânt Aruncat în toată lumea În văzduh și pre pământ 25 Eu ș-atunci în neființă Am să fiu înnorocit, Că le trag, le sufăr toate Pentru una ce-am iubit. * Mă lepăd de toatî lumea, Mă cernesc, mă-nstrăinez, Mă cufund în întunerec, Lumina să nu mai văz. 5 Ochii facă-se izvoară Și curgă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
văz. 5 Ochii facă-se izvoară Și curgă necontenit, Despice-se inimioara În bucăți ca de cuțit. * Risipească-se tot trupul Să se facă praf și vânt, Aruncat în toată lumea, În văzduh și pe pământ. 5 Eu ș-atunci, în neființă, Vor fi încă norocit Că le sufăr aste toate Pentru una ce-am iubit* ÎNGER CU PĂR GALBĂN (Cîntec vechi de lume) (p. 634) În a ta zâmbire raiu-l regăsesc Înger cu păr galbăn, înger ce slăvesc, Viață și nădejde
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cu pari, nici cu nuiele Numai cu cuvinte rele. {EminescuOpXV 1035} {EminescuOpXV 1036} {EminescuOpXV 1037} Astfel curentul general dă ocaziune la dezvoltarea tuturor caracterelor, deși presează *, conform mișcării, numai într-o lature, în cea politică. luptătorul Poetul filozoful * Redă-mă neființei 5000000: 50 000 * O frunte boltită (N. [aturi] C. [atilinare]) (p. 227) Sunt atâția oameni cu priviri mari încît n-a mai rămas nimic cu privirea mică, îngustă, însă sigură a risipitelor referințe reale. Dacă privirea e folositoare ca centru
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Cuvânt înainte Orice început are un sfârșit. Această sintagmă m-a urmărit mereu în viață, mai ales după pierderea fizică a părinților. După trecerea în neființă a tatălui meu, mereu mă întrebam retoric, ce-aș mai putea face pentru el, reproșându-mi în același timp că, în timpul existenței sale pe Terra, nu l- am prețuit destul, sau nu i-am arătat acest lucru. Trebuie să amintesc
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
istorisiri ale adepților care prima dată au văzut Calea într-o scânteiere a înțelegerii strălucitoare în timp ce tăiau lemne, lucrau în grădină, sau își făceau nevoile. Astfel de adepți, încheind etapa a șasea, trăiesc într-o continuă stare de calm și neființă, nepăsători la ce face corpul lor fizic. Transformarea spiritului cosmic pur în Vid Taoiștii denumesc această etapă ca fiind „întoarcerea la Sursă”. Din moment ce un adept ce a dobândit spiritul cosmic pur nu are sine, nu are identitate personală și dorințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
în schimb, tot ce poate ea conține sau sugera din spațiu, umbră, profunzime; brutul care se interpune între modelul ideal și emanația lui vizuală. Reflectarea nous-ului, elementul spiritual, este singurul lucru real din ea. Restul este materie pură, adică neființă vidă"40. Teoretizând Frumosul ideal, Renașterea a continuat, în umbra semeață a Ideii, să facă din materie polul negativ și masiv al lucrării formelor. Din obstacol, ea a devenit, în cel mai bun caz, receptacul. Michelangelo, sculptând Noaptea, "extrage forma
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
spunem așa secunde privitoare la cunoaștere și morală, și determinându-le, stă teorema optică a existenței: ceea ce este este. Și, cum principiile noastre de viziune sunt și cele de diviziune, restul, tot ceea ce nu este "de văzut", va fi considerat neființă, amăgire sau simulare. Ceea ce pentru noi este realitatea însăși, budiștii numesc în mod natural "vidul", sunya; ceea ce este realitatea deplină a budistului nouă ni se pare, la fel de natural, prostie și deșertăciune. Evidența naturală a unei civilizații are valoare de iluzie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Biblia vorbea despre creația din neant, în timp ce doctrina grecească respingea această posibilitate. Creștinii, copleșiți de puternica influență a filozofiei grecești, l-au preferat pe Aristotel în defavoarea Bibliei. Musulmanii, pe de altă parte, au ales cealaltă variantă. Sunt ceea ce sunt: Nimic Neființa este ființă și ființa, neființă... Mintea noastră limitată nu poate pricepe și nici aprofunda acest lucru, deoarece ea se asociază cu infinitatea. AZRIEL DIN GERONA Zero era emblema noilor învățături, a respingerii lui Aristotel și a acceptării neantului și infinitului
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
neant, în timp ce doctrina grecească respingea această posibilitate. Creștinii, copleșiți de puternica influență a filozofiei grecești, l-au preferat pe Aristotel în defavoarea Bibliei. Musulmanii, pe de altă parte, au ales cealaltă variantă. Sunt ceea ce sunt: Nimic Neființa este ființă și ființa, neființă... Mintea noastră limitată nu poate pricepe și nici aprofunda acest lucru, deoarece ea se asociază cu infinitatea. AZRIEL DIN GERONA Zero era emblema noilor învățături, a respingerii lui Aristotel și a acceptării neantului și infinitului. Pe măsură ce islamismul se răspândea, zero
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
nevoiți să se aventureze în lumea imaginarului, o lume ciudată, în care cercurile sunt linii, liniile sunt cercuri, iar infinitul și zero stau la polii opuși. Imaginarul ... un refugiu frumos, minunat al spiritului divin - aproape un amfibiu între ființă și neființă. GOTTFRIED WILHELM LEIBNIZ Zero nu este singurul număr care a fost respins de matematicieni timp de secole. Așa cum zero a suferit din cauza prejudecăților grecești, și alte numere au fost ignorate, numere ce nu aveau nici o logică geometrică. Unul dintre aceste
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
astfel [...].“ „Dao a născut Unul, / Unu a născut doi, / doi a născut trei, trei naște cele zece mii de lucruri.“ „Cele zece mii de lucruri, cele zece mii de forme, se întorc la Unu. Cum ajung ele la Unu? (Ajung) pentru că (vin) din neființă (= wu). Din neființă (vine) Unu; Unu poate fi numit neființă. De îndată ce l-am numit Unu, oare n am vorbit (despre el)? Exis tând Unu și existând și vorbirea, nu este (oare aceasta) doi? Existând Unu, existând și doi, se naște
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
născut Unul, / Unu a născut doi, / doi a născut trei, trei naște cele zece mii de lucruri.“ „Cele zece mii de lucruri, cele zece mii de forme, se întorc la Unu. Cum ajung ele la Unu? (Ajung) pentru că (vin) din neființă (= wu). Din neființă (vine) Unu; Unu poate fi numit neființă. De îndată ce l-am numit Unu, oare n am vorbit (despre el)? Exis tând Unu și existând și vorbirea, nu este (oare aceasta) doi? Existând Unu, existând și doi, se naște trei. [...] Am spus
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
a născut trei, trei naște cele zece mii de lucruri.“ „Cele zece mii de lucruri, cele zece mii de forme, se întorc la Unu. Cum ajung ele la Unu? (Ajung) pentru că (vin) din neființă (= wu). Din neființă (vine) Unu; Unu poate fi numit neființă. De îndată ce l-am numit Unu, oare n am vorbit (despre el)? Exis tând Unu și existând și vorbirea, nu este (oare aceasta) doi? Existând Unu, existând și doi, se naște trei. [...] Am spus Unu și am ajuns până la trei: dar
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
E grăitor faptul că, pentru a le da umbrelor o clipă de consistență, de conștiință și de memorie, Odiseu le dă să bea din sângele unor animale jertfite, adică le nutrește cu un principiu vital, trezindu-le o clipă din neființa lor cu iz de mucegai. Gloria Și totuși oamenii epopeii cunosc o formă a nemuririi și tânjesc după ea. Nu perpetuarea în urmași, care asigură doar persistența speciei, ci perpetuarea amintirii lor în amintirea celor care vin. Și astfel, ceva
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]