2,380 matches
-
Acasa > Versuri > Spiritual > RUGĂ Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2077 din 07 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Te rog, Stăpâne, să îmi ocrotești iubirea care tremură speriată că degetele iernii nefirești au început în geamul ei să bată. Alungă iarna dacă mă iubești și dă-i în schimb o toamnă-ntârziată și-i încălzește, bunule, acești fiori de spaimă care îi dau roată. E de ajuns ca-n suflet să-i privești
RUGĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375844_a_377173]
-
străzile magice ale sufletului meu!... S-au adunat ceva nori, care anunțau că o să plouă, dar se pare că s-au răzgândit, între timp... Ce ți-e și cu oamenii, și cu norii, și cu toate lucrurile firești, întâmplătoare, sau nefiresc de schimbătoare!... Azi pare a-mi fi una dintre acele zile banale ale cotidianului omenesc, în care ființa umblă pe holurile labirintului regăsirii de sine, unde se pierde neîncetat! Sunt zile fără număr, adesea succesive, ca și când, în înțelegerea tacită dintre
PLIMBARE PE STRĂZILE SUFLETULUI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375833_a_377162]
-
rațiunea, sau mai bine zis, persoana care o împinsese în hăul cumplit, de unde nu mai reușea să iasă, în ciuda tuturor tentativelor disperate ale fiului său și soției acestuia. Nenumărați specialiști exploraseră mintea aceea bântuită de cea mai înfiorătoare furie, comportamentul nefiresc de agresiv și de inteligent, în același timp, șiretenia uimitoare cu care încerca să-și camufleze frica îngrozitoare ce îi devora viscerele. Citește mai mult Uneori, în bezna minții devastate de nebunie, se aprindea ca un flash orbitor câte o
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
rațiunea, sau mai bine zis, persoana care o împinsese în hăul cumplit, de unde nu mai reușea să iasă, în ciuda tuturor tentativelor disperate ale fiului său și soției acestuia. Nenumărați specialiști exploraseră mintea aceea bântuită de cea mai înfiorătoare furie, comportamentul nefiresc de agresiv și de inteligent, în același timp, șiretenia uimitoare cu care încerca să-și camufleze frica îngrozitoare ce îi devora viscerele.... XXXIII. CAPCANA DESTINULUI, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016. Peste satul încă
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
senini, că doi copii Si-acolo sus, pe culmi învăluite în gânduri nesfârșite Din cioburi regăsite să întregim clepsidra inimii.. În gândul tău, un scut îmi faci din brațe doritoare Si-ai vrea să mă ferești de tot ce-i nefiresc Pe trupurile calde se răzvrătesc broboane călătoare Și-n nebunia lor, ne-ndeamna spre păcatul strămoșesc. În gândul tău, eu mai cutreier poteci întortocheate Care imi poartă pasul catre-al tău suflet cald ... Citește mai mult În gândul tauîn gândul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
de curcubee, Așa te-aștept, iubite, să risipești toți norii Ce bântuie bezmetic pe-aripi de alizee... Cum umbră mea tânjește culcuș să își găsească Pe umbră ta confuză, ce-alunecă spre mine, Așa te-aștept, și-mi pare așteptarea nefirească, Căci tot ce e al meu se-nvalmașește-n tine... Te-aștept, iubit năvalnic, ca flacăra ce ... Citește mai mult Te-așteptTe-aștept cum înserarea așteaptă să pictezeCu sidefie umbră peste câmpii de vise.Te-aștept precum așteaptă umbră să dansezePe ruginițe frunze, cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
și zvon de curcubee, Așa te-aștept, iubite, să risipești toți noriiCe bântuie bezmetic pe-aripi de alizee... Cum umbră mea tânjește culcuș să iși găseascăPe umbră ta confuză, ce-alunecă spre mine,Așa te-aștept, și-mi pare așteptarea nefirească,Căci tot ce e al meu se-nvalmașește-n tine... Te-aștept, iubit năvalnic, ca flacăra ce ... XV. ASCULTA!, de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016. Asculta! Asculta! Auzi cum cântă vântul alături de cocori, când zbaterea îi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
mi-a fost frică, nu am scăpat. Iarăși liniște apăsătoare... - Majestate, grăi maestrul Rază de Vis, noi nu știm ce este Durerea și nu cunoaștem blestemul de care ați vorbit, nu știm ce primejdie ne așteaptă și ni se pare nefirească supărarea pe prințesă și iubitul ei. - Așa e, Majestate, zise și Vânt Fierbinte. Dacă prințesa dorește să plece cu străinul în țara sa și acolo este primejduită de blestemul Durerii, atunci să mergem și noi să ne luptăm cu nemernica
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
cu calota ovală și borurile răsfrânte în sus. Avea pe umeri o haină de gabardină gri, asortată la culoare cu pălăria, lucioasă la spate de prea mult purtat. Pantofii și-i pusese alături, pentru că își suflecase pantalonii, iar picioarele goale, nefiresc de albe și le înmuia până la nivelul gambelor în apa tulbure. Mi-am dat seama că mă aștepta, pentru că imediat ce am ajuns lângă dânsul mi-a întins peste umăr o mână moale, iar eu am prins-o cu vârful degetelor
STATUIA SFÂNTULUI NEPOMUK de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376618_a_377947]
-
mai trona pe noptieră, în care ea, o mireasă înlăcrimată, îl ținea de braț pe el, un mire încrezător într-un viitor fericit. Nu se știa cu cine! Într-o noapte, se trezi speriată. Trupul fetiței se zbătea lângă ea, nefiresc. La început crezu că visa urât. O mângâie pe frunte, dar tremurul deveni mai puternic. Întoarse copilul cu fața spre ea și înlemni de groază. Ochii măriți ai fetiței priveau în gol, în timp ce trupul se chircea spasmodic, ca al unei
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
ascuțit. Începe frigul să pătrunză, Un greier leneș, zgribulit. Pe care-l știu. Cântat-a vara, Fără să-i pese de urmări. Acum își ține strâns vioara, Și rătăcește pe cărări. Iar peste el încep să cadă, În liniște de nefiresc, Steluțe albe de zăpadă, Pornite din înalt ceresc. Un ultim cri... mai lasă somnul Să-nțepe zarea albă toată. Cu gându-apoi alerg spre Domnul Și Maica Lui Imaculată. Mă-ndrumă steaua fermecată Și pruncul îl ascult cum plânge, Spre primavara
VIS DE IARNĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376697_a_378026]
-
noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Carpații tăi de curbură dragoste parcă mă-njură Ce tot fac eu toată noaptea ba pe-o stâncă ba pe alta Nici nu urc nici nu cobor parcă-s iadu-ntr-un picior Ard și-n gheață nefiresc de nu-i vară o scornesc De nu-i iarnă parc-aș ninge râd că nu mai am ce plânge Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ Referință Bibliografică: DOINĂ SOMNAMBULĂ / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DOINĂ SOMNAMBULĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376763_a_378092]
-
Buna. La final, cocoță pe mormanul ridicat în coșul metalic câte un pachet cu dulciuri pentru gemenii lui Jean și oftă ca un bătrân ajuns la capătul puterilor. Era gata. Așteptă nerăbdător, mai mult de zece minute, la o coadă nefirească formată la casa de marcat, după care, se strecură într-un slalom enervant printre mașinile îngrămădite în jurul magazinului. Grea treabă, cumpărăturile astea! Vezi, ce bine că el nu avea nevoie de astfel de vizite atâta timp cât avea un local cu fast-food
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
plăcută chiar, iar Ghiță începu să tremure ca o piftie sub mișcările lui din ce în ce mai sprintene. Buna trecu de câteva ori prin curte, cărând piesele desprinse din animal, ca pe niște trofee. De fiecare dată îi mângâie cu drag obrajii, zâmbind, nefiresc de tăcută. - Treci la măcinat, Micuțule! Repejor, că banii nu așteaptă! Cezar râse odată cu Jean, mai închină încă odată cu el și se apucă cu râvnă de dat la manivela bătrânei mașini de tocat carne. De mirare cum nu i se
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
Chiar mi-am luat rolul în serios! se pomeni cugetând Mira. I se părea straniu că, după timpul petrecut cu Marieta, îi intrase în reflex asta. Adică, obiceiurile căpătate în munca de-o viață reveniseră? Investigații și psihoterapie? Se simțea nefiresc să stea degeaba, să nu aibă un program legat de profesia ei. Ce-nsemnau și automatismele astea! După o viață de muncă, parcă își micșora porția de aer nefăcând ceva deprins, ceva anume, ceva programat, ceva de finalizat! Doar așa îi
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > PEȘTIȘORUL DE AUR Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 1996 din 18 iunie 2016 Toate Articolele Autorului PEȘTIȘORUL DE AUR (Poveste în versuri) În liniștea ce pare nefirească Se-aude-o șoaptă clipocind ușor, Din baltă mă privește-un peștișor De parc-ar vrea, cu mine, să vorbească. Descumpănită, mi-a pierit și graiul Și-aproape, nu mai știu cum să m-adun. Eu cred că-i fermecat și că
PEȘTIȘORUL DE AUR de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375257_a_376586]
-
și furtuni desenez cu tăciune O chemare la vals pe un ring nevăzut Ce dura-va în timp-o, dar nu ca minune, Nu în vis ci în crez mă revăd renăscut. Cum priveam detașat o steluța pe cer Luminând nefiresc pe un drum efemer Insoilit, din neant, mă tezește un cor Intonând insistent melodii ce nu dor * Când iubești ne-ngrădit și-ți permiți să visezi Cu cărbuni desenezi la hotare de lumi Virgil Ciucă New York 3 noembrie 2015 Referință Bibliografica
INSISTENŢĂ de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373163_a_374492]
-
-l duce nația de urmași ai mândrilor Daci. Pe de altă parte nici birocrația amplificată de teama funcționarilor de a nu acorda cumva o favoare interpretabilă nu îmbunătățește crearea locurilor de muncă. Funcționarii nu mai aprobă nimic cerând cele mai nefirești acte de justificare. Episodul „cătușe” mult reliefat de mas media nu „mulțumește” populația ci din contră, amplifică teama. „Mâine pot fi eu încătușatul” își spune cel mai drept om. Corupții nu se tem. Au cu ce plăti cătușele de catifea
ROMÂNIA, ZIUA A TREIA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373146_a_374475]
-
chemat-o, să fie acolo. Bătea neliniștită cu picioarele din față în pământ. Era disperată. Un vecin din sătuc, trecând pe-acolo, se miră văzând o gazelă stând neînfricată în drum, ba încă mai bătând din picioare. Ceva-i părea nefiresc în acea întâmplare. Îi veni în minte să intre în casă, să vadă ce e cu beduinul vecin, pe care nu-l mai văzuse de mult timp. Îl găsi pe bietul Hodja cu suflarea vieții aproape stinsă. Îl luă, totuși
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]
-
XIII. IUBIRI TOTALE, de Lăură Hubati, publicat în Ediția nr. 1508 din 16 februarie 2015. Iubirile au gust de poezie, Parfum de-”a fost odată” ca-n povești. Iau viața dintr-un fir de veșnicie Și se-nfiripă-n sensuri nefirești. În suflete cu forma echivoca Iubiri totale se împart la doi. Mărunte lumi, în stropi de carioca Își contopesc căderile de ploi. Iubirile-s picturi din acuarele. Lumini și umbre trase din penel Se strâng pe pânză vremii efemere Apoi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
Demiurg ce-o schimbă-n Dumnezee Din lumea ei făcându-și lui altar. Citește mai mult Iubirile au gust de poezie,Parfum de-”a fost odată” ca-n povești. Iau viața dintr-un fir de veșnicieși se-nfiripă-n sensuri nefirești.În suflete cu forma echivocăIubiri totale se împart la doi.Mărunte lumi, în stropi de cariocăîși contopesc căderile de ploi.Iubirile-s picturi din acuarele.Lumini și umbre trase din penelSe strâng pe pânză vremii efemereApoi-și trimit culorile spre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
lăsând loc ochilor avizi ce se ițeau din spatele lor. Cu toții rămăseseră stană de piatră în fața priveliștii. Coridorul se desfăcea într-o altă grotă, de data asta uriașă, luminată în galben-aprins. Pârâiașul care-i însoțise se vărsa într-un lac cenușiu. Nefirească era suprafața nemișcată a lacului, de parcă apa ce-l alimenta s-ar fi scurs, de fapt, în adânc, fără să-i tulbure consistența grea ori să-i crească nivelul. În stânga și în dreapta lor - stânci înalte și abrupte îți tăiau cheful
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
trei, de-a lungul căreia ele îi comentează cu glas tare performanțele. În această situație, gelozia gemenelor este inexistentă; or, se știe că acest sentiment atinge apogeul atunci când „cealaltă femeieˮ este sora ori prietena de suflet a îndrăgostitei. Raporturile acestea nefirești ale tânărului cu gemenelor devin și mai ciudate puse în paralel cu celelalte relații intime ale lui. Astfel, cu Mioara se dovedește un amant blând, răbdător, cu o atitudine ce face să se întrezărească perspectivele mariajului, iar alături de Sanda aproape
CRONICĂ LA ROMANUL LUI AL.FLORIN ȚENE-RĂZBUNAREA GEMENELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372154_a_373483]
-
Acasă > Strofe > Atașament > ... PENTRU CĂ TE IUBESC, SUNT FERICITĂ!... Autor: Cora Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 1715 din 11 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului ...PENTRU CĂ TE IUBESC, SUNT FERICITĂ!... Nefiresc, sunt fericită! chiar dacă, în timp ce Te caut printre vise, colțuri de stea și spini-doar spinii au mai rămas din minunații trandafiri!? îmi scrijelează în tălpi -în numele iubirii, Numele Tău. Nefiresc, sunt fericită! chiar dacă mângâierile Tale, de demult, s-au transformat
...PENTRU CĂ TE IUBESC, SUNT FERICITĂ!... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372208_a_373537]
-
septembrie 2015 Toate Articolele Autorului ...PENTRU CĂ TE IUBESC, SUNT FERICITĂ!... Nefiresc, sunt fericită! chiar dacă, în timp ce Te caut printre vise, colțuri de stea și spini-doar spinii au mai rămas din minunații trandafiri!? îmi scrijelează în tălpi -în numele iubirii, Numele Tău. Nefiresc, sunt fericită! chiar dacă mângâierile Tale, de demult, s-au transformat în lacrimi ce izvorăsc din fiecare fărâma a ființei mele, mă strivesc fără milă și îmi înneacă speranța că Te voi regăsi- singurul sentiment care îmi mai pâlpâie în suflet
...PENTRU CĂ TE IUBESC, SUNT FERICITĂ!... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372208_a_373537]