1,177 matches
-
pecenegi la Lebunion (1091), care au fost eliminați din zona Dunării. În acest fel, în timpul lui Alexie, stăpânirea bizantină s-a instalat temeinic la Dunăre, fiica sa, Anna Comnena, scria că "Dunărea poartă corăbii mari cu poveri grele", referire la negoțul ce se făcea în zonă, cu produse ca vin, untdelemn, stofe, mărfuri de lux, în general, destinate căpeteniilor alogene, dar și fruntașilor locali de la Dunăre. Geograful arab Edrisi (c. 1150) menționează orașul Dristra, cu străzi largi, bazare, mărfuri din belșug
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
8 la Dăbâca). Cele mai vechi case de locuit ale sașilor erau din lemn și paiantă, dar în secolul al XIII-lea, comunitățile săsești și-au ridicat case și biserici din piatră. Coloniștii erau țărani, meșteșugari, negustori, drepturile lor de negoț fiind înscrise în multe privilegii acordate lor. Sașii, beneficiarii acestora, au contribuit la dezvoltarea agriculturii în Transilvania și la progresul centrelor meșteșugărești urbane. În ceea ce privește dreptul de judecată la sași, regele și-a rezervat acest drept numai în cauzele care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în aceste centre locuiau meseriași și negustori veniți din Orient-s-au aflat morminte musulmane și inscripții arabe la Orheiul Vechi și Costești, ceea ce denotă existența unui amalgam etnic. Dar la Cetatea Albă, populația era de coloratură diferită-genovezii dețineau controlul negoțului, dar erau și evrei, ortodocși, români și bizantini, cum rezultă din Viața Sf. Ioan cel Nou. Printre etniile cu rol economic în regiunile est-carpatice, încă înainte de întemeiere, erau și armenii, care dețineau poziții importante în Halici și în orașele pontice-din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fost în fruntea cruciatelor inițiate de regii Ungariei împotriva tătarilor. Urmările cruciatelor au fost însemnate pentru istoria românilor: în urma acestora, Marea Neagră a devenit o mare italienească-Genova și Veneția și-au implantat aici coloniile lor, în secolul al XIII-lea, prin negoțul cu populațiile riverane. Tot în perioada aceasta, sunt întemeiate, în Transilvania și la sud de Carpați, primele orașe medievale și, în sfârșit, în perioada aceasta, s-au ridicat pe pământul nostru primele cetăți de piatră.32 Coloniile italiene la Marea Neagră
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mătăsuri, și să vândă produsele din Europa. După 1204, în Marea Neagră stăpânea Veneția, însă în urma recuperării Constantinopolului, în 1261, de împăratul Mihail VIII Paleologul, cu ajutorul flotei genoveze, se încheiase un tratat comercial cu Genova, prin care i se asigura monopolul negoțului în Marea Neagră. Mai târziu, în 1277, el a îngăduit Veneției să pătrundă cu corăbiile sale în această zonă, dar genovezii controlau acum comerțul aici. Genovezii au înființat o serie de colonii în porturile din Crimeea și la intrarea în Marea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În fruntea comunității creștine din Vicina se afla, pe la 1285, un episcop grec (bizantin). Sub aspect economic, Vicina era un mare centru comercial, dar aici genovezii nu erau stăpâni, nu se bucurau de concesiune teritorială, ca la Caffa, ci făceau negoț pe pământ bizantin.33 Puțin mai târziu, comerțul genovez își face apariția și la Cetatea Albă, de fapt, Moncastron, oraș bizantin cunoscut încă din secolul al X-lea. În 1291, genovezii se plângeau Bizanțului de prădarea unei corăbii aflată în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tranzit între cele două țări. Pe drumul acesta circulau mărfurile din Germania și Flandra spre Marea Neagră, negustori genovezi și armeni, moldoveni și polonezi. Moldova era o regiune de tranzit între coloniile genoveze de la Marea Neagră și orașele din Polonia și Germania. Negoțul practicat la Marea Neagră de italieni era legat și de drumul îndepărtat al caravanelor din Orient, sosite din stepe, de unde proveneau mătasea chinezească și aromatele, în timp ce mărfurile locale schimbate erau peștele sărat, pieile, ceara, mierea, sarea, grânele, iar italienii aduceau din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
negustorii italieni nu poate fi subestimată și se dovedește prin mai multe fapte: moneda italiană, zloții tătărești, galbenii de Caffa, apoi prin pătrunderea unor cuvinte (termeni) ca piață, soartă, "venetic"-străin, parvenit , la origine. Un alt aspect: au făcut românii negoț cu venețienii și genovezii, încă din secolul al XIII-lea, înainte de întemeierea statelor? Răspunsul nu poate fi decât afirmativ. Putem conchide că, din două părți, în același timp, viața orășenească atinge și pătrunde în ținuturile noastre, de la nord la sud
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
curgere a apelor sale. Apoi, drumurile ce comerț ce străbăteau cele două țări au stabilit și orientarea politică a Țării Românești și Moldovei. Un drum comercial unea Moldova cu Polonia, de-aici vasalitatea Moldovei, urmărită de Polonia, deoarece drumul de negoț spre Marea Neagră traversa Moldova. Drumul comercial al Țării Românești începea în Ungaria (în Transilvania, erau orașele săsești) și continua spre sud-est, pe traseul Brăila-Chilia, și spre sud, pe ruta Vidin-Marea Adriatică, consecința fiind vasalitatea țării, urmărită de Ungaria în scopul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la 1334-1335, se amintește într-un act al prințului ruso-lituanian Gh. Troidenovici, ca martor pe lângă palatinul de Liov, un Alexandru "Moldeowicz". Pentru P. P. Panaitescu, la est de Carpați, întemeierea politică a avut un fundament economic: erau aici drumuri de negoț, târguri născute în centrele de schimb din văi și o serie de orașe. Un impuls a venit și din sudul țării, unde se întemeiase, în 1227-1228, Episcopia cumanilor, distrusă de invazia mongolă, dar restabilită după 1241, sub numele de Episcopia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
16 decembrie 1854, C. Negri, în numele Departamentului lucrărilor publice, declarase că, dacă se dorește ca „folosul” să nu fie știrbit, atunci linia telegrafică trebuia continuată până la Galați, pentru că „...acest de pe urmă oraș mai vârtos fiind cel mai însămnat centru de negoț al aceștii a noastre țări, are cea mai neapărată nevoie de ușurință și grăbire în transacțiile negustorești, prin a cărora înlesniri folosindu-să negustorii stăini, tot într-același grad să folosesc și vânzătorii Moldovei...”. Tot în decembrie 1854, s-a luat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de exemplu, postelnicul Hartulari a vândut bancherilor Moise Vecsler și Leiba Cana 10.000 vedre de rachiu, iar la 1860 aceeași cantitate de rachiu era vândută lui Iacob Neuchotz. Acolo unde erau instalate velnițele se îngrășau așa numitele „vite de negoț”, care, în unele ocoale, se numără cu sutele. Deși în statistica din 1860-62 nu este menționată nici o instalație industrială de producere a berii la sate, în alte surse de informație dimpotrivă sunt semnalate câteva: la 1848 - una în ținutul Suceava
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lăuntru care, pretextând, în interesul unor concurenți ai întreprinzătorilor, că zalhanaua ar fi fost construită chiar în târg, dăunând astfel sănătății locuitorilor lui, plănuia să o desființeze. Târgoveții au arătat că zalhanaua „li este de îndemânare și de priință pentru negoț”. Probabil că zalhanaua a contribuit la sporirea numărului de cârciumi, căci în 1851 se făcea observația că „cea mai mare parte din viețuitorii acestui târg deschid crâșme pe la feliuri de locuri”. De asemenea, Sfatul municipal al târgului Huși avea venit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
costat mai mult decât suma prevăzută inițial. În velnițe se prelucrau cartofi, grâu, porumb, secară, orz și mei, obținându-se spirt, rachiu și reziduuri, ca brahă, adică borhot, sladniță etc. Aceste din urmă produse se foloseau pentru îngrășarea vitelor de negoț, întreținute în mod special pentru așa ceva de către proprietarii de velnițe. De altfel, aproape fiecare velniță avea grajduri pentru vite. Producția de spirt și rachiu varia, bineînțeles, în funcție de gradul de perfecționare a procesului de producție și a capacității velniței. În 1852
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să fie impus la plata unei despăgubiri. Referindu-se la meșteșugarii țărani din regiunea de munte, autorii așezământului au prevăzut că „pentru cheresteaua care locuitorii vor voi să lucreze feresteile sau a tăia pentru catarguri, grinzi și alte lemnari de negoț, să aibă a se învoi cu proprietarul”. Subordonarea față de proprietar a țăranului clăcaș meșteșugar, întărită prin legiuiri, este una dintre cauzele principale ale menținerii în mediul sătesc a meșteșugului de tip feudal. Proprietarul moșiei are posibilitatea să escamoteze stabilirea unor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
însă singura posibilitate de care dispunea țăranul spre ai deveni un mic producător liber. Trecând la oraș, chiar în orașele aflate în proprietate feudală, țăranul devenea liber de obligațiile feudale în măsura în care se rupea de agricultură - baza relațiilor feudale - și practica negoțul sau meșteșugurile. Această trecere, spre care năzuiau numeroși țărani, deși în perioada de care ne ocupăm devenise relativ mai lesnicioasă ca urmare a stabilirii între sat și oraș a unor legături nemijlocite, era totuși împiedicată de către marii proprietari funciari feudali
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
către proprietate, deși nu lucrează mai mult decât glăsuește așezământul” și că „dreptatea sa este în Galați”. Din sate se strămutau în orașe și țărani înstăriți, și țărani ziși ,,codași”. Cei dintâi, de obicei, reușiseră ca săteni să înjghebe „un negoț” și se străduiau să părăsească definitiv satul socotind, pe bună dreptate, că orașul era mai prielnic desfășurării activității lor de negustori. Vistieria însă se servea de toate mijloacele pentru a le face imposibilă strămutarea, căci pe umerii lor apăsa toată
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a cislelor și beilicurilor, cu satele. Confuziile nu erau provocate numai de aspectul rural al mahalalelor, ci și de ocupațiile celor care le locuiau. Dintre birnicii mahalagii se ridica o categorie de înstăriți, oameni care creșteau vite pe imaș pentru negoț, care reușiseră să acumuleze o oarecare sumă de bani sau să se califice într-o meserie. Aceștia din urmă promovau fie în rândul meșteșugarilor patentari, fie în cel al negustorilor. Au existat cazuri excepționale, ca de pildă la Tecuci, între
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ating punctul culminant al evoluției lor în perioada de descompunere a feudalismului și de trecere la capitalism. Or, tocmai slaba dezvoltare a celor două stadii ale industriei în Moldova, menționate mai sus, insuficiența creditului, preponderența capitalului cămătăresc și a micului negoț au lipsit burghezia din Moldova de o bază materială corespunzătoare menirii sale în acea perioadă. Aceasta explică și alianța ei cu o parte a boierimii și rolul pe care l-a jucat această din urmă pătură socială în evenimentele epocii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de boierimea feudală, de procedeele tipic feudale aplicate în domeniul aprovizionării cu hrană a orășenilor, beneficiind de pe urma îngrădirii liberei concurențe. Numai unii din cei care își plasaseră banii în întreprinderi ale cooperației capitaliste simple, în instalații mecanice sau practicau un negoț internațional militau pentru desființarea hotărâtă a regimului și a relațiilor feudale. Burghezia mijlocie era alcătuită din starostii de bresle, din o parte a meșterilor și negustorilor patentari de starea I-a și a II-a ș. a., care beneficiau și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
așa-zisul patriciat, în înțelesul târziu al noțiunii, care însemna bogați, spre deosebire de restul comunității - săracii. Majoritatea covârșitoare a burgheziei orășenești o constituia însă mica burghezie: patentarii de treapta sau starea a treia, micii negustori și meșteșugari din afara breslelor care practicau negoțul cu amănuntul, sutele de ambulanți, miile de crâșmari, bacali, lipscani ș. a. Numai în orașul Iași, la 1845, din cei 1.167 negustori și calfe indigene, 264 erau cârciumari, 173 erau rachieri, 182 bacali ș.a.m.d., adică, în cea mai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
program de guvernământ și temelie a politicii interne și externe austriece”. În preajma semnării tratatului de la Carlowitz, nota Ioan Moga, împăratul Austriei „a și mărturisit că socotește comerțul oriental ca cel mai important din Europa și că intenționează să organizeze acest negoț în beneficiul statelor austriece”. De altfel, austriecii vor trece la elaborări de planuri și la explorări. Tratatul comercial de la Passarowitz (1718) a format baza tuturor reglementărilor comerciale turco-austriece din secolul al XVIII-lea. Negustorii austrieci dobândeau libertatea comercială în Imperiul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lucrurile Lehiei s-ar liniști, dar încă, în curs de 15 la 25 de ani, și cheltuielile Roșiei s-ar plăti împreună cu dobânzile lor”; noi am plăti o sumă tuturor, chiar și Prusiei, „supt nume de protecție sau și de negoț”; țările noastre ar putea să slujească totodată și ca hotar între toți, fiind ocrotită de toți, „ca să lipsească cu desăvârșire orice scandal întâmplător”. Pentru susținerea acestei propuneri, autorii acreditau un agent pe lângă Obreskov. Așadar, acei boieri erau partizanii hotărâți ai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
despre flirtul anglo-saxon circulă ideile cele mai fanteziste. Francezii sunt cei care au născocit, așa cum reamintesc erudiți celebri, rafinata artă de "a îndruga nimicuri galante". Însă englezii și americanii se repeziseră, se revoltă unii mai aprigi, să importe acest fermecător negoț galant ca să-l degradeze. Îl reduseseră la a fi un negoț pur și simplu, iar apoi îl expediaseră înapoi către dulcele pământ al Franței. Practicanta flirtului din America sau din Anglia, se poate citi ici și colo, este o veritabilă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
care au născocit, așa cum reamintesc erudiți celebri, rafinata artă de "a îndruga nimicuri galante". Însă englezii și americanii se repeziseră, se revoltă unii mai aprigi, să importe acest fermecător negoț galant ca să-l degradeze. Îl reduseseră la a fi un negoț pur și simplu, iar apoi îl expediaseră înapoi către dulcele pământ al Franței. Practicanta flirtului din America sau din Anglia, se poate citi ici și colo, este o veritabilă devoratoare de bărbați. Aceasta a făcut din flirt un "meșteșug bizar
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]