2,984 matches
-
și mintea în dilemă,Ajută-ne, Părinte, din nou să-nmugurim!... IV. LUMEA DIN COCON, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2334 din 22 mai 2017. Pe boltă se arată noi stoluri de cocori Ce și-au purtat prin neguri o unică iubire, Înlănțuiți se-așează la cuibul lor din flori Pășind nedespărțiți, prin ploi, spre fericire. Privindu-le iubirea, un gând ce l-am uitat Poartă pe-a aripa udă extazul nenăscut, Își slobozește vrerea și-un reținut oftat
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
vine de la muguri, Dar umbra fără nume, suflare-mi înconjoară Și clipa-temnicer mă sparge-n triste cioburi. Iată cum timpul hoț mă biciuie cu frig, ... Citește mai mult Pe boltă se arată noi stoluri de cocoriCe și-au purtat prin neguri o unică iubire,Înlănțuiți se-așează la cuibul lor din floriPășind nedespărțiți, prin ploi, spre fericire.Privindu-le iubirea, un gând ce l-am uitatPoartă pe-a aripa udă extazul nenăscut,Își slobozește vrerea și-un reținut oftatChemând o primăvară
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
ceasul de pe urmă să ne trezim din vrajă Unindu-ne iubirea și devenind o torță, Noi suntem una cu El, ce stă de strajă, Căci ne-a creat să fim pe lume ca o forță. Deci să ne-ndepărtăm de neguri și abis Ca Terra să n-ajungă o nesfârșită cruce, ... Citește mai mult Se zguduie tot mai nervos pământulși luptă cu putere făcându-și eurip,Își apără suflarea, comoara și veșmântul,Pe-alocuri zgâriate de monstru fără chip.Din Empireu
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
În ceasul de pe urmă să ne trezim din vrajăUnindu-ne iubirea și devenind o torță,Noi suntem una cu El, ce stă de strajă,Căci ne-a creat să fim pe lume ca o forță.Deci să ne-ndepărtăm de neguri și abisCa Terra să n-ajungă o nesfârșită cruce,... IX. ÎNGER NINS, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2274 din 23 martie 2017. În dimineața nouă cu-aripi de primăvară Alerg ca un copil la maica mea-n odaie
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
mă cuprinde Nu știu de fapt ce simt sau ce-mi doresc, Să fiu un curcubeu ce aripa-și întinde Ori ca un toporaș prin luncă să-nfloresc. Am așteptat stingheră să vină primăvara Ca plopi cei golași înconjurați de neguri, Pândeam seninul din zori și până seara Visând la straiul alb și verdele din crânguri. Din raze de lumină un cuib am împletit Ca pasărea-speranță la mine să revină, Purtând cu ea, iubirea și dorul nerostit, Iar zborul spre albastru
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
ducă în mreje mă cuprindeNu știu de fapt ce simt sau ce-mi doresc,Să fiu un curcubeu ce aripa-și întindeOri ca un toporaș prin luncă să-nfloresc.Am așteptat stingheră să vină primăvaraCa plopi cei golași înconjurați de neguri,Pândeam seninul din zori și până searaVisând la straiul alb și verdele din crânguri.Din raze de lumină un cuib am împletitCa pasărea-speranță la mine să revină,Purtând cu ea, iubirea și dorul nerostit,Iar zborul spre albastru, cărare să
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
copil lăuntric îl cheamă la hotar, Ca Moșului Crăciun să-i scrie un răvaș. Moșule drag, nu-ți cer cadouri scumpe, Ci doar aripi să zbor spre clipa ne-ntinată, Suflarea mea să fie vulcanul ce irumpe Spre vulturii luminii, de neguri detașată. Poate dorința mea un pic să te surprindă, Dar du-mă, Moș Crăciun, la suflete uitate Ce-așteaptă împietrite ca jalea să cuprindă Speranța și visarea ce-s undeva legate. Ajută-mă să fiu un cuib plin de iubire
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
meu copil lăuntric îl cheamă la hotar, Ca Moșului Crăciun să-i scrie un răvaș.Moșule drag, nu-ți cer cadouri scumpe,Ci doar aripi să zbor spre clipa ne-ntinată,Suflarea mea să fie vulcanul ce irumpeSpre vulturii luminii, de neguri detașată.Poate dorința mea un pic să te surprindă,Dar du-mă, Moș Crăciun, la suflete uitateCe-așteaptă împietrite ca jalea să cuprindă Speranța și visarea ce-s undeva legate.Ajută-mă să fiu un cuib plin de iubirePentru micuți sărmani
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Acasa > Poezie > Sonete > FLOARE DE ARGINT Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016 Toate Articolele Autorului Floare de argint, lacrimă albastră, În mătase zborul curge-n veșnicii, Amintiri de rouă, neguri timpurii, Floare de opal, lacrimă în glastră. Toamnă în mistere, serile târzii, O lumină caldă, tinerețea noastră, Un amurg de vise plânge la fereastră, Armonii din stele în acorduri vii. Doar o petală s-a desprins din soare Și a
FLOARE DE ARGINT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378941_a_380270]
-
explic de ce... M-am adâncit în lumea de dincolo de pleoapele-mi încleștate strâns, ca nu cumva să pătrundă printre ele întunericul... Nu vreau să știu de e noapte ori zi, nu vreau să văd cum anotimpurile își plimbă culorile și negurile. Doar stelele agățate pe umerii amintirilor, florile ce înfloresc din țărână ori în copaci,uneori, alteori în poeme, zborul de fluturi și plutirea păsărilor scriind seninul mi-s Lumină în fiecare clipă. Luna îmi zâmbește de pe cerul sângelui ce-mi
O ALTĂ PERSPECTIVĂ de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378996_a_380325]
-
deschis și L-ai recunoscut. L-ai regăsit, fiind, dintotdeauna, întâi în tine, apoi în mine, în cântec de privighetoare, în fluturi, în floare, în munți măreți și-n lacurile ascunse-n inima lor, în lava pământului, în ploi, în neguri, în adâncuri, în firul de iarbă, în susur de apă, în frunze, în pietre, în miresme, în umbre, în lumini, în soare și în stele, în necuprins. Privești și înțelegi, acum. Iertare-ți ceri și lacrimile, de pe obraz, le ștergi
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
tău, pentru pâinea noastră cea de toate zilele chem numele tău, pentru înălțare și într-u voință chem numele tău, pentru focul ce se înalță până la cer chem numele tău, pentru sfințenia puterii și pentru inima ce încă bate în neguri chem numele tău, pentru credința și preoțimea umbrei tale chem numele tău, tu, marele preot ce așezi râurile în albie, și mările între maluri, tu care sfințești gândul cu nemurirea și mărirea, care pui în înalturi vulturii și corbii și
CHEMARE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379171_a_380500]
-
scăpare! Încotro ajung? mă întreb... Către chin ori către alinare? Demonii mă apucă, Lumina vor s-o taie! Confortul pur, curat s-a dus! În Haos, întind mâna ca să-L prind... Dar ce ești Tu, cu adevărat? Lucifer ori Mihail? Negura mă privește. Stau și mă gândesc. Eterul cosmic mă-nconjoară. Toate stelele au ochi! Refuz să dăinuiesc în pace. Dispăreți! Vă poruncesc! Nimeni nu-mi arată Mie, cum să mor ori cum să trăiesc! Mă ridic singur... greu, încet, derutat
TRAUM de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379864_a_381193]
-
până ce i-a întunecat cu totul judecata. Își făcuse un plan monstruos: va fura pur și simplu banii care i se cuveneau din cufărul acela! Zis și făcut! Într-o noapte sinistră, pe când toată casa dormea iar afară era o negură întunecoasă și vreme de ploaie, Nerun se ridică din pat, căută în sertar o daltă potrivită, apoi se strecură afară în grădină. Acolo, cu dalta, desfăcu încuietorile ferestrei de dinafara camerei unde se afla cufărul cu banii, pătrunse pe geam
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > ÎN LUMINA TA, Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1679 din 06 august 2015 Toate Articolele Autorului Schimbă fața lumii, Doamne de vei vrea, De o vreme parcă, negura-i pe ea, Din Tabor trimite sfânta Ta Lumină Să ne lepădăm de a noastră vină. Noi suntem la poale, Tu ne-aștepți în vârf, Drumul este greu și tare abrupt, Trepte nevăzute se ivesc în zare Le-a zidit
ÎN LUMINA TA, de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380014_a_381343]
-
visător neobosit Ce vrea prin versul lui să-ți spună Că te iubesc...că te-am iubit... Noi suntem una...tu și eu... Un gând...o inimă...un vis... Doar împreună vom purcede Pe drumul către paradis! Te caut... În negura nopții te caut Prin valuri de gânduri și vise Dar tu te-ai ascuns undeva Și nu te găsesc cât aș vrea Căci ușile toate-s închise... Și bat cu putere...și strig La poarta iubirii pierdute... O lacrimă cade
POEMELE IUBIRII 14 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381818_a_383147]
-
ai ascuns undeva Și nu te găsesc cât aș vrea Căci ușile toate-s închise... Și bat cu putere...și strig La poarta iubirii pierdute... O lacrimă cade uitată De doruri spre tine purtată Pe drumuri de vis neștiute... În negura nopții te-aștept Iubire din nou să revii Cu tine s-aduci fericirea Ce-nvie din nou amintirea În serile reci și pustii... Mi-ai spus... Mi-ai spus cândva că pentru tine Eu sunt pământul...ceru-ntreg Și ai
POEMELE IUBIRII 14 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381818_a_383147]
-
meu Ca icoană a iubirii Să te pot privi mereu! Mă cheamă tinerețea... Mă cheamă tinerețea din ani de mult uitați Să îmi întorc privirea spre ce a fost cândva... Mă cheamă șoapte dulci ce le-am crezut pierdute În negura de vremi prin gând pe undeva... Și mă opresc în drum...și parcă m-aș întoarce Măcar pentru o clipă în vremea de demult Să sorb pocalul plin cu dragoste și vise Și simfonia nopții prin inimă s-ascult... Dar
POEMELE IUBIRII 14 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381818_a_383147]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > MANDATUL MEU... Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1726 din 22 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mandatul meu a expirat, prieteni!... Vremelnic, am trecut să vă salut... Voi redeschide-a nemuririi carte În negură de vis și timp cernut. Mandatul meu a expirat, prieteni!.. Mi-ați dat un vot pe pană și cuvânt, Am încercat înveselind tristețea Să fiu și râs și piatră de mormânt. Pluti-vor corbi să-mi ciugulească viața, Mă vor
MANDATUL MEU... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381863_a_383192]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > MĂ CREDEAM NEMĂRGINIRE Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 1970 din 23 mai 2016 Toate Articolele Autorului Timpul mă amăgea Cu eternitatea Dacă voi curge laolaltă cu firele De nisip din clepsidră spre negurile Vorticoase ce se revarsă în nemărginire. M-a zidit în clipele ce alergă Inexorabil, în cursă fără întoarcere și m-a înghițit într-o clipire. Mă crezusem o pasăre curcubeu iubită de voracele zeu Și eram doar o fărâmă de
MĂ CREDEAM NEMĂRGINIRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382001_a_383330]
-
de-a-ntregul subiectiv, ca și „țipătul” - „Aud/ Țipătul,/ Numai/ Eu/ Îl aud” - Deplinătate): „Sub Soarele Încă Nerăsărit, Mă privesc În Nenăscutele Umbre”. (În așteptare) Iar spațiul, subiectiv și el, este esențializat, fie pe orizontalitatea drumului spre tăcerea eternă și spre negură: „Un pas. Încă Un pas Și ceața M-ascunde. Abia Îl mai aud Pe cititorul De urme”. (Încet); fie pe axa semică teluric - astral. Altfel spus, pe de o parte: cer, soare, lună, stele (termen dominant); pe de alta, pământ
EUGEN DORCESCU, ALBASTRELE SEMNE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382011_a_383340]
-
Impact > Relatare > CONTROLUL AVERILOR Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1438 din 08 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului CONTROLUL AVERILOR De peste cincisprezece ani domnul profesor Mirel Co-jocaru nevoia într-o școală pierdută în praful verilor secetoase și în negurile anotimpurilor reci ale Bărăganului Getic încercând cu o oarecare disperare să învețe generații de elevi tainele fizicii. Era probabil printre ultimii idealiști ai acestei planete fiindcă, deși nu reușise niciodată să-i facă pe discipoli să înțeleagă legile curentului alternativ
CONTROLUL AVERILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382014_a_383343]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > DESTINUL... UNUI VERS... Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului Versuri scrise la lumina lunii se pierd în negura strălucirilor de-o clipă... ale lumii... Idei dezbrăcate de sens se-nghesuie-ntr-un vers... Respiră timpul regăsit, într-o dugheană, și-alunecă din penița ce-nchide o geană... Reconstruiesc utopica răzvrătire a unui gând ce vrea să zboare spre un univers plăpând
DESTINUL... UNUI VERS... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380465_a_381794]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ADRIAN BOTEZ - ALTARUL DIN PĂDURE (POEME) Autor: Adrian Botez Publicat în: Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului MĂ IARTĂ - DOAMNĂ... mă iartă - doamnă - când privesc spre neguri și uită iarna: voi pleca-n curând! când Marți leșină-n brațele lui Miercuri înseamnă vești - dar nu cobit de sfânt m-au consolat în aer elfii stranii mă-ndură la hotarul cu dragoni: am ascultat - eu surdul - grav litanii
ALTARUL DIN PĂDURE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380522_a_381851]
-
albastru? Sub semnul întrebării stă toată viața noastră: De ce pământu-i negru, iar zarea prea albastră? Ce luptă s-a produs în mintea Celui care Decise ca pământul, călcat fie-n picioare, Iar cerul să privească, senin ca nou născutul Cum negura se joacă în mâini cu tot pământul. La schimb și omul poate să prindă-n palme zarea, Ce-adesea lacrimi varsă, umplând oceanul, marea. Întreaga omenire de-ar plânge deodată, N-ar strânge-atâtea lacrimi să spele zarea toată. De-aceea-i trist
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]