1,128 matches
-
există] niciun fel de interes, nici viață." (cap. 8) Deși acesta nu intră în Dicționarul Academiei franceze decât în 1762, genul este creat de Diderot chiar din 1756, odată cu Fiul nelegitim și dotat cu o poetică prin Convorbirile despre Fiul nelegitim care apar mai apoi, și mai ales prin Discursul despre Poezia dramatică 21 publicat la mai puțin de doi ani după aceea. Pentru că amestecă tonurile după modelul din viață, Diderot îi conferă dramei un loc median între cele două "genuri
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dramatică 21 publicat la mai puțin de doi ani după aceea. Pentru că amestecă tonurile după modelul din viață, Diderot îi conferă dramei un loc median între cele două "genuri extreme", tragedia și comedia. Așa este, după părerea lui, cazul Fiului nelegitim situat la distanță egală între cele două genuri vechi. El dă, cu Tatăl de familie (Le Père de famille) din 1758, o a doua dramă, care se situează între genul serios al Fiului nelegitim și comedie. "Eu Și în ce
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este, după părerea lui, cazul Fiului nelegitim situat la distanță egală între cele două genuri vechi. El dă, cu Tatăl de familie (Le Père de famille) din 1758, o a doua dramă, care se situează între genul serios al Fiului nelegitim și comedie. "Eu Și în ce gen este Tatăl de familie ? Dorval M-am gândit la asta; și mi se pare că direcția acestui subiect nu este aceeași cu cea din Fiul nelegitim. Fiul nelegitim are nuanțele tragediei; Tatăl de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se situează între genul serios al Fiului nelegitim și comedie. "Eu Și în ce gen este Tatăl de familie ? Dorval M-am gândit la asta; și mi se pare că direcția acestui subiect nu este aceeași cu cea din Fiul nelegitim. Fiul nelegitim are nuanțele tragediei; Tatăl de familie va căpăta o tentă comică." (Convorbiri despre Fiul nelegitim) Scrise dintr-o singură inspirație, la nu mai mult de un an distanță, cele două piese, care anunță nașterea dramei, constituie un tot
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
între genul serios al Fiului nelegitim și comedie. "Eu Și în ce gen este Tatăl de familie ? Dorval M-am gândit la asta; și mi se pare că direcția acestui subiect nu este aceeași cu cea din Fiul nelegitim. Fiul nelegitim are nuanțele tragediei; Tatăl de familie va căpăta o tentă comică." (Convorbiri despre Fiul nelegitim) Scrise dintr-o singură inspirație, la nu mai mult de un an distanță, cele două piese, care anunță nașterea dramei, constituie un tot, după cum explică
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de familie ? Dorval M-am gândit la asta; și mi se pare că direcția acestui subiect nu este aceeași cu cea din Fiul nelegitim. Fiul nelegitim are nuanțele tragediei; Tatăl de familie va căpăta o tentă comică." (Convorbiri despre Fiul nelegitim) Scrise dintr-o singură inspirație, la nu mai mult de un an distanță, cele două piese, care anunță nașterea dramei, constituie un tot, după cum explică autorul lor în Scrisoare către Doamna Riccoboni (Lettre à Madame Riccoboni), datată din octombrie 1759
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
amestece tonurile, din grija pentru realism, asta nu înseamnă că teoreticianul Iluminismului proslăvește întoarcerea la tragi-comedie, gen artificial în ochii săi, construit, în irealismul său, pe baza unor contraste prea mari. "Vă dați seama, scrie Diderot în Convorbiri despre Fiul nelegitim, că tragicomedia nu poate fi decât un gen prost, pentru că în ea se confundă două genuri îndepărtate și separate de o barieră naturală. Nu se trece în ea prin niște nuanțe imperceptibile; la fiecare pas dai peste contraste, și unitatea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fi fost insensibil, noi nu am fi fost obligați să discutăm despre un gen care le-ar fi distrus cu siguranță pe celelalte două." Diderot, care îl ia ca model pe Terențiu de nenumărate ori, atât în Convorbirile despre Fiul nelegitim, cât și în Discursul despre poezia dramatică, îi consacră o lucrare întreagă în 1762, Elogiu lui Terențiu (Eloge de Térence). El a studiat mult mai mult opera lui Terențiu, pe care îl consideră drept părintele genului serios, decât pe cele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Personajul trebuie cuprins în banala sa viață cotidiană. Prinții și nobilii sunt alungați din scenă de omul de pe stradă. Teoreticienii dramei doresc să aducă pe scena teatrului condițiile cele mai diverse. Într-un cuvânt, scrie Diderot în Convorbiri despre Fiul nelegitim, vă voi întreba dacă îndatoririle condițiilor, avantajele, inconvenientele, pericolele lor au fost puse în scenă. Dacă asta este baza intrigii și moralei pieselor noastre. Apoi, dacă aceste îndatoriri, aceste avantaje, aceste inconveniente, aceste pericole nu ne arată, zilnic, oamenii în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
succesive de la o acțiune la alta, și că plăcerea lui ar fi alterată din această cauză. "Acțiunea teatrală nu face pauză; și amestecarea a două intrigi înseamnă oprirea alternativă a uneia și a alteia", scrie, în Prima Convorbire despre Fiul nelegitim, Diderot, care-l acuză pe Marivaux, al cărui teatru nu-l apreciază, că folosește intrigi paralele 26. Urmând exemplul lui Molière care, zugrăvind deja condițiile în Pisălogii, creează o piesă cu sertare lipsită de unitate, Diderot îi pune în gardă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
realism, pe care o dovedesc teoreticienii dramei burgheze, culminează cu estetica celui de-al "patrulea perete", concept făurit de Diderot, atât ca instrument dramatic la dispoziția autorilor, cât și ca un consemn al jocului. Din momentul apariției Convorbirilor despre "Fiul nelegitim", el le cere, atât autorului, cât și comediantului, să uite de prezența spectatorului, pentru a crea o iluzie maximă. "Într-o reprezentație dramatică, nici nu este vorba de spectator, este ca și cum nu ar exista. Există acolo ceva care să i
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
declamatoriu, două alte motive, modificările din scenă și influența comedianților străini, englezi și italieni, au favorizat înflorirea acestui joc nou. Scena, cum am văzut, se transformă în același timp cu nașterea dramei, când, în 1759, în epoca în care Fiul nelegitim și Tatăl de familie tocmai fuseseră create, aria de joc se mărește prin suprimarea banchetelor plasate pe părțile laterale ale scenei. Din momentul în care comedianții dispun de o scenă mai vastă, jocul poate deveni mobil și ritmul se accelerează
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este cu mult mai firesc personajelor să se miște decât să vorbească." El omagiază pantomima în care excelau romanii și ale cărei secrete timpurile moderne le-au pierdut. "Prea mult vorbim în dramele noastre, scrie el în Convorbiri despre Fiul nelegitim, și, drept urmare, actorii noștri nu joacă în ele destul. Am pierdut o artă, ale cărei resorturi erau bine cunoscute de antici. Pantomima reprezenta altădată toate condițiile sociale, pe regi, pe eroi, pe tirani, pe cei bogați, pe cei săraci, locuitorii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
frapează, mai ales în spectacolul marilor pasiuni. Actorul îi dă discursului tot ceea ce are mai plin de energie. El conduce înspre urechi forța și adevărul accentului." Prin cuvintele pe care Diderot i le atribuie lui Dorval în Convorbirile despre Fiul nelegitim, el exprimă dorința ca dansul, formă poetică a pantomimei, departe de a figura ca simplu ornament, să aibă un loc principal în dramă. "Dansul mai așteaptă încă pe omul de geniu; el este pretutindeni prost, pentru că se crede că e
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
său. Actorul talentat joacă, după părerea lui, cu sânge rece, supunându-se în cadrul jocului său unor reguli stricte: de-abia atunci impresionează publicul. Aceștia sunt termenii polemicii atunci când Diderot abordează subiectul la rândul său în A Doua Convorbire despre Fiul nelegitim (1757). El susține aici un punct de vedere identic cu cel al lui Luigi Riccoboni, afirmând că marele comediant este animat de entuziasm. "Poeții, scrie el, actorii, muzicienii, pictorii, cântăreții de prim ordin, marii dansatori, amanții, adevărații cucernici, toată această
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
el, actorii, muzicienii, pictorii, cântăreții de prim ordin, marii dansatori, amanții, adevărații cucernici, toată această trupă entuziastă și pasionată simte cu putere și gândește puțin." Diderot îl îndeamnă pe comediant să joace după cum simte, și nu în funcție de stereotipuri învățate. Fiul nelegitim, trebuie să ne amintim, se bazează pe ficțiunea unui teatru în care realul și reprezentația se confundă. Dorval, prezentat drept actorul model, își joacă, în propriul său salon, și fără public, istoria vieții, cumulând cele două funcții de protagonist și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui Diderot, "cum sunt în natură". Actorul nu reproduce niciodată o realitate brută. Pentru a marca în mod clar această ireductibilitate dintre real și reprezentarea sa, Diderot opune constant, în Paradox, salonul și scena, confundate în mod voit în Fiul nelegitim. Dacă salonul este un spațiu real în care cineva povestește, o singură dată, o întâmplare, sub influența emoției, scena este un spațiu fictiv în care actorul reproduce de "n" ori, cu indiferența analistului, o situație construită. "...dumneata povestești ceva în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vecinului. Ești în postura lui Cinna? Ai fost vreodată Cleopatra, Meropa, Agripina? Ce-ți pasă dumitale de oamenii ăștia?"43 Pentru că urmărește scopuri foarte diferite în cele două lucrări ale sale, Diderot afișează acolo poziții opuse. În Convorbiri despre Fiul nelegitim, operă destinată unui public larg, în care Diderot vrea să apere condiția actorului, prea adesea criticată, și să-l investească pe comediant cu o înaltă funcție morală, asemănătoare celei a predicatorului, face o activitate de propagandă ca în Enciclopedie. În
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
jocul comediantului și de rolul muzicii de scenă care, și unul și cealaltă, generează emoția. Lessing reproșează Teatrului clasic francez că a suprimat elementele de spectacol capabile să-l impresioneze pe spectator. După exemplul lui Diderot în Convorbiri despre Fiul nelegitim, el citează Filoctet ca pe una din capodoperele teatrului grec. Suferința fizică a eroului, rănit la picior, îi conferă piesei o intensitate de emoție rar egalată. El însuși pune în scenă în Minna un erou a cărui infirmitate corporală emoționează
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și reflecții despre comedie Houdar de la Motte, Discurs despre Homer Du Bos, Reflecții critice despre comedie, pictură și muzică Houdar de la Motte, Discursuri și reflecții Voltaire, Discurs despre tragedie Voltaire, Disertație despre tragedia veche și modernă Diderot, Convorbiri despre Fiul nelegitim Rousseau, Scrisoare către d'Alembert despre spectacole Diderot, Discurs asupra poeziei dramatice Diderot, Elogiul lui Terențiu Voltaire, Comentariu asupra lui Corneille Beaumarchais, Eseu asupra genului dramatic serios Lessing, Dramaturgia de la Hamburg (în germană) Diderot, Paradoxul despre actor (publicat în 1830
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a scris deja el însuși multe piese de teatru care l-au făcut cunoscut printre contemporani, pe vremea când nu-și publicase încă romanele și eseurile. 20 Vezi Capitolul 1. 21 În Entretiens sur "Le Fils naturel" (Convorbiri despre "Fiul nelegitim"), Diderot adoptă forma dialogului filosofic, punând față în față, așa cum va face mai târziu în Le Paradoxe sur le comédien, doi interlocutori dotați cu personalități diferite, "Moi", personaj care încarnează raționalismul Iluminismului, și Dorval, erou melancolic și sumbru cu sensibilitate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
regele Damascului, regele care a ridicat stela de la Tel Dan. Salmanasar îl numește „fiul nimănui”. Iehu, în schimb, este numit „fiul lui Omri”. Desemnarea „fiul nimănui” este disprețuitoare. Însemna, în limbajul diplomatic al timpului, că Hazael era considerat un rege nelegitim, adică un uzurpator. În plus, pentru că era un adversar al Asiriei, regele Salmanasar nu avea motive să-l elogieze. Acest mod de a se exprima al documentului asirian corespunde bine cu relatarea din 2Rg 8,7-15 care descrie cum Hazael
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
-lea vrea să creeze un contrast între „perfidul” Hazael din Damasc și „bravul” Iehu din Israel. Se înțelege că unul era „perfid” și celălalt „brav” din punctul de vedere al asirienilor. De aceea, dacă unul este numit „fiul nimănui” (rege nelegitim), și celălalt este lăudat, se explică de ce Iehu este considerat succesor legitim al dinastiei precedente, foarte cunoscută asirienilor. Regele Iehu este menționat în stela de la Tel Dan, după cum am văzut mai înainte, dar această parte este foarte fragmentară. Se spune
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
protestantă, avea un viitor incert. Dar În afară de asta se poate spune că autoritățile britanice nu se gândiseră de zeci de ani la problema Irlandei de Nord. IRA devenise o sectă politică marginală care denunța Republica Irlandeză incompletă și, prin urmare, nelegitimă, reiterându-și În același timp aspirația „revoluționară” de a crea o Irlandă nouă, radicală și unită. Retorica Îmbâcsită și anacronică a organizației nu avea succes la o generație mai nouă de recruți (printre care tânărul de 17 ani Gerry Adams
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
scoate din competiție, de la bun Început, pe Otilia, o considerând-o un mare pericol pentru moștenire; de aceea supraveghează Întruna pe moș Costache, să nu facă pasul adoptării ei. În lupta pentru moștenirea averii bătrânului, se adaugă Stănică Rațiu, ginerele nelegitim al Aglaei. Clanul Tulea și Stănică Rațiu vor să pună mâna pe banii și pe averea lui moș Costache. De aceea vin foarte des În casa lui, Îl au mereu sub observație și vor să fie siguri că bătrânul nu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]