8,065 matches
-
categorii: frica de durere și suferință, teama de necunoscut, teama de non-existență, frica de pedeapsa eternă, frica de pierdere a controlului, teama de ce se va întâmpla cu cei iubiți, teama patologică de moarte, teama normală de moarte. În cazul lui "Neliniște", care trăiește zilnic cu teama de moarte, psihoterapie.eu scrie că poate fi vorba de tanatofobie sau necrofobie, iar în acest caz un psihoterapeut este absolut necesar.
Postare ”neliniștită” pe un forum religios: "Viața e o iluzie, nimic nu are rost" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79530_a_80855]
-
a cîntat îndestul pasămite, / a cîntat, s-a arătat, s-a prosternat/ și s-a spart, țing-zding, zding-țing" (Minunea a cîntat). Poetul își propune să practice simplitatea (fără a reuși, căci discursul d-sale exprimă un barochism senzual) cu o neliniște jucată, prostindu-se: "ca bătrînul nerod, vreau să văd / cum godăcel, se trezește, se ițește el, Soarele" (Încă ard pe pămînt). Sau, renunțînd încă o dată la viitor, în aceeași cheie ludică, de personaj de snoavă fabuloasă: Pînă în ziua de
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
și abuzul, să te opui forței brute. Banalități, veți spune. Dar e vorba tocmai de acele valori tari pe care civilizația noastră le-a uitat sau le terfelește cu bună știință. Cartea lui Riemen s-a născut dintr-o profundă neliniște de ordin moral-metafizic, sub presiunea valului de iresponabilitate de care dau dovadă atâția dintre intelectualii celebri de azi. Chiar dacă punctul de pornire îl constituie încercarea de a înțelege aberațiile unor "scholars" a căror preocupare fundamentală a fost motivarea atacurilor de la
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
al autorului acestor însemnări. Cam atunci, George Washington devenea președinte al SUA. Iar stradă rămasă cu numele Caimatei ajunge în plin secol XX într-o povestire a lui Eliade. Pe acea stradă Barbu Cernat, personaj al său, simți o binecunoscută neliniște! La biserică zisă Caimata, se spune, breaslă lăutarilor o celebra anual, de hram, pe patroana ei Sfîntă Paraschiva. De acolo, de pe Caimatei, la o aruncătura de băț spre Miazăzi se ridică Foișorul de Foc înconjurat de umbra lui Lefter Popescu
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]
-
a fost Vasile Leac, aflat înainte de urcarea pe scenă într-o stare de euforie bahică nespus de amuzantă pentru publicul larg, dar destul de îngrijorătoare pentru organizatori. Prezentându-l, Eugen Suciu, care îl selecționase, ne-a anunțat cu o undă de neliniște în voce că va urma un soi de happening. Spre surpriza tuturor (și a mea, recunosc), tânărul poet, aflat într-un echilibru instabil, și-a făcut bine loc printre microfoane, s-a așezat în fund și, cu fața luminoasă îndreptată
Turnir poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7819_a_9144]
-
furia primului val avangardist se mai temperase oarecum, în mod legitim el se înscrie în atmosfera și în spiritul acestuia. Faptul că s-a născut mai tîrziu și că nu a fost printre fondatorii mișcărilor insurgente îl scutește de toate neliniștile și excesele revoltei, iar acela că nu s-a născut prea devreme și că nu a apucat să se fixeze în orizontul gîndirii cumpătate și în confortul academismului sănătos îi oferă privilegiul de a privi lumea, în general, și lumea
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7671_a_8996]
-
adesea cu istovitoarele convulsii ale sufletelor încă agitate de valuri. Încă mări, mici, răscolite de patimi și jinduind după soare, fără fața întinsă, senină mască mortuară, a oceanului. "Ce cantitate infinită de inutil calm conținea în dimineața aceea oceanul, față de neliniștea și de sbuciumul unui singur om..." (p. 123) The invisible worm, fetiș romantic, secînd odinioară răsuflarea tuberculoasă a veacului, își găsește un nou culcuș. Nu roza fragilă, mirosind a cenușă, fărîmîndu-se cu oarecare delicatețe, cu grijă cochetă pentru ochiul celui
Ape grele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7673_a_8998]
-
și spațiu, el depune o enormă energie - dar pentru ce? Efectul tinde spre zero, influența e din ce în ce mai discutabilă, iar plăcerea de altă dată a fost înlocuită de crisparea de a descoperi că nimănui - sau prea puținora - le pasă de nesomnul, neliniștea și speranțele tale. Și dacă la mijloc n-ar fi ritmul infernal, poate că acest joc de societate-fără-societate ar avea farmecul său. Dar e suficient să stai câteva minute în preajma unui titular de blog, pentru a constata în ce măsură s-a
Cine sunt și ce vor blogger-ii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7700_a_9025]
-
de ridicol se învârte totul în jurul acestui viciu solitar cu aparența participării la o partidă cu miză mare. De fapt, bloggerul nu e în competițe cu alții, în ciuda faptului că fiecare accesare e atent înregistrată. Bloggerul luptă cu propria lui neliniște și, vai, superficialitate. Chiar dacă a nimerit un subiect valabil, ritmul de tăvălug în care trăiește îl determină să-l dea fără scrupul de-o parte. Din acest motiv, senzația pe care-o ai e de dispariție a oricărei ierarhii. Pentru
Cine sunt și ce vor blogger-ii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7700_a_9025]
-
Se păstrează în primul rând, perceptibil pretutindeni, în ciuda latenței sale, un dubiu asupra propriei împliniri, reziduu peste ani al „acelui complex al ratării presimțite" care a marcat întreaga sa generație. Căruia i se adaugă acum, cu accente tot mai grave, neliniștile metafizice augmentate de conștiința unui sfârșit iminent și de imposibilitatea dobândirii unei certitudini în credință. Mariana Șora se află în situația tatălui deznădăjduit din Evanghelie: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele!", - iar paginile sale agonale, de luptă pentru dobândirea unei certitudini
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
și-a pus nădejdea în forța rațiunii. Honda n-avea de gând să-și piardă timpul cugetând asupra problemei sau cufundându-se în înțelepciunea anticilor. Ca student la Drept, înclina să admită autoritatea legii, numai că-l chinuiau îndoieli și neliniști legate de sistemul operativ care-l interesa în mod deosebit. Eforturile de a înțelege structura extrem de complicată și ciudată îl învățaseră să adopte o viziune mai largă uneori; asta se găsea nu în dreptul natural, care slăvea dreptatea din inima legii
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
făceau uz confesorii iezuiți, se găsea și așa numitul "peche de scrupule"...La Nicolae Manolescu, analistul sesizează dincolo de aspectul prim, frapant al "siguranței de sine", "momente în care masca olimpiană a criticului se destramă pentru a lăsa să se întrevadă neliniști, aproximații, o conștiință a limitelor proprii, toate acestea conducînd la un fel de katharsis, la o purificare interioară a exegetului aflat în fața unui text care, succesiv, se revelează și se refuză percepției". Adică un joc al conștiinței analitice cu opera
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
rămâne un Călător răpit de frumusețile firii, de farmecele Doamnei sale, sensibil la frumusețea formelor și la rigoarea canoanelor, în care vede pârghii și nu obstacole. Cu valul de impresii și de imagini ce-i provoacă fervoarea, dar și cu neliniștea față cu indescifrabilul Timp. Și astfel, în al noulea deceniu de viață, Dinu Ianculescu publică volumul de versuri în așteptarea Timpului știut - (Casa Cărții de Știință, Cluj, 2009), culegere din precedentele tomuri, dimpreună cu cele mai noi producte lirice, într-
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
J, 140). Întâmpinat cu răceală de unii scriitori la București și totodată amintin-du-și discuția din 1988 cu Dorin Tudoran, când susținuse că s-ar întoarce în România, dacă situația de acolo s-ar schimba, el era indecis și aștepta cu neliniște și nerăbdare un eveniment al hazardului care să-i răstoarne ezitarea într-o hotărâre supremă și de neevitat (J 148). Atmosfera proastă de la Consiliul Uniunii Scriitorilor l-a făcut să nu rămână încă, pentru ca mai târziu comportamentul dezgustător al compatrioților
Exilul, după exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7527_a_8852]
-
un scepticism ce s-a pus în scenă în chip spontan: Măcinat de contradicții, scrie Mircea A.Diaconu, Cioran însuși trăiește cu obsesia și spaima ipocriziei lumii și deopotrivă a propriei ipocrizii, despre care scrie cu o furie rebelă, cu neliniște, uneori cu umor. Ipocrizia lui e, oricum, semnul unei crize, trăite cu maximum de luciditate, care instituie realitatea dureroasă că eu este (sau pare a fi) un altul, în nici un caz al unei deliberări. La drept vorbind, Cioran se explorează
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
unanimă în rândul cititorilor profesioniști, de la Perpessicius la Matei Călinescu, de la T. Vianu la Nicolae Balotă, de la Ion Pop la Corin Braga. Genul proxim și diferența specifică: absurdul și fantasticitatea, dinamitarea formelor consacrate, sfidarea conveniențelor cu înțelesul mai adânc al neliniștii existențiale, al "exasperării creatoare" (Geo Bogza), gen Jarry, Kafka, Beckett, Ionesco etc. Mai puțin a fost relevat comicul umoristic absurd de tip caragialesc, precum acela din, bunăoară, Căldură mare. Iată, asociațiile automate, dereglarea sensului, tehnica echivocului, stereotipiile subminate din interior
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
de conștiință, ascuțind percepțiile așa cum nici o altă emoție nu este în stare să o facă. O știam din multe împrejurări ale vieții, asupra cărora, ca vechi și uzat supraviețuitor al comunismului n-aș insista. Că John Locke o socotea o neliniște a minții, iar singurul impuls către acțiune și strădanie omenească este neliniștea, prin urmare că induce imbolduri mai mari decât plăcerea - cine nu simte asta? Cine ar pune la îndoială că, fără prezența fricii am rămâne pasivi, cu bostănăria devastată
Frica albastră vs frica politică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7308_a_8633]
-
să o facă. O știam din multe împrejurări ale vieții, asupra cărora, ca vechi și uzat supraviețuitor al comunismului n-aș insista. Că John Locke o socotea o neliniște a minții, iar singurul impuls către acțiune și strădanie omenească este neliniștea, prin urmare că induce imbolduri mai mari decât plăcerea - cine nu simte asta? Cine ar pune la îndoială că, fără prezența fricii am rămâne pasivi, cu bostănăria devastată, că ea ne stârnește cea mai vie emoție pe care omul este
Frica albastră vs frica politică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7308_a_8633]
-
Frica, Teroarea, Anxietatea, Teroarea totată, Rămășițele zilei. Politic vorbind, problemele sunt ale liberalismului, terminologia e particulară, dacă ne gândim la nonsensul noțiunii de teroare totală sau la rolul acordat anxietății, succedând terorii. Dar și predecesori ai lui Corey Robin socotesc neliniștea mai agravantă decât frica. Dacă e să punem pe cont propriu lumea la cale, capitalismul și comunismul, frați vrăjmași, au măcar un punct în comun, al scopului, care este și rămâne perpetuarea sistemului. În comunism, insul uman este tratat ca
Frica albastră vs frica politică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7308_a_8633]
-
Sunt și eu ce pot". (Re)descoperind această latură a personaltății lui Valéry, Livius Ciocârlie se (re)găsește, inevitabil, pe sine, pentru că tocmai elementele secundare, nesemnificative din punctul de vedere al Spiritului întors asupra lui însuși (viața, moartea, pasiunile, nevoile, neliniștile etc.) reprezintă obiectul interesului său (auto)reflexiv: "Tocmai fleacurile le aspir. Dacă mă pasionează ceva, e tocmai viața. ŤProstiileť din care e făcută - banale, comice, tragice -, trecute în regim de gratuitate. Haosul ei" (pp. 104-105). Privit dintr-o asemenea perspectivă
„Gâlceva“ cu Valéry by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7320_a_8645]
-
vise, iar tonul confesiv stăpânește și sonurile muzicale exprimate, și tonurile interne, apelând la numeroase aliterații unduitoare. Dar dincolo de această dualitate, în fond, universală, cartea este unitară, iar poemele urmează o continuitate vizibilă. Acest volum cuprinde, pe lângă acele anxietăți și neliniști specifice poeților contemporani, o adevărată poezie de dragoste. Nu este inspirată din maniera, atât de popularizată, a lui Eminescu, nici din cea a lui Shakespeare, nici măcar din cea a lui Mircea Dinescu. Ci este o poezie umană, de dragoste și
America nu crede în lacrimi by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7089_a_8414]
-
sufocante, tandrețea față de conte, pașii pe care îi bate pe loc nervos sau iritat în prezența periculosului Boris Semionovici Gus sau cei cu care ară scena în căutarea unei soluții ca să-și recupereze banii de la Alla Vadimovna, privirile ei, forfota, neliniștea, jocul încordat al lui "care pe care" m-au emoționat profund. Nimic, dar absolut nimic din ceea ce face pe scenă Virginia Mirea nu este lasat la voia întîmplării. Un rol mare, memorabil. Mihaela Te-le-oacă este extra-or-di-nară în Ma-niușka. Un rol
Zoia Denisovna Pelț by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7347_a_8672]
-
prin propriile forțe, nu a dorit să poarte un nume aducător de faimă prin sine însuși. Vorbeam de o dublare. A debutat în aceste zile și o altă nepoată a autorului Nașului, Gia Coppola, cu Palo Alto (secțiunea Orizzonti) drama neliniștilor adolescentine. Poate vom mai auzi de tânăra cineastă, poate nu. Deocamdată, nu mi se pare a avea strălucirea începuturilor nu mai puțini ilustrei sale mătuși, Sophia Coppola (The Virgin Suicides, Lost in Translation) Trebuie să mă autodenunț. Duminică mi-am
Veneția 2013 - Nicolas Cage: "Mai bine în închisoare, decât să fiu pensionar într-o piscină" by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/73620_a_74945]
-
analoage: "Și, cu toate acestea, nu sunt singur. Mai bine zis, singurătatea mea nu e singură. Fiecare și-o are pe a lui". Astfel, printr-o asemenea însumare a solitudinilor, se obține imaginea unui rău al secolului., marcat de "o neliniște, de o fierbere", de unde "conștiința suspendării, plictiseala, scîrba". Totuși, oricît de "egoist", de "individualist" se simte, Arșavir Acterian admite o "apăsare a socialului", acceptată în înțeles generaționist: "Atmosfera, creată de alții, trece din-coace de obloanele pe jumătate lăsate, amestecîndu-se indiscret
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
spus. Adevăratul talent îl poți depista în acest moment. Și trebuie să mărturisesc, Constantin are ceva de spus! D. Av. - în altă ordine de idei. Observând contextul actual, mai apropiat, dar și cel global, internațional, te încearcă anume temeri, anume neliniști? C. Il. - Sincer, nu! Sunt mai degrabă optimist. Realitatea nu-mi dă dreptate. Trăim în plină criză. Fiecare dintre noi a pierdut ceva, undeva. Eu fac parte dintre cei care consideră că în fiecare criză există un nou început. Nu
Violoncelistul Cătălin Ilea în dialog cu Dumitru Avakian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7369_a_8694]